ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2993/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Curtea de

Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, contestatarul M.G., a

formulat, în contradictoriu cu intimații Primăria Orașului Râșnov prin primar,

Consiliul Județean Brașov, Arhitectul șef al Județului Brașov, S.A. și S.I.,

contestație în anulare împotriva Deciziei nr. 275/R din 15 aprilie 2008 a

Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal.

În motivarea contestației, contestatorul

a arătat că instanța de recurs a încălcat dispoziții legale și a făcut erori

materiale, în sensul că a confundat amplasamentul terenului pentru care a fost

acordată autorizația de construire și că a confundat vinovăția emitentului

autorizației de construire cu vinovăția beneficiarului pentru nerespectarea

ulterioară a dispozițiilor cuprinse în autorizația de construire.

Prin întâmpinare, intimata Primăria

Orașului Râșnov, prin primar, a solicitat respingerea contestației în anulare,

menționând că toate criticile formulate de contestator sunt neîntemeiate, fiind

trunchiate și conținând elemente de drept neaplicabile în speță.

A arătat că autorizația de construcție

este legală, contestatorul nefăcând dovada că aceasta ar fi fost emisă pentru

alte numere top decât cele corecte.

Intimații Arhitectul șef al Județului

Brașov și Consiliul Județean Brașov au solicitat respingerea contestației în

anulare ca neîntemeiată, autorizația de construire fiind emisă în condiții

legale, pe teren neexistând nici un pârâu, cum în mod eronat afirmă contestatorul.

La dosar, intimații S.A. și S.I. au depus

concluzii scrise, solicitând respingerea contestației în anulare ca

neîntemeiată, întrucât terenul pe care au edificat construcția este proprietatea

lor privată.

Prin Decizia nr. 632/R din 7 octombrie

2008, Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, a

respins contestația în anulare formulată de contestatorul M.C.G., pe care l-a

obligat să plătească intimaților S.A. și S.I. suma de 500 lei cu titlu de

cheltuieli de judecată.

Pentru a decide astfel, instanța a

reținut, în esență, următoarele:

A observat că, în cuprinsul contestației

în anulare, contestatorul nu a făcut nici o referire la dispozițiile art. 317 C.

proc. civ., care oricum nu sunt aplicate în cauză.

A mai constatat că nici prevederile art.

318 C. proc. civ., nu sunt incidente în speță, deși contestatorul face

trimitere la greșeli materiale ce ar fi conținute în decizia atacată, în

realitate fiind vorba de aprecieri ale judecătorului care țin de examinarea

probelor și de interpretarea dispozițiilor legale.

Împotriva acestei decizii contestatorul a

declarat recurs, criticând-o pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.

Prin întâmpinări intimatele Primăria

Orașului Râșnov, S.A. și S.I. au invocat excepția inadmisibilității recursului,

iar pe fond au solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea

hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică.

Examinând actele și lucrările dosarului

din perspectiva excepției invocate, cu privire la admisibilitatea recursului

declarat, Înalta Curte constată că recursul este inadmisibil.

Astfel, potrivit art. 377 alin. (2) C.

proc. civ., sunt hotărâri irevocabile: 1. hotărârile date în primă instanță,

fără drept de apel, nerecurate; 2. hotărârile date în primă instanță, care nu

au fost atacate cu apel; 3. hotărârile date în apel, nerecurate; 4. hotărârile

date în recurs chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii; 5. orice

alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs.

Totodată, în conformitate cu art. 320

alin. (3) C. proc. civ., hotărârea pronunțată în contestația în anulare este

supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată.

În cauză, decizia civilă nr. 275/R din 15

aprilie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția contencios

administrativ și fiscal, ca instanță de recurs, hotărâre atacată cu contestație

în anulare de către contestatorul M.G., este irevocabilă, potrivit art. 377

alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., și prin urmare nu mai poate fi atacată cu

recurs.

Pe cale de consecință, și decizia nr.

632/R din 7 octombrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția

contencios administrativ și fiscal, în soluționarea contestației în anulare

este irevocabilă și nesusceptibilă de recurs.

Pentru aceste considerente, în temeiul

art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de

contestatorul M.G., ca inadmisibil.

Excepția inadmisibilității recursului

fiind absolută și dirimantă, înlătură obligativitatea instanței de a examina

motivele de recurs, o astfel de analiză devenind de altfel inutilă și

inoperantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de contestatorul

M.C.G. împotriva deciziei civile nr. 632/R din 7 octombrie 2008 a Curții de

Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.

Obligă recurentul contestatar la plata

sumei de 2000,00 lei reprezentând cheltuieli de judecată către intimații

intervenienți S.A. și S.I.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 29

mai 2009.