ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6669/2009

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6669/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Deliberând, asupra

recursului de față, în condițiile art. 256 C. proc. civ., constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului

București, secția a IV-a civilă, sub nr. 769/3/2007, la data de 11 ianuarie 2007,

contestatorii

D.N., D.N. și D.Ș. au

solicitat

modificarea dispoziției nr.

6424 din 05 octombrie 2006

emisă de

intimatul Primarul

General al Municipiului București, de soluționare a

notificărilor nr. 487/2001 și 593/2001 formulate în baza Legii nr. 10/2001, în

sensul restituirii în natură a terenului în suprafață de 17.500 mp pe vechiul

amplasament și în compensare pe un amplasament

alăturat sau pe un teren

echivalent valoric.

Prin sentința civilă nr. 1659 din 21 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul

București, secția

a IV-a civilă,

s-a

admis în parte contestația, fiind

modificată

dispoziția atacată, în sensul restituirii în natură către contestatori

a terenului în suprafață de 3.505,53 mp

(identificat în raportul de expertiză

efectuat de I.I. în punctele 1, 2, 5, 1) și

acordării către contestatori

de măsuri reparatorii prin echivalent

pentru suprafața de 5.244,97 mp (diferența de teren din suprafața de 8.750 mp,

ce a fost în proprietatea

autorului lor D.D.).

A fost respinsă ca neîntemeiată, cererea contestatorilor privind acordarea de

măsuri reparatorii prin compensare cu

terenul

învecinat rezultat și identificat în raportul de expertiză.

Pentru a hotăra astfel, instanța de fond a reținut că autorul

contestatorilor a avut în proprietate doar suprafața de 8.750 mp în fosta

comuna Dudești Cioplea, respectiv o pătrime din

părțile sociale ale

Societății

Căminul și că toți notificatorii împreună (moștenitorii D.

Ș., D.N. și D.N.,

respectiv D.

M. și D.G.G.) pot solicita

restituirea în natură sau

acordare de

măsuri reparatorii pentru suprafața de 17.500 mp.

Instanța

de fond a reținut că, în urma contractelor de asociere și

adeziune, Societatea Căminul - Fabrica de

Cărămidă, Carieră de Nisip și

Pietriș (desființată în anul 1948 de

regimul comunist) a avut 4 asociați,

fiecare

deținând o pătrime din societatea la a cărui capital social a existat ca

aport,

terenul preluat abuziv de stat în anul 1950, în suprafață de 3,5

hectare

, situat pe

teritoriul comunei Dudești Cioplea, municipiul București,

jud. Ilfov: S.D.(cu

moștenitorii D.M. și

D.G.G.), I.A., A.D.

(vânzător

către D.D., cu moștenitorii D.Ș.,

D.N. și D.N.)

și T.D.

S-a considerat că dispoziția atacată este nelegală, în

ceea ce privește

pct.

2 (respingerea cererii de acordare a măsurilor reparatorii, pe considerentul că

notificatorii nu au făcut dovada calității de persoane îndreptățite,

proprietatea terenului fiind a defunctului I.A.), deoarece contestatorii sunt

moștenitorii altui asociat, care a deținut tot o pătrime din patrimoniul

societății.

Restituirea

în natură a suprafeței libere de teren de 3.505,53 mp, în

baza art. 7 din Legea nr. 10/2001, a avut în

vedere concluziile raportului de

expertiză

efectuat în cauză și ale verificărilor efectuate prin Serviciul Fond Funciar și

Registru Agricol din cadrul Primăriei Sector 3 (din care a rezultat

că nu s-au emis titluri de proprietate pentru

terenul ce a aparținut fostului

imobil din Șos. Dudești Pantelimon,

sector 3).

Solicitarea privind acordarea de măsuri reparatorii prin

compensare

cu terenul liber și învecinat, identificat prin

expertiză, a fost înlăturată,

apreciindu-se că nu există la dosar o situație juridică

clară, din care să

rezulte situația

terenului, iar măsurile compensatorii pot fi acordate doar de

unitatea deținătoare, după ce se va verifica

existența unor terenuri apte a fi

restituite în natură.

Curtea

de Apel București de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind

proprietatea intelectuală, învestită cu soluționarea apelurilor declarate de

ambele părți împotriva sentinței arătate, prin Decizia nr. 135/A din 5 iunie 2008, a respins căile de atac, ca nefondate reținând cele ce se vor arăta.

Prin dispoziția intimatului nr. 6424 din 05 octombrie 2006,

au fost soluționate

notificările nr. 487/2001 și 593/2001 formulate în

baza prevederilor Legii

nr. 10/2001 de D.Ș., D.N. și D.

N., respectiv D.M. și D.G.G., în

vederea restituirii în natură a terenului situat în București, Șoseaua

Dudești - Pantelimon, sector 3, trecut

în proprietatea statului iară

titlu.

Î

n motivarea deciziei, prin care a

fost respinsă cererea de restituire

în

natură a terenului de 3,5 ha pe care s-a aflat Societatea în nume colectiv

Cărămidăria

Căminul (art. 1), fiind acordate măsuri reparatorii prin

echivalent doar pentru jumătate din acesta -

terenul în suprafață de 17.500

mp (art.

2), s-a reținut imposibilitatea restituirii în natură, fiind emis titlul

de

proprietate nr. 8239 din 06 iunie 1994, precum și faptul că nu s-a făcut

dovada calității de persoane îndreptățite, asupra

diferenței de suprafață de

teren de

17.500 mp, proprietate a lui I.N.A.(art. 3).

Nu

poate fi primită susținerea apelantului-intimat, invocată și în

considerentele dispoziției atacate, cu privire la

imposibilitatea restituirii în

natură

a întregului teren. Conform concluziilor raportului de expertiză

efectuat în primă instanță de expert I.I., în

vechiul amplasament al

terenului, este liberă de construcții, suprafața

de 3.505,53 mp, asupra

căreia instanța de

fond a făcut o corectă apreciere de restituire în natură,

conf. art. 7

din Legea nr. 10/2001.

Urmează a fi înlăturat și argumentul apelantului-intimat, privind

lipsa calității contestatorilor de persoane îndreptățite

la restituire, fiind

judicios

reținută de către prima instanță, succesiunea de drepturi rezultând

din

moștenirea acestora asupra părții de 1/4 cuvenite autorului lor D.D.(cumpărător

de la asociatul A.D.,

conform contractului

de vânzare cumpărare nr. 29400 din 05 aprilie 1943) din

patrimoniul Societății Căminul - Fabrica de

Cărămidă, Carieră de Nisip și

Pietriș, ulterior naționalizată.

Cât

privește solicitarea contestatorilor-apelanți de restituire în

natură a întregii suprafețe de teren de 17.500 mp,

Curtea reține corecta

întemeiere a considerentelor primei instanțe, pe

limitarea drepturilor

acestora la suprafața

de 8.750 mp, corespunzătoare întinderii proprietății

autorului lor,

asupra unei pătrimi din părțile sociale ale societății

naționalizate, în patrimoniul căreia s-a aflat terenul în suprafața

totală de

3,5 hectare.

Se

va reține ca întemeiat argumentul instanței de fond cu privire

faptul că doar împreună cu ceilalți notificatori,

contestatorii pot invoca

drepturile cu privire la suprafața de 17.500

mp, corespunzătoare drepturilor a doi asociați, autori ai notificatorilor.

In privința ocupării terenului, se observă că

titlul de proprietate nr. 8239 din 06 iunie 1994 (fila 42 dosar fond) invocat

de către apelantul-intimat în refuzul restituirii, se referă la o suprafață

totală de 1 ha și 3.500 mp, iar concluziile raportului de expertiză declară ca

fiind liberă de construcții o

suprafață de 3.505,53 mp, ceea ce

corespunde diferenței până la suprafața

totală revendicată. Ca atare, consemnarea raportului

de expertiză referitoare la ocuparea terenului de mai mulți proprietari

particulari care au edificat diverse construcții, corespunde ca întindere

titlului de

proprietate invocat, emis prin

reconstituire în baza Legii nr. 18/1991, iar

suprafața restituită

contestatorilor în natură, de către instanța de fond, nu se suprapune acestui

titlu.

Pe

de altă parte, Curtea a reținut că atâta vreme cât, premergător prezentului

proces, nu s-a desființat titlul de proprietate nr.

8239 din 06 iunie 1994 invocat de către apelantul-intimat - act juridic

cu valoare de proprietate intrat în circuitul civil - aceasta dovedește că este

justificată imposibilitatea restituirii, intimatul nemaifiind entitate

deținătoare în sensul Legii nr. 10/2001.

Împotriva deciziei a

declarat recurs pârâtul Municipiul București, criticând-o pentru nelegalitate

în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. deoarece înscrisurile

anexate notificării nu fac decât un început de dovadă a dreptului de

proprietate asupra imobilului, pe de o parte, iar pe de altă parte se arată că

au fost încălcate dispozițiile art. 18 lit. a) din Legea nr. 10/2001, deoarece

persoana îndreptățită nu era asociat unic, iar asociații nu erau membrii ai

aceleiași familii.

Intimații, prin întâmpinarea

formulată, au solicitat respingerea recursului apreciind că hotărârea este

legală întrucât s-au făcut probatorii sub ambele aspecte criticate.

Analizând decizia în limita

criticilor formulate, a probatoriilor administrate în toate etapele procesuale și

a dispozițiilor legale incidente cauzei, Înalta Curte constată caracterul nefondat

al acestuia pentru argumentele ce succed:

Motivele de apel formulate

de Municipiul București au vizat două aspecte: 1) imposibilitatea restituirii

în natură a terenului în litigiu ca urmare a emiterii titlului de proprietate nr.

8239 din 6 iunie 1994 de către Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de

proprietate a județului Ilfov și 2) contestatorii nu au făcut dovada calității

de persoane îndreptățite, potrivit art. 22 din Legea nr. 10/2001, modificată, pentru

imobilul situat în București, sos. Dudești - Pantelimon, sector 3 fosta

proprietate a lui I.N.A.

Municipiul București a

invocat în recurs un motiv ce nu a fost invocat în calea devolutivă de atac și

anume acela că bunul nu putea fi restituit în natură întrucât persoanele

îndreptățite asociate la persona juridică nu erau membrii aceleiași familii,

conform art. 18 lit. a) din Legea nr. 10/2001.

Fiind în prezența unei

critici ce nu a făcut obiect al judecății în apel, critica nu poate fi

analizată, omisso medio, direct în calea extraordinară de atac a recursului.

Drept urmare, instanța de

recurs este legal învestită doar cu cercetarea motivului întemeiat pe

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. cu referire la art. 3 alin. (1) lit.

b) din Legea nr. 10/2001 în sensul că reclamanții nu au făcut dovada că autorii

lor persoane fizice, asociați ai persoanei juridice care deținea imobilele, ar

fi avut în proprietate imobilul notificat.

Argumentul recurentului în

sensul că terenul ar fi aparținut lui I.N.A. nu este susținut de actele

doveditoare ale dreptului de proprietate depuse de reclamanți, expuse și

analizate de ambele instanțe de fond.

Astfel, conform actului de

vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 11475 din 4 mai 1931, S.D. a cumpărat de

la P.I.M. un teren în suprafață de 7 pogoane, adică 35.000 mp sau 3,5 ha., situat în comuna Dudești Cioplea, județul Ilfov, fost proprietatea I.G.

S.D. și I.A., prin

contractul de asociere autentificat sub nr. 38195 din 27 noiembrie 1935, au

înființat Societatea Căminul - fabrica de cărămidă, cariera de nisip și pietriș

cu sediul în comuna suburbană Dudești - Cioplea, aportul social adus de S.D. constând

în cele 3,5 ha. cumpărate în anul 1931.

În anul 1936, Societatea

Căminul - Fabrica de Cărămidă, Cariera de Nisip și Pietriș avea 4 asociați A.D.,

T.D., S.D. și I.A., fiecare deținând ¼ din societate, respectiv 8750 mp.

Conform actului de partaj

voluntar autentificat sub nr. 16884/1948, întocmit după decesul lui S.D.,

rezultă că ¼ din terenul adus ca aport a revenit lui G.D., autorul lui D.M.

și D.G.G.

În anul 1943, A.D. a vândut

prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 29400 din 5 aprilie lui D.D. autorul

contestatorilor partea sa socială, adică ¼ din cele 4 părți sociale,

adică 8750 mp.

Drept urmare, instanțele de

fond au reținut corect calitatea reclamanților de persoane îndreptățite la

acordarea măsurilor de reparație prevăzute de Legea nr. 10/2001 privind regimul

juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22

decembrie 1989.

Înalta Curte, reținând

aplicarea corespunzătoare a dispozițiilor art. 3 alin. (1) lit. b) din legea de

reparație, pentru argumentele ce preced, va respinge recursul ca nefondat în

temeiul dispozițiilor alin. (1) Cod de procedură civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul

declarat de pârâtul Municipiul București, prin primar general împotriva Deciziei

nr. 135/A din 5 iunie 2008 a Curții de Apel București, secția a IX-a civilă și

pentru cauze privind proprietatea intelectuală.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 16 iunie 2009.