ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6669/2009

Deliberând, asupra recursului de față, în condițiile art. 256 C. proc. civ., constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă, sub nr. 769/3/2007, la data de 11 ianuarie 2007, contestatorii D.N., D.N. și D.Ș. au solicitat modificarea dispoziției nr. 6424 din 05 octombrie 2006 emisă de intimatul Primarul General al Municipiului București, de soluționare a notificărilor nr. 487/2001 și 593/2001 formulate în baza Legii nr. 10/2001, în sensul restituirii în natură a terenului în suprafață de 17.500 mp pe vechiul amplasament și în compensare pe un amplasament alăturat sau pe un teren echivalent valoric.

Prin sentința civilă nr. 1659 din 21 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, s-a admis în parte contestația, fiind modificată dispoziția atacată, în sensul restituirii în natură către contestatori a terenului în suprafață de 3.505,53 mp (identificat în raportul de expertiză efectuat de I.I. în punctele 1, 2, 5, 1) și acordării către contestatori de măsuri reparatorii prin echivalent pentru suprafața de 5.244,97 mp (diferența de teren din suprafața de 8.750 mp, ce a fost în proprietatea autorului lor D.D.). A fost respinsă ca neîntemeiată, cererea contestatorilor privind acordarea de măsuri reparatorii prin compensare cu terenul învecinat rezultat și identificat în raportul de expertiză.

Pentru a hotăra astfel, instanța de fond a reținut că autorul contestatorilor a avut în proprietate doar suprafața de 8.750 mp în fosta comuna Dudești Cioplea, respectiv o pătrime din părțile sociale ale Societății Căminul și că toți notificatorii împreună (moștenitorii D. Ș., D.N. și D.N., respectiv D. M. și D.G.G.) pot solicita restituirea în natură sau acordare de măsuri reparatorii pentru suprafața de 17.500 mp. Instanța de fond a reținut că, în urma contractelor de asociere și adeziune, Societatea Căminul - Fabrica de Cărămidă, Carieră de Nisip și Pietriș (desființată în anul 1948 de regimul comunist) a avut 4 asociați, fiecare deținând o pătrime din societatea la a cărui capital social a existat ca aport, terenul preluat abuziv de stat în anul 1950, în suprafață de 3,5 hectare , situat pe teritoriul comunei Dudești Cioplea, municipiul București, jud. Ilfov: S.D.(cu moștenitorii D.M.

și D.G.G.), I.A., A.D. (vânzător către D.D., cu moștenitorii D.Ș., D.N. și D.N.) și T.D. S-a considerat că dispoziția atacată este nelegală, în ceea ce privește pct. 2 (respingerea cererii de acordare a măsurilor reparatorii, pe considerentul că notificatorii nu au făcut dovada calității de persoane îndreptățite, proprietatea terenului fiind a defunctului I.A.), deoarece contestatorii sunt moștenitorii altui asociat, care a deținut tot o pătrime din patrimoniul societății. Restituirea în natură a suprafeței libere de teren de 3.505,53 mp, în baza art. 7 din Legea nr. 10/2001, a avut în vedere concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză și ale verificărilor efectuate prin Serviciul Fond Funciar și Registru Agricol din cadrul Primăriei Sector 3 (din care a rezultat că nu s-au emis titluri de proprietate pentru terenul ce a aparținut fostului imobil din Șos.

Dudești Pantelimon, sector 3). Solicitarea privind acordarea de măsuri reparatorii prin compensare cu terenul liber și învecinat, identificat prin expertiză, a fost înlăturată, apreciindu-se că nu există la dosar o situație juridică clară, din care să rezulte situația terenului, iar măsurile compensatorii pot fi acordate doar de unitatea deținătoare, după ce se va verifica existența unor terenuri apte a fi restituite în natură. Curtea de Apel București de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, învestită cu soluționarea apelurilor declarate de ambele părți împotriva sentinței arătate, prin Decizia nr. 135/A din 5 iunie 2008, a respins căile de atac, ca nefondate reținând cele ce se vor arăta.

Prin dispoziția intimatului nr. 6424 din 05 octombrie 2006, au fost soluționate notificările nr. 487/2001 și 593/2001 formulate în baza prevederilor Legii nr. 10/2001 de D.Ș., D.N. și D. N., respectiv D.M. și D.G.G., în vederea restituirii în natură a terenului situat în București, Șoseaua Dudești - Pantelimon, sector 3, trecut în proprietatea statului iară titlu.

Î n motivarea deciziei, prin care a fost respinsă cererea de restituire în natură a terenului de 3,5 ha pe care s-a aflat Societatea în nume colectiv Cărămidăria Căminul (art. 1), fiind acordate măsuri reparatorii prin echivalent doar pentru jumătate din acesta - terenul în suprafață de 17.500 mp (art. 2), s-a reținut imposibilitatea restituirii în natură, fiind emis titlul de proprietate nr. 8239 din 06 iunie 1994, precum și faptul că nu s-a făcut dovada calității de persoane îndreptățite, asupra diferenței de suprafață de teren de 17.500 mp, proprietate a lui I.N.A.(art. 3). Nu poate fi primită susținerea apelantului-intimat, invocată și în considerentele dispoziției atacate, cu privire la imposibilitatea restituirii în natură a întregului teren.

Conform concluziilor raportului de expertiză efectuat în primă instanță de expert I.I., în vechiul amplasament al terenului, este liberă de construcții, suprafața de 3.505,53 mp, asupra căreia instanța de fond a făcut o corectă apreciere de restituire în natură, conf. art. 7 din Legea nr. 10/2001. Urmează a fi înlăturat și argumentul apelantului-intimat, privind lipsa calității contestatorilor de persoane îndreptățite la restituire, fiind judicios reținută de către prima instanță, succesiunea de drepturi rezultând din moștenirea acestora asupra părții de 1/4 cuvenite autorului lor D.D.(cumpărător de la asociatul A.D., conform contractului de vânzare cumpărare nr. 29400 din 05 aprilie 1943) din patrimoniul Societății Căminul - Fabrica de Cărămidă, Carieră de Nisip și Pietriș, ulterior naționalizată.

Cât privește solicitarea contestatorilor-apelanți de restituire în natură a întregii suprafețe de teren de 17.500 mp, Curtea reține corecta întemeiere a considerentelor primei instanțe, pe limitarea drepturilor acestora la suprafața de 8.750 mp, corespunzătoare întinderii proprietății autorului lor, asupra unei pătrimi din părțile sociale ale societății naționalizate, în patrimoniul căreia s-a aflat terenul în suprafața totală de 3,5 hectare. Se va reține ca întemeiat argumentul instanței de fond cu privire faptul că doar împreună cu ceilalți notificatori, contestatorii pot invoca drepturile cu privire la suprafața de 17.500 mp, corespunzătoare drepturilor a doi asociați, autori ai notificatorilor.

In privința ocupării terenului, se observă că titlul de proprietate nr. 8239 din 06 iunie 1994 (fila 42 dosar fond) invocat de către apelantul-intimat în refuzul restituirii, se referă la o suprafață totală de 1 ha și 3.500 mp, iar concluziile raportului de expertiză declară ca fiind liberă de construcții o suprafață de 3.505,53 mp, ceea ce corespunde diferenței până la suprafața totală revendicată. Ca atare, consemnarea raportului de expertiză referitoare la ocuparea terenului de mai mulți proprietari particulari care au edificat diverse construcții, corespunde ca întindere titlului de proprietate invocat, emis prin reconstituire în baza Legii nr. 18/1991, iar suprafața restituită contestatorilor în natură, de către instanța de fond, nu se suprapune acestui titlu.

Pe de altă parte, Curtea a reținut că atâta vreme cât, premergător prezentului proces, nu s-a desființat titlul de proprietate nr. 8239 din 06 iunie 1994 invocat de către apelantul-intimat - act juridic cu valoare de proprietate intrat în circuitul civil - aceasta dovedește că este justificată imposibilitatea restituirii, intimatul nemaifiind entitate deținătoare în sensul Legii nr. 10/2001. Împotriva deciziei a declarat recurs pârâtul Municipiul București, criticând-o pentru nelegalitate în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. deoarece înscrisurile anexate notificării nu fac decât un început de dovadă a dreptului de proprietate asupra imobilului, pe de o parte, iar pe de altă parte se arată că au fost încălcate dispozițiile art. 18 lit. a) din Legea nr. 10/2001, deoarece persoana îndreptățită nu era asociat unic, iar asociații nu erau membrii ai aceleiași familii.

Intimații, prin întâmpinarea formulată, au solicitat respingerea recursului apreciind că hotărârea este legală întrucât s-au făcut probatorii sub ambele aspecte criticate. Analizând decizia în limita criticilor formulate, a probatoriilor administrate în toate etapele procesuale și a dispozițiilor legale incidente cauzei, Înalta Curte constată caracterul nefondat al acestuia pentru argumentele ce succed: Motivele de apel formulate de Municipiul București au vizat două aspecte: 1) imposibilitatea restituirii în natură a terenului în litigiu ca urmare a emiterii titlului de proprietate nr. 8239 din 6 iunie 1994 de către Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate a județului Ilfov și 2) contestatorii nu au făcut dovada calității de persoane îndreptățite, potrivit art. 22 din Legea nr. 10/2001, modificată, pentru imobilul situat în București, sos.

Dudești - Pantelimon, sector 3 fosta proprietate a lui I.N.A. Municipiul București a invocat în recurs un motiv ce nu a fost invocat în calea devolutivă de atac și anume acela că bunul nu putea fi restituit în natură întrucât persoanele îndreptățite asociate la persona juridică nu erau membrii aceleiași familii, conform art. 18 lit. a) din Legea nr. 10/2001. Fiind în prezența unei critici ce nu a făcut obiect al judecății în apel, critica nu poate fi analizată, omisso medio, direct în calea extraordinară de atac a recursului. Drept urmare, instanța de recurs este legal învestită doar cu cercetarea motivului întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. cu referire la art. 3 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 10/2001 în sensul că reclamanții nu au făcut dovada că autorii lor persoane fizice, asociați ai persoanei juridice care deținea imobilele, ar fi avut în proprietate imobilul notificat.

Argumentul recurentului în sensul că terenul ar fi aparținut lui I.N.A. nu este susținut de actele doveditoare ale dreptului de proprietate depuse de reclamanți, expuse și analizate de ambele instanțe de fond. Astfel, conform actului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 11475 din 4 mai 1931, S.D. a cumpărat de la P.I.M. un teren în suprafață de 7 pogoane, adică 35.000 mp sau 3,5 ha., situat în comuna Dudești Cioplea, județul Ilfov, fost proprietatea I.G. S.D. și I.A., prin contractul de asociere autentificat sub nr. 38195 din 27 noiembrie 1935, au înființat Societatea Căminul - fabrica de cărămidă, cariera de nisip și pietriș cu sediul în comuna suburbană Dudești - Cioplea, aportul social adus de S.D.

constând în cele 3,5 ha. cumpărate în anul 1931. În anul 1936, Societatea Căminul - Fabrica de Cărămidă, Cariera de Nisip și Pietriș avea 4 asociați A.D., T.D., S.D. și I.A., fiecare deținând ¼ din societate, respectiv 8750 mp. Conform actului de partaj voluntar autentificat sub nr. 16884/1948, întocmit după decesul lui S.D., rezultă că ¼ din terenul adus ca aport a revenit lui G.D., autorul lui D.M. și D.G.G. În anul 1943, A.D. a vândut prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 29400 din 5 aprilie lui D.D. autorul contestatorilor partea sa socială, adică ¼ din cele 4 părți sociale, adică 8750 mp.

Drept urmare, instanțele de fond au reținut corect calitatea reclamanților de persoane îndreptățite la acordarea măsurilor de reparație prevăzute de Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989. Înalta Curte, reținând aplicarea corespunzătoare a dispozițiilor art. 3 alin. (1) lit. b) din legea de reparație, pentru argumentele ce preced, va respinge recursul ca nefondat în temeiul dispozițiilor alin. (1) Cod de procedură civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Municipiul București, prin primar general împotriva Deciziei nr. 135/A din 5 iunie 2008 a Curții de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 16 iunie 2009.