ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6050/2009
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6050/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra conflictului negativ
de competență de față;
Din examinarea actelor și lucrărilor cauzei,
constată următoarele:
La 4 decembrie 2007, reclamantul
sindicatul P. SA a chemat în judecată pârâtele Direcția Generală de Asistență
Socială și Protecția Copilului Bihor, Consiliul Județean Bihor, solicitând
obligarea acestora la plata despăgubirilor bănești pentru prejudiciul suferit
de asistenții maternali profesioniști, membrii al Sindicatului, urmare a
neefectuării în natură, din motive neimputabile acestora, a concediului de
odihnă aferent perioadei 2003-2007, precum și obligarea pârâților la plata
drepturilor salariale (spor de vechime și celelalte drepturi și sporuri
cuvenite conform legii) pentru aceeași perioadă, proporțional cu numărul de
zile din concediul de odihnă neefectuat.
Prin sentința civilă nr. 237/LM din 03
martie 2008, Tribunalul Bihor și-a declinat competența de soluționare a
pricinii în favoarea Tribunalului Timiș, secția conflicte de muncă și asigurări
sociale.
Pentru a se dezînvesti, instanța a
reținut că sunt incidente în cauză, dispozițiile art. 284 alin. (2) C. muncii,
potrivit cărora pricina se soluționează de instanța de la domiciliul sau sediul
reclamantei, și cum, în cauza dedusă judecății, acțiunea a fost introdusă de
reclamantul Sindicatul P. SA, care are sediul în Timișoara, competența de
soluționare a acțiunii revine Tribunalului Timiș.
Cu această motivare, cauza a fost
înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș, această din urmă instanță punând în
dezbaterea părților, excepția de necompetență teritorială a instanței, invocată
de pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Bihor.
Prin sentința civilă nr. 3286/PI
pronunțată la 13 octombrie 2008, la rându-i, Tribunalul Timiș a admis excepția
de necompetență teritorială și a declinat cauza, în favoarea Tribunalului
Bihor, reținând în esență că, potrivit art. 28 alin. (2) din Legea nr. 54/2003,
sindicatele pot reprezenta în justiție pe membrii lor, în vederea soluționării
unor conflicte de muncă intervenite între aceștia și angajatori, mandatul
acordat fiind prezumat de legiuitor, sindicatul având doar calitate de
reprezentant.
Față de împrejurarea că, reclamanții
domiciliază în raza teritorială a Județului Bihor, astfel cum rezultă din
tabelul depus la filele 9-15 dosar, competența revine Tribunalului Bihor.
Constatând ivit conflictul negativ de
competență a trimis dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru a se
pronunța regulatorul de competență.
Înalta Curte de Casație și Justiție, urmează a
stabili în favoarea Tribunalului Bihor, competența de soluționare a cauzei,
față de incidența în cauză a prevederilor art. 284 C. muncii.
În sensul dispozițiilor legale imperative mai
sus evocate, este de observat că, potrivit Titului XII, ce reglementează
jurisdicția muncii, la Capitolul 2, art. 284 stabilește instanța competentă.
Astfel, alin. (1 )stipulează că
"judecarea conflictelor de muncă este de competența instanțelor stabilite
conform Codului de procedură civilă, iar alin. (2) al aceluiași articol prevede
că "cererile referitoare la cauzele
prevăzute la alin. (1) se adresează
instanței competente în a cărei
circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința, ori, după
caz, sediul, cum corect a reținut Tribunalul Timiș, în considerentele sentinței
civile nr. 3268/PI pronunțată la 13 octombrie 2008.
Așa fiind,
instanța supremă va stabili pe calea regulatorului de competență, în temeiul
art. 22 alin. (5) C. proc. civ., în favoarea
Tribunalului Bihor, competența de soluționare a
cauzei.
PENTRU
ACESTE MOTIVE
ÎN
NUMELE LEGII
D
E C I D E
Stabilește competența de soluționare a acțiunii formulată de
reclamantul Sindicatul P. SA în favoarea Tribunalului Bihor.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 mai 2009.