ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6050/2009

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea actelor și lucrărilor cauzei, constată următoarele: La 4 decembrie 2007, reclamantul sindicatul P. SA a chemat în judecată pârâtele Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Bihor, Consiliul Județean Bihor, solicitând obligarea acestora la plata despăgubirilor bănești pentru prejudiciul suferit de asistenții maternali profesioniști, membrii al Sindicatului, urmare a neefectuării în natură, din motive neimputabile acestora, a concediului de odihnă aferent perioadei 2003-2007, precum și obligarea pârâților la plata drepturilor salariale (spor de vechime și celelalte drepturi și sporuri cuvenite conform legii) pentru aceeași perioadă, proporțional cu numărul de zile din concediul de odihnă neefectuat.

Prin sentința civilă nr. 237/LM din 03 martie 2008, Tribunalul Bihor și-a declinat competența de soluționare a pricinii în favoarea Tribunalului Timiș, secția conflicte de muncă și asigurări sociale. Pentru a se dezînvesti, instanța a reținut că sunt incidente în cauză, dispozițiile art. 284 alin. (2) C. muncii, potrivit cărora pricina se soluționează de instanța de la domiciliul sau sediul reclamantei, și cum, în cauza dedusă judecății, acțiunea a fost introdusă de reclamantul Sindicatul P. SA, care are sediul în Timișoara, competența de soluționare a acțiunii revine Tribunalului Timiș. Cu această motivare, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș, această din urmă instanță punând în dezbaterea părților, excepția de necompetență teritorială a instanței, invocată de pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Bihor.

Prin sentința civilă nr. 3286/PI pronunțată la 13 octombrie 2008, la rându-i, Tribunalul Timiș a admis excepția de necompetență teritorială și a declinat cauza, în favoarea Tribunalului Bihor, reținând în esență că, potrivit art. 28 alin. (2) din Legea nr. 54/2003, sindicatele pot reprezenta în justiție pe membrii lor, în vederea soluționării unor conflicte de muncă intervenite între aceștia și angajatori, mandatul acordat fiind prezumat de legiuitor, sindicatul având doar calitate de reprezentant. Față de împrejurarea că, reclamanții domiciliază în raza teritorială a Județului Bihor, astfel cum rezultă din tabelul depus la filele 9-15 dosar, competența revine Tribunalului Bihor. Constatând ivit conflictul negativ de competență a trimis dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru a se pronunța regulatorul de competență.

Înalta Curte de Casație și Justiție, urmează a stabili în favoarea Tribunalului Bihor, competența de soluționare a cauzei, față de incidența în cauză a prevederilor art. 284 C. muncii. În sensul dispozițiilor legale imperative mai sus evocate, este de observat că, potrivit Titului XII, ce reglementează jurisdicția muncii, la Capitolul 2, art. 284 stabilește instanța competentă.

Astfel, alin. (1 )stipulează că "judecarea conflictelor de muncă este de competența instanțelor stabilite conform Codului de procedură civilă, iar alin. (2) al aceluiași articol prevede că "cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința, ori, după caz, sediul, cum corect a reținut Tribunalul Timiș, în considerentele sentinței civile nr. 3268/PI pronunțată la 13 octombrie 2008. Așa fiind, instanța supremă va stabili pe calea regulatorului de competență, în temeiul art. 22 alin. (5) C. proc. civ., în favoarea Tribunalului Bihor, competența de soluționare a cauzei. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a acțiunii formulată de reclamantul Sindicatul P. SA în favoarea Tribunalului Bihor. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 mai 2009.