ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3335/2009

Asupra recursurilor penale de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 5 octombrie 2009 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. 23630/3/2008 a fost menținută starea de arest a inculpaților C.A.S., P.C. și C.V. Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că prin sentința penală nr. 371 din 7 aprilie 2009 a Tribunalului București inculpații au fost condamnați la pedepse rezultante de câte 15 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, art. 174, art. 175 lit. i) cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 și art. 5 din Legea nr. 143/2000, în cazul inculpaților C.A.S.

și P.C. și prevăzute de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 și art. 174, art. 175 lit. i) cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. în cazul inculpatului C.V., constând în aceea că, în luna mai 2002, inculpații au determinat-o pe tânăra B.M. să se prostitueze, aceasta a refuzat, iar cei trei inculpați i-au aplicat lovituri grave care au condus la deces, că au exploatat sexual două tinere și că au făcut trafic cu heroină și că au pus locuința la dispoziția unor persoane pentru consum de droguri. Totodată, instanța, sesizată cu apelurile declarate de procuror și de inculpați împotriva hotărârii arătate, a considerat că se impune menținerea stării de arest, deoarece nu au dispărut temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.

Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații C.V., P.C. și C.A.S. care au susținut că măsura arestării nu este justificată și au solicitat revocarea acesteia și judecarea lor în stare de libertate. Recursurile declarate nu sunt întemeiate. În conformitate cu dispozițiile art. 300 2 C. proc. pen., în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța este datoare să verifice în cursul judecății legalitatea și temeinicia arestării preventive, iar potrivit art. 160 b alin. (3) din același cod, când constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, instanța, prin încheiere motivată, dispune menținerea stării de arest. Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului se constată că arestarea inculpaților C.V., P.C.

și C.A.S. s-a dispus în baza art. 148 lit. f) C. proc. pen., existând motive verosimile de a bănui că aceștia au comis infracțiunile prevăzute de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, art. 174, art. 175 lit. i) cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., art. 2 alin. (1) și (2) și art. 5 din Legea nr. 143/2000, constând în aceea că au recrutat-o în scopul exploatării sexuale și au ucis-o pe tânăra B.M., întrucât aceasta a refuzat să se prostitueze, că au recrutat alte două tinere în același scop, că au traficat cantități de heroină și că și-au pus locuința la dispoziția unor persoane pentru consum de droguri.

Ținând seama de probatoriul administrat și de soluția de condamnare pronunțată, Curtea constată că nu au dispărut temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, că menținerea acestei măsuri de către instanța de apel este pe deplin justificată și conformă cu dispozițiile legale evocate și cu cele ale art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale și că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică derivat din natura, gravitatea și rezonanța în comunitate a faptelor, precum și din împrejurările comiterii lor. Față de cele ce preced, Curtea, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) și a) art. 192 alin. (2) C. proc.

pen. urmează a respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații C.V., P.C. și C.A.S., cu obligarea acestora la cheltuieli judiciare către stat. Se va stabili ca onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu să fie avansat din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații C.V., P.C. și C.A.S. împotriva încheierii din 5 octombrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București, secția II penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. 23630/3/2008. Obligă fiecare recurent inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Definitivă. Pronunțată în ședință publică azi 19 octombrie 2009.