ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2385/2009

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 2 iunie 2009 a Curții de Apel

București,

secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. 23630/3/2008

(1310/2009),

pe rol fiind verificarea legalității și

temeiniciei luării măsurii arestării preventive față de inculpații C.A.S., P.C.

și C.V., s-a luat în discuție starea de arest a inculpaților.

Constatând că în cauză subzistă temeiurile care au stat la

baza luării acestei măsuri, fiind întrunite atât cerințele art. 300

2

raportat la art. 160

b

C. proc. pen., cât și cele ale art. 5 paragraf

1 lit. a) din C.E.D.O., s-a menținut măsura arestării preventive a acestora.

În termen legal, inculpații C.A.S. și P.C. au declarat

recurs împotriva încheierii menționate.

Inculpata P.C., personal și prin apărător din oficiu a

solicitat admiterea recursului, casarea încheierii atacate și judecarea în

stare de libertate, arătând ca nu se mai impune menținerea măsurii arestării

preventive, întrucât prezintă multiple afecțiuni medicale, fiind operată a doua

oară la coloana vertebrală.

Inculpatul C.A.S. a lăsat la aprecierea instanței

soluționarea recursului.

Recursurile declarate de inculpați nu sunt fondate.

Potrivit art. 136 alin. (1) C. proc. pen., în cauzele

privitoare la infracțiuni pedepsite cu închisoare, pentru a se asigura buna

desfășurare a procesului penal, ori pentru a se împiedica sustragerea

inculpatului de la judecată, se poate lua față de acesta una din măsurile

preventive, lit. d) a acestui articol prevăzând arestarea preventivă.

Art. 148 alin. (1) C. proc. pen., astfel cum a fost modificat

prin Legea nr. 356/2006, prevede că măsura arestării inculpatului poate fi

luată dacă sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 143 și inculpatul a

săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viată

sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în

libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

Cu referire la motivele de recurs invocate, se reține că

instanța de apel, la 2 iunie 2009, a constatat că nu au intervenit împrejurări

noi care să modifice temeiurile care au determinat inițial arestarea preventivă

a inculpaților și chiar dacă hotărârea de condamnare a inculpaților pronunțată

pe fond de Tribunalul București, secția a II-a penală, nu are caracter

definitiv, fiind apelată de către inculpați și de Parchetul de pe lângă

Tribunalul București, ea este totuși de natură să justifice continuarea

privării de libertate a acestuia, în condițiile art. 5 paragraf 1 lit. a) din C.E.D.O.

Astfel, se constată că inculpații au fost cercetați și

trimiși în judecată, C.A.S. pentru săvârșirea infracțiunilor

de

trafic de persoane, de omor calificat, de trafic

de

droguri

de mare risc și de punere la dispoziție a locuinței pentru consumul ilicit de

droguri, fapte prevăzute de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001

modificată și completată cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., de art. 174 –

art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a), art. 2 alin. (1)

și

(2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art.

41 alin. (2) C. pen. și de art. 5 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41,

toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.,

P.C.

pentru săvârșirea infracțiunilor de

trafic de persoane, de omor calificat, de trafic de droguri de mare risc și

de

punere

la dispoziție a locuinței pentru consumul ilicit de droguri, fapte prevăzute de

art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 modificată și

completată cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., de art. 174 – art. 175 lit.

i) C. pen., cu aplicarea art. 75

lit. a)

, art.

2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen. și de art. 5 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41, toate cu

aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Tribunalul București, secția a II-a penală, ca instanță de

fond, prin sentința penală nr. 371 din 7 aprilie 2009, i-a condamnat pe

inculpații C.A.S. și P.C. la câte o pedeapsă rezultantă de 15 ani închisoare și

3 ani, respectiv 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)

teza a II-a și lit. b) C. pen.

Față de cele arătate, se constată că temeiurile avute în

vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpaților nu s-au schimbat

și impun în continuare privarea de libertate a acestora, apreciind că lăsarea

în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, de natură să

aducă atingere desfășurării procesului penal, în raport de natura și gravitatea

infracțiunilor săvârșite, de modalitatea de săvârșire, de circumstanțele reale

în care acestea

au

fost produse, de

recrudescența acestui gen de fapte, de starea de pericol și de urmările sociale

produse prin însăși natura faptelor, de vătămarea adusă relațiilor sociale

privind viața persoanei, precum și limitele de pedeapsă prevăzute de lege,

astfel că a dispus menținerea stării de arest a acestora.

Ca atare, încheierea pronunțată la 2 iunie 2009 este

legală.

Pentru considerentele expuse, recursurile declarate de

inculpații C.A.S. și P.C. nefiind fondate, în baza art. 385

15

pct. 1

lit. b) C. proc. pen., vor

fi

respinse.

În baza art. 192 C. proc. pen., inculpații recurenți vor fi

obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate,

recursurile declarate de inculpații C.A.S. și P.C. împotriva încheierii din 2

iunie 2009 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu

minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. 23630/3/2008 (1310/2009).

Obligă recurenții inculpați

la plata sumei de câte 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma

de câte 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 23 iunie 2009.