ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2410/2009

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin plângerea penală formulată în prezenta cauză petentul B.G. a solicitat cercetarea judecătorilor G.C. și C.F. de la Tribunalul Botoșani, ce au pronunțat decizia penală nr. 144/A din 15 iulie 2007 prin care s-a respins ca tardiv apelul său precum și împotriva procurorului P.M. de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoșani și a grefierului S.E.

de la Tribunalul Botoșani, care au participat la judecarea apelului, acuzându-i de săvârșirea unei multitudini de infracțiuni: - abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen., prin aceea că nu au verificat mandatul de arestare și pe cel de extrădare (cum a solicitat el) și nici nu a fost audiat cu privire la faptele pentru care el este condamnat, pe care nu le recunoaște și se consideră nevinovat; - omisiunea de a încunoștința organele judiciare prevăzute de art. 265 C. pen., prin aceea că atunci când a fost adus în țară nu a fost încunoștințat despre hotărârea de condamnare; - arestarea nelegală și cercetarea abuzivă prevăzută de art. 266 C. pen., pe motiv că nu ar fi verificat mandatul de executare și legalitatea lui; - supunerea la rele tratamente prevăzută de art. 267 C. pen., căci datorită respingerii apelului el viețuiește în condiții improprii în Penitenciarul Botoșani; - tortura prevăzută de art. 267 1 C. pen., căci respingându-i apelul se simte torturat că stă în penitenciar; - fals în declarații, prevăzută de art. 292 C. pen., căci el n-ar fi comis faptele pentru care este condamnat; - punerea în primejdie a unei persoane în neputința de a se îngriji prevăzută de art. 314 C. pen., prin aceea că atunci când el a fost plecat în Italia i-au fost confiscate bunuri în vederea recuperării prejudiciului în dosarul penal;

- lăsarea fără ajutor prevăzută de art. 315 C. pen., în sensul că acum copii săi ar fi fost lăsați fără mijloace de subzistență. După efectuarea actelor premergătoare în cauză prin Ordonanța nr. 215/P/2008 din 20 octombrie 2008 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de P.M., procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoșani, G.C., judecător la Tribunalul Botoșani și S.E., grefier la Tribunalul Botoșani, pentru faptele prevăzute de art. 246, art. 265, art. 266, art. 267, art. 267 1 , art. 292, art. 314 și art. 315 C. pen. S-a mai dispus disjungerea cauzei privind pe C.F., judecător cu grad de curte de apel și declinarea competenței în favoarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pentru a emite această ordonanță organul de urmărire penală a reținut că la pronunțarea deciziei penale nr. 144/A din 5 iulie 2007 a Tribunalului Botoșani, judecătorii erau obligați potrivit dispozițiilor procedurale, să judece cauza cu care fuseseră investiți, iar investirea acestora s-a realizat prin memoriul trimis din Penitenciarul Rahova-București. Atâta timp cât apelul s-a judecat pe excepția de tardivitate, în mod legal instanța de apel nu a analizat fondul cauzei și nu a audiat pe petentul inculpat la acea dată B.G. S-a mai reținut că prin respingerea apelului ca fiind tardiv introdus, judecătorii și-au exprimat propria convingere, iar soluția a fost cenzurată de instanța de recurs.

În aceeași situație se află și procurorul de ședință P.M., care a formulat concluzii în cauză conform propriilor convingeri formate în baza actelor din dosar dar și grefiera S.E., care nu are nicio contribuție la pronunțarea hotărârii, activitatea acesteia rezumându-se doar la consemnările privind desfășurarea procesului. S-a apreciat că infracțiunile reclamate de petent ca fiind săvârșite în cauză nu există. Împotriva acestei ordonanțe a formulat în baza art. 278 C. proc. pen. plângerea petentului B.G. Prin rezoluția nr. 451/II/2/2008 din 8 decembrie 2008 emisă de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava s-a dispus în baza art. 278 alin. (1) C. proc. pen., respingerea ca neîntemeiată a plângerii formulată de petentul B.G.

Pentru a emite această rezoluție s-a reținut că raportând conținutul infracțiunilor reclamate la activitățile desfășurate de persoanele împotriva cărora petentul a formulat plângere penală, rezultă că aceștia au efectuat activități și au întocmit acte în virtutea dreptului cu care sunt învestiți în funcțiile pe care le îndeplinesc, cu respectarea principiilor inamovibilității și independenței, prin interpretarea probelor și aplicarea legii și nu există indicii din care să rezulte comiterea vreunei infracțiuni. Cu privire la faptele reclamate ca fiind săvârșite de grefiera S.E., care a participat la judecarea apelului ca grefier de ședință, s-a reținut că acestea nu există întrucât și-a îndeplinit obligațiile profesionale și a respectat dispozițiile judecătorului de a consemna lucrările efectuate în timpul ședinței de judecată.

Împotriva acestei rezoluții, în termen legal, a formulat în baza art. 278 1 C. proc. pen. plângere petentul B.G. Curtea de Apel Suceava prin sentința penală nr. 29 din 6 martie 2009 a respins ca nefondată plângerea formulată de petentul B.G. reținând că în urma actelor premergătoare efectuate în cauză nu au rezultat probe sau indicii că intimații ar fi săvârșit infracțiunile imputate acestora de către petiționar. Ca urmare, instanța a constatat că soluția de neurmărire penală dispusă de către procuror este legală și temeinică, astfel că a menținut-o. Împotriva sentinței penale pronunțată de Curtea de Apel Suceava a declarat recurs petentul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în motivele de recurs reiterând susținerile invocate în plângerea penală.

Examinând actele și lucrările de la dosar Înalta Curte constată, că recursul declarat de petiționar este tardiv. Potrivit art. 385 3 alin. (1) C. proc. pen. „termenul de recurs este de 10 zile dacă legea nu dispune altfel”, iar conform art. 385 3 alin. (2) cu referire la art. 263 alin. (3) C. proc. pen. „pentru partea care a fost prezentă la dezbateri sau la pronunțare termenul de recurs curge de la pronunțare, iar pentru părțile care au lipsit atât la dezbateri, cât și la pronunțare ... termenul curge de la comunicarea copiei de pe dispozitivul hotărârii”. Cum în cauză petentul B.G.

a lipsit de la dezbateri cât și de la pronunțarea hotărârii penale atacate, copie de pe dispozitivul sentinței penale nr. 29/2009 a Curții de Apel Suceava fiindu-i comunicată la 10 martie 2009, rezultă că ultima zi în care acesta putea declara recurs era 23 martie 2009. Petentul a declarat recurs, pe care l-a înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție la 27 martie 2009, data poștei, (fila 6 dos.), depășind astfel termenul prevăzut de lege pentru declararea căii ordinare de atac. Așa fiind, recursul apare ca tardiv, astfel că va fi respins ca atare în temeiul art. 385 15 pct. 1 C. proc. pen. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca tardiv, recursul declarat de petiționarul B.G. împotriva sentinței penale nr. 29 din 6 martie 2009 a Curții de Apel Suceava, secția penală. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 23 iunie 2009.