ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2410/2009

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor de la dosar, constată

următoarele:

Prin plângerea penală formulată în

prezenta cauză petentul B.G. a solicitat cercetarea judecătorilor G.C. și C.F.

de la Tribunalul Botoșani, ce au pronunțat decizia penală nr. 144/A din 15

iulie 2007 prin care s-a respins ca tardiv apelul său precum și împotriva procurorului

P.M. de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoșani și a grefierului S.E. de

la Tribunalul Botoșani, care au participat la judecarea apelului, acuzându-i de

săvârșirea unei multitudini de infracțiuni:

- abuz în serviciu contra intereselor

persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen., prin aceea că nu au verificat

mandatul de arestare și pe cel de extrădare (cum a solicitat el) și nici nu a

fost audiat cu privire la faptele pentru care el este condamnat, pe care nu le

recunoaște și se consideră nevinovat;

- omisiunea de a încunoștința organele

judiciare prevăzute de art. 265 C. pen., prin aceea că atunci când a fost adus

în țară nu a fost încunoștințat despre hotărârea de condamnare;

- arestarea nelegală și cercetarea

abuzivă prevăzută de art. 266 C. pen., pe motiv că nu ar fi verificat mandatul

de executare și legalitatea lui;

- supunerea la rele tratamente prevăzută

de art. 267 C. pen., căci datorită respingerii apelului el viețuiește în

condiții improprii în Penitenciarul Botoșani;

- tortura prevăzută de art. 267

1

C. pen., căci respingându-i apelul se simte torturat că stă în penitenciar;

- fals în declarații, prevăzută de art. 292

C. pen., căci el n-ar fi comis faptele pentru care este condamnat;

- punerea în primejdie a unei persoane în

neputința de a se îngriji prevăzută de art. 314 C. pen., prin aceea că atunci

când el a fost plecat în Italia i-au fost confiscate bunuri în vederea

recuperării prejudiciului în dosarul penal;

- lăsarea fără ajutor prevăzută de art. 315

C. pen., în sensul că acum copii săi ar fi fost lăsați fără mijloace de

subzistență.

După efectuarea actelor premergătoare în

cauză prin Ordonanța nr. 215/P/2008 din 20 octombrie 2008 s-a dispus

neînceperea urmăririi penale față de P.M., procuror la Parchetul de pe lângă

Tribunalul Botoșani, G.C., judecător la Tribunalul Botoșani și S.E., grefier la

Tribunalul Botoșani, pentru faptele prevăzute de art. 246, art. 265, art. 266, art.

267, art. 267

1

, art. 292, art. 314 și art. 315 C. pen.

S-a mai dispus disjungerea cauzei privind

pe C.F., judecător cu grad de curte de apel și declinarea competenței în

favoarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pentru a emite această ordonanță organul

de urmărire penală a reținut că la pronunțarea deciziei penale nr. 144/A din 5 iulie

2007 a Tribunalului Botoșani, judecătorii erau obligați potrivit dispozițiilor

procedurale, să judece cauza cu care fuseseră investiți, iar investirea acestora

s-a realizat prin memoriul trimis din Penitenciarul Rahova-București.

Atâta timp cât apelul s-a judecat pe

excepția de tardivitate, în mod legal instanța de apel nu a analizat fondul

cauzei și nu a audiat pe petentul inculpat la acea dată B.G.

S-a mai reținut că prin respingerea

apelului ca fiind tardiv introdus, judecătorii și-au exprimat propria

convingere, iar soluția a fost cenzurată de instanța de recurs.

În aceeași situație se află și procurorul

de ședință P.M., care a formulat concluzii în cauză conform propriilor

convingeri formate în baza actelor din dosar dar și grefiera S.E., care nu are

nicio contribuție la pronunțarea hotărârii, activitatea acesteia rezumându-se

doar la consemnările privind desfășurarea procesului.

S-a apreciat că infracțiunile reclamate

de petent ca fiind săvârșite în cauză nu există.

Împotriva acestei ordonanțe a formulat în

baza art. 278 C. proc. pen. plângerea petentului B.G.

Prin rezoluția nr. 451/II/2/2008 din 8

decembrie 2008 emisă de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel Suceava s-a dispus în baza art. 278 alin. (1) C. proc. pen., respingerea

ca neîntemeiată a plângerii formulată de petentul B.G.

Pentru a emite această rezoluție s-a

reținut că raportând conținutul infracțiunilor reclamate la activitățile

desfășurate de persoanele împotriva cărora petentul a formulat plângere penală,

rezultă că aceștia au efectuat activități și au întocmit acte în virtutea

dreptului cu care sunt învestiți în funcțiile pe care le îndeplinesc, cu

respectarea principiilor inamovibilității și independenței, prin interpretarea

probelor și aplicarea legii și nu există indicii din care să rezulte comiterea

vreunei infracțiuni.

Cu privire la faptele reclamate ca fiind

săvârșite de grefiera S.E., care a participat la judecarea apelului ca grefier

de ședință, s-a reținut că acestea nu există întrucât și-a îndeplinit

obligațiile profesionale și a respectat dispozițiile judecătorului de a

consemna lucrările efectuate în timpul ședinței de judecată.

Împotriva acestei rezoluții, în termen

legal, a formulat în baza art. 278

1

C. proc. pen. plângere petentul B.G.

Curtea de Apel Suceava prin sentința

penală nr. 29 din 6 martie 2009 a respins ca nefondată plângerea formulată de

petentul B.G. reținând că în urma actelor premergătoare efectuate în cauză nu

au rezultat probe sau indicii că intimații ar fi săvârșit infracțiunile imputate

acestora de către petiționar.

Ca urmare, instanța a constatat că

soluția de neurmărire penală dispusă de către procuror este legală și

temeinică, astfel că a menținut-o.

Împotriva sentinței penale pronunțată de

Curtea de Apel Suceava a declarat recurs petentul, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie, în motivele de recurs reiterând susținerile

invocate în plângerea penală.

Examinând actele și lucrările de la dosar

Înalta Curte constată, că recursul declarat de petiționar este tardiv.

Potrivit art. 385

3

alin. (1) C.

proc. pen. „termenul de recurs este de 10 zile dacă legea nu dispune altfel”,

iar conform art. 385

3

alin. (2) cu referire la art. 263 alin. (3) C.

proc. pen. „pentru partea care a fost prezentă la dezbateri sau la pronunțare

termenul de recurs curge de la pronunțare, iar pentru părțile care au lipsit

atât la dezbateri, cât și la pronunțare ... termenul curge de la comunicarea

copiei de pe dispozitivul hotărârii”.

Cum în cauză petentul B.G. a lipsit de la

dezbateri cât și de la pronunțarea hotărârii penale atacate, copie de pe

dispozitivul sentinței penale nr. 29/2009 a Curții de Apel Suceava fiindu-i

comunicată la 10 martie 2009, rezultă că ultima zi în care acesta putea declara

recurs era 23 martie 2009.

Petentul a declarat recurs, pe care l-a înaintat

Înaltei Curți de Casație și Justiție la 27 martie 2009, data poștei, (fila 6

dos.), depășind astfel termenul prevăzut de lege pentru declararea căii

ordinare de atac.

Așa fiind, recursul apare ca tardiv, astfel

că va fi respins ca atare în temeiul art. 385

15

pct. 1 C. proc. pen.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2)

C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardiv, recursul declarat de

petiționarul B.G. împotriva sentinței penale nr. 29 din 6 martie 2009 a Curții

de Apel Suceava, secția penală.

Obligă

recurentul petiționar la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 23 iunie 2009.