ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3477/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 4

ianuarie 2008 pe rolul Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, reclamantul A.I. a solicitat, în contradictoriu cu

pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, anularea hotărârii nr. 21599 din 9 iulie

2007 emisă de pârâtă, cu consecința recunoașterii calității sale de beneficiar

al drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.

Prin sentința civilă

nr. 177 din 13 februarie 2008, Curtea de Apel Cluj, a respins acțiunea reclamantului

A.I. ca tardiv introdusă. Această sentință a fost casată în întregime prin

Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 2498 din 17 iunie 2008, iar

cauza a fost trimisă spre rejudecare primei instanțe.

Pe parcursul

procedurilor desfășurate în fața Curții de Apel Cluj, astfel reinvestită cu

judecarea cauzei, reclamantul A.I. a decedat, instanța fată de această

situație, constatând că, deși actul administrativ atacat a fost emis de pârâtă

la cererea reclamantului în nume personal, soția supraviețuitoare are la rândul

ei un drept propriu, recunoscut de dispozițiile art. 3 din O.U.G. nr. 105/1999,

a admis continuarea judecății în persoana soției supraviețuitoare, însă sub o

calitate diferită de cea a soțului decedat sub aspectul drepturilor pe care

legea le recunoaște.

Prin sentința civilă

nr. 26/2009 din 22 ianuarie 2009 Curtea de Apel Cluj, a admis contestația

formulată de A.S., succesoarea în drepturi în calitate de soție

supraviețuitoare a defunctului A.I., în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană

de Pensii Cluj, și a anulat Hotărârea nr. 21599 din 9 iulie 2007 emisă de

pârâtă. Prin aceeași sentință, instanța a obligat pârâta să emită o nouă

hotărâre, prin care să recunoască reclamantei în calitate de soție

supraviețuitoare, drepturile aferente soțului decedat, refugiat în perioada 15

martie 1944 -15 februarie 1945 și să-i acorde acesteia drepturile bănești

prevăzute de O.U.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, începând cu

data de 14 noiembrie 2008.

Pentru a

hotărî astfel, curtea de apel a constatat că astfel cum rezultă din probatoriul

administrat în cauză, petentul A.I. a fost nevoit ca din motive etnice, în luna

martie a anului 1944, să părăsească Ardealul de Nord, ocupat de autoritățile

hortyste și să se refugieze împreună cu părinții săi, din satul Dretea com.

Mănăstireni, jud. Cluj, în satul Dîngău Mare, com. Căpușu Mare, jud. Cluj,

localitate care în acea perioadă aparținea de România, de unde s-a reîntors în

luna februarie 1945 în localitatea de domiciliu.

Împotriva

acestei sentințe, pârâta a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie, susținând, în esență, faptul că instanța de fond în mod greșit a

dispus obligarea sa la emiterea unei hotărâri prin care să recunoască un

interval de refugiu pentru soția supraviețuitoare, având în vedere că aceasta

ca urmaș al persoanei ce a suferit în mod efectiv persecuția, beneficiază de o

indemnizație stabilită de lege la o sumă fixă și nu de una calculată în raport

cu fiecare an de refugiu, ca în cazul titularului.

Examinând cauza și

sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului precum și cu

dispozițiile legale incidente, Curtea va respinge recursul ca nefondat, pentru

considerentele expuse în continuare.

Potrivit

dispozițiilor art. 3 din O.U.G. nr. 105/1999, astfel cum a fost aceasta

aprobată prin Legea nr. 189/2000, soțul supraviețuitor al celui decedat, din

categoria persoanelor prevăzute la art. 1 lit. a)-e) și g), - din aceeași lege

- va beneficia începând cu data

de întâi a

lunii următoare celei în care a fost depusă cererea, în condițiile

prezentei

ordonanțe, de o indemnizație lunară de 100 lei neimpozabilă, dacă ulterior nu

s-a recăsătorit.

Înalta Curte constată

că prin sentința recurată, curtea de apel făcând o corectă aplicare și

interpretare a dispozițiilor legale incidente cauzei și a probatoriului

administrat, a stabilit că: reclamantul A.I., (decedat în cursul derulării

procedurilor de judecată) a avut calitatea de refugiat în înțelesul Legii nr.

189/2000 pentru perioada 15 martie1944 -15 februarie 1945; că soția

supraviețuitoare a acestuia are la rândul său un drept propriu, recunoscut de

dispozițiile art. 3 din O.U.G. nr. 105/1999, astfel încât în mod temeinic și

legal, a dispus obligarea pârâtei la emiterea unei noi hotărâri, prin care să-i

recunoască reclamantei A.S., în calitate de soție supraviețuitoare a

defunctului A.I. drepturile bănești prevăzute de O.U.G. nr. 105A999, aprobată

prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, începând cu data de 14

noiembrie 2008 (data formulării cererii de continuare a judecății formulată de

soția supraviețuitoare).

Având în vedere

faptul că instanța de fond a obligat așadar, pârâta la recunoașterea

drepturilor reclamantei, ca soție supraviețuitoare a defunctului A.I., astfel

cum sunt aceste drepturi stabilite prin lege, criticile recurentei privind

nelegalitatea soluției adoptate, sunt în mod vădit netemeinice.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 26 din 22 ianuarie

2009 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 23 iunie 2009.