ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3477/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 4 ianuarie 2008 pe rolul Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, anularea hotărârii nr. 21599 din 9 iulie 2007 emisă de pârâtă, cu consecința recunoașterii calității sale de beneficiar al drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000. Prin sentința civilă nr. 177 din 13 februarie 2008, Curtea de Apel Cluj, a respins acțiunea reclamantului A.I. ca tardiv introdusă. Această sentință a fost casată în întregime prin Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 2498 din 17 iunie 2008, iar cauza a fost trimisă spre rejudecare primei instanțe.

Pe parcursul procedurilor desfășurate în fața Curții de Apel Cluj, astfel reinvestită cu judecarea cauzei, reclamantul A.I. a decedat, instanța fată de această situație, constatând că, deși actul administrativ atacat a fost emis de pârâtă la cererea reclamantului în nume personal, soția supraviețuitoare are la rândul ei un drept propriu, recunoscut de dispozițiile art. 3 din O.U.G. nr. 105/1999, a admis continuarea judecății în persoana soției supraviețuitoare, însă sub o calitate diferită de cea a soțului decedat sub aspectul drepturilor pe care legea le recunoaște. Prin sentința civilă nr. 26/2009 din 22 ianuarie 2009 Curtea de Apel Cluj, a admis contestația formulată de A.S., succesoarea în drepturi în calitate de soție supraviețuitoare a defunctului A.I., în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, și a anulat Hotărârea nr. 21599 din 9 iulie 2007 emisă de pârâtă.

Prin aceeași sentință, instanța a obligat pârâta să emită o nouă hotărâre, prin care să recunoască reclamantei în calitate de soție supraviețuitoare, drepturile aferente soțului decedat, refugiat în perioada 15 martie 1944 -15 februarie 1945 și să-i acorde acesteia drepturile bănești prevăzute de O.U.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, începând cu data de 14 noiembrie 2008. Pentru a hotărî astfel, curtea de apel a constatat că astfel cum rezultă din probatoriul administrat în cauză, petentul A.I. a fost nevoit ca din motive etnice, în luna martie a anului 1944, să părăsească Ardealul de Nord, ocupat de autoritățile hortyste și să se refugieze împreună cu părinții săi, din satul Dretea com.

Mănăstireni, jud. Cluj, în satul Dîngău Mare, com. Căpușu Mare, jud. Cluj, localitate care în acea perioadă aparținea de România, de unde s-a reîntors în luna februarie 1945 în localitatea de domiciliu. Împotriva acestei sentințe, pârâta a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând, în esență, faptul că instanța de fond în mod greșit a dispus obligarea sa la emiterea unei hotărâri prin care să recunoască un interval de refugiu pentru soția supraviețuitoare, având în vedere că aceasta ca urmaș al persoanei ce a suferit în mod efectiv persecuția, beneficiază de o indemnizație stabilită de lege la o sumă fixă și nu de una calculată în raport cu fiecare an de refugiu, ca în cazul titularului.

Examinând cauza și sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului precum și cu dispozițiile legale incidente, Curtea va respinge recursul ca nefondat, pentru considerentele expuse în continuare. Potrivit dispozițiilor art. 3 din O.U.G. nr. 105/1999, astfel cum a fost aceasta aprobată prin Legea nr. 189/2000, soțul supraviețuitor al celui decedat, din categoria persoanelor prevăzute la art. 1 lit. a)-e) și g), - din aceeași lege - va beneficia începând cu data de întâi a lunii următoare celei în care a fost depusă cererea, în condițiile prezentei ordonanțe, de o indemnizație lunară de 100 lei neimpozabilă, dacă ulterior nu s-a recăsătorit.

Înalta Curte constată că prin sentința recurată, curtea de apel făcând o corectă aplicare și interpretare a dispozițiilor legale incidente cauzei și a probatoriului administrat, a stabilit că: reclamantul A.I., (decedat în cursul derulării procedurilor de judecată) a avut calitatea de refugiat în înțelesul Legii nr. 189/2000 pentru perioada 15 martie1944 -15 februarie 1945; că soția supraviețuitoare a acestuia are la rândul său un drept propriu, recunoscut de dispozițiile art. 3 din O.U.G. nr. 105/1999, astfel încât în mod temeinic și legal, a dispus obligarea pârâtei la emiterea unei noi hotărâri, prin care să-i recunoască reclamantei A.S., în calitate de soție supraviețuitoare a defunctului A.I.

drepturile bănești prevăzute de O.U.G. nr. 105A999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, începând cu data de 14 noiembrie 2008 (data formulării cererii de continuare a judecății formulată de soția supraviețuitoare). Având în vedere faptul că instanța de fond a obligat așadar, pârâta la recunoașterea drepturilor reclamantei, ca soție supraviețuitoare a defunctului A.I., astfel cum sunt aceste drepturi stabilite prin lege, criticile recurentei privind nelegalitatea soluției adoptate, sunt în mod vădit netemeinice. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 26 din 22 ianuarie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 iunie 2009.