ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5612/2008

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5612/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Deliberând în raport de dispozițiile art 256

C. proc. civ. asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea

introdusă la 12 februarie 2008 pe rolul Tribunalului Alba, reclamanții D.C.Ș.,

C.V.E., D.E., C.V.D. și B.I. judecători în cadrul

Judecătoriei Câmpeni, au chemat în judecată pârâții Ministerul

Justiției,

Curtea de Apel Alba

Iulia, Tribunalul Alba și Consiliul Național pentru

Combaterea

Discriminării, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună

următoarele:

- obligarea

pârâților Ministerul Justiției și Tribunalului Alba în solidar, la acordarea

despăgubirilor bănești reprezentând drepturile salariale rezultate din

diferența dintre salariul încasat și cel prevăzut în Anexa

I

litera

A punctele

6-13,

corespunzător

funcțiilor exercitate de fiecare, începând cu data intrării în vigoare a O.U.G.

nr. 27/2006. Pentru reclamantul B.I. începând cu data de 12 mai 2007 și până la

rămânerea irevocabilă a acestei hotărâri. Sumele vor fi actualizate

cu indicele de inflație începând cu data nașterii

dreptului și până la plata

efectivă.

- obligarea pârâtei

Curtea de Apel Alba Iulia la efectuarea mențiunilor necesare în carnetul de

muncă al fiecărui reclamant referitoare la drepturile bănești solicitate prin

prezenta acțiune.

În motivarea acțiunii

reclamanții au susținut că prin Hotărârea nr. 185 din 22 iulie 2005 Consiliul

Național pentru Combaterea Discriminării (CNCD) a constatat că prevederile art.

28 alin. (4) din O.U.G. nr. 24/2004 și ale art. 24 din Legea nr. 508/2008 au

instituit o discriminare directă între magistrații judecătorii și magistrații

procurori din cadrul Direcției Naționale Anticorupție (DNA) și a Direcției de

Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism (DIICOT).

Legalitatea acestei hotărâri a fost recunoscută și

prin Decizia nr.

VI

din

15 ianuarie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în recursul

în interesul legii.

Dispozițiile O.U.G.

nr. 27/2006 și ulterior ale Legii nr. 215/2007 în

loc să înlăture această discriminare directă o adâncește și mai mult

prin

stabilirea unui coeficient de ierarhizare superior în favoarea

magistraților procurori din structurile arătate

deși s-a urmărit eliminarea

oricărei forme de discriminare în ceea ce

privește modalitatea de acordare a drepturilor salariale cuvenite

magistraților.

În acest mod sunt

eludate criteriile de la art. 2 din O.U.G. nr. 27/2006 mai exact „locul, rolul,

răspunderea, complexitatea, riscurile funcției, incompatibilitățile și

interdicțiile", prevederile art. 11 alin. (1) și (2), raportate la cele

ale art. 2 și art. 3 și nu se respectă nici garanțiile oferite art. 5, art. 6

din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale.

Pârâții

Curtea de Apel Alba Iulia și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării

prin întâmpinări au invocat excepția lipsei calității procesuale pasive.

Prin sentința

civilă nr. 316 din 26 martie 2008 a Tribunalului Alba, secția civilă, s-a admis

excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliul Național pentru

Combaterea Discriminării, s-a respins excepția lipsei calității procesuale

pasive invocate de Curtea de Apel Alba Iulia, s-a admis acțiunea formulată de

reclamanți și în consecință au fost obligat pârâții Ministerul Justiției și

Tribunalul Alba în solidar, la acordarea drepturilor bănești solicitate de

reclamanți, a fost obligată

pârâta Curtea de Apel Alba Iulia să efectueze

cuvenitele mențiuni în carnetul de muncă al reclamanților și s-a respins

acțiunea formulată de reclamanți împotriva Consiliului Național pentru

Combaterea Discriminării, ca fiind introdusă împotriva unei persoane iară

calitate procesuală.

Pentru a

hotărî astfel, prima instanță a reținut că pârâta Curtea de

Apel Alba Iulia este ordonator de credite cu

atribuții privind salarizarea

reclamanților,

astfel că în baza art. 282 C. muncii are calitate procesuală

pasivă.

În ceea ce

privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Național

pentru Combaterea Discriminării, potrivit art. 27 din O.U.G. nr. 137/2000,

acesta nu poate fi citat în calitate de pârât ci de expert în domeniul nediscriminării,

ca urmare acesta nu are calitate procesuală pasivă.

Pe fondul cauzei s-a

reținut că prin O.U.G. nr. 27/2006 s-a reglementat salarizarea judecătorilor,

procurorilor, asistenților judiciari și a altor categorii de personal din

sistemul justiției.

Conform art. 11 alin.

(1) din O.U.G. nr. 27/2006 și a art.

II

din Legea nr. 45/2007, procurorilor din

cadrul D.N.A. și celor din cadrul DIICOT li se acordă o salarizare

corespunzătoare Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție

(nr. 6 - 13, de la litera A, din anexă) precum

și toate celelalte drepturi de salarizare stabilite numai pentru

aceștia prin

alte acte normative.

Potrivit

art. 3 alin. (1) din O.U.G. nr. 27/2006 salarizarea personalului

prevăzut de acest act normativ a fost stabilită

în raport cu nivelul instanțelor sau parchetelor, cu funcția deținută și cu

vechimea în magistratură, criterii care se reflectă în mod unitar în

coeficienții de multiplicare prevăzuți în anexa ordonanței.

În cazul

procurorilor DNA și DIICOT a fost în mod privilegiat eliminată corelația

obligatorie dintre criteriul nivelului instanțelor sau parchetelor și criteriul

vechimii minime necesare accesului la

respectivul

nivel al parchetelor, deoarece aceștia sunt salariați la nivelul

Parchetului

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, chiar dacă nu au vechimea

minimă.

Din

acest motiv restul personalului salarizat prin O.U.G. nr. 27/2006

este pus în mod discriminatoriu, în

imposibilitatea, de a beneficia de această salarizare majorată, sub pretextul

că nu are vechimea necesară pentru a accede la nivelul Parchetului de pe lângă

Înalta Curte de

Casație și Justiție dar în

același timp, pentru alte persoane se recunoaște

această salarizare

majorată, deși nu li se mai solicită vechimea minimă necesară pentru acest

nivel.

S-a mai reținut că nu

toți procurorii din cadrul DNA și DIICOT

funcționează

efectiv în aparatul propriu al Parchetului de pe lângă înalta

Curte de

Casație și Justiție ci doar în structuri teritoriale, că apartenența procurorilor

la cele două instituții este doar temporară, conform art. 87 alin. (9) și art.

75 alin. (11) din Legea nr. 304/2004 și că salarizarea acestora are drept

criterii de bază domeniul specializat de activitate iar nu nivelul instanțelor

sau parchetelor.

În

sensul discriminării asimilării salarizării s-au reținut dispozițiile

Deciziei nr. VI/2007 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție, ale art. 7 și art. 23 din Declarația Universală a

Drepturilor Omului, art. 7 din Pactul Internațional cu privire la drepturile

economice, sociale și culturale art. 14 din Convenția Europeană privind

apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, art. 4 din Carta

socială europeană revizuită,

art. 5, art.

6, art. 8, art. 39 alin. (1), lit. a), art. 40 alin. (2) lit. c), g), art. 154

alin. (3), art. 165 și

art. 155 raportat la art. 1 din Legea nr.

53/2003, art. 20, art. 16 alin. (1), art. 53 și art. 41 din Constituție, art. 2

alin. (1), 3 din O.G. nr. 137/2000, art.

2

pct. 1 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art. 2 pct. 2 din

Convenția

nr. 111 privind discriminarea în domeniul ocupării forței de muncă și

exercitării profesiei, art. 6 alin. (2) C. muncii, art. 23 din Declarația

Universală a Drepturilor Omului și art. 19 pct. 3 din Pactul Internațional cu

privire la drepturile civile și practice.

În final s-a reținut

că toate aceste aspecte legale atrag incidența

dispozițiilor art. 27 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000 coroborat cu art.

269 C.

muncii, în baza cărora acțiunea este întemeiată.

Împotriva hotărârii

pronunțate de prima instanță a declarat recurs Ministerul Justiției în temeiul

dispozițiilor art. 304 pct. 4 și 9 C. proc. civ.

În motivarea

recursului s-a susținut că instanța și-a depășit

atribuțiile puterii judecătorești prin acordarea unor drepturi

neprevăzute

de lege și că hotărârea este lipsită de temei legal și a

fost dată cu aplicarea greșită a legii.

În

dezvoltarea motivului prevăzut de pct. 9 al art. 304 C. proc. civ., s-a arătat

că dreptul reclamanților nu este născut și actual, că obiectul cererii nu este

determinat, licit și posibil, că nu se poate pune în discuție incidența

dispozițiilor O.G. nr. 137/2000 în lipsa unui text de lege, și că faptele

prezentate de reclamanți nu constituie fapte de discriminare, sens în care s-a

pronunțat și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.

Recursul va

fi admis în limitele care urmează pentru următoarele considerente:

Reclamanții-judecători

la Judecătoria Câmpina, fac parte din categoria de persoane a căror salarizare

este reglementată printr-o lege specială, respectiv O.G. nr. 27/2006.

Drepturile bănești

solicitate de reclamanți, reprezintă diferența dintre salariul încasat și cel

prevăzut în Anexa

I

litera A punctele 6-13, din O.U.G. nr.

27/2006.

În aceste puncte,

sunt prevăzuți coeficienții de multiplicare la o valoare de referință

sectorială de 257 RON, pentru prim-adjunctul, adjunctul și consilierul

procurorului general, procurorul șef secție și procurorul șef secție adjunct,

procurorul șef serviciu, procurorul șef birou și procurorul din cadrul

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

O.U.G. nr.

27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și

a altor categorii de magistrați și de persoane din sistemul justiției a fost

adoptată pentru eliminarea inegalității salariale care s-a creat între

magistrați și procurori, reglementându-se unitar, salarizarea și celelalte

drepturi ale judecătorilor, procurorilor, magistraților asistenți și ale

personalului asimilat acestora.

Prin această

ordonanță, tratamentul discriminatoriu a fost

înlăturat,

nemaifiind reglementate sporuri și diferențieri la indemnizația

magistraților

în raport cu natura cauzelor pe care le administrează ci numai pentru

delimitarea firească a gradului profesional și a funcției îndeplinite.

Cum recurenții

reclamanți au o lege specială de salarizare și promovare, nu pot beneficia de

coeficienții de multiplicare solicitați.

În consecință se va

admite recursul declarat de pârât, pentru motivele arătate, se va casa în parte

sentința recurată în sensul că se va respinge acțiunea reclamanților ca

nefondată, și se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul

declarat de pârâtul Ministerul Justiției împotriva sentinței civile nr. 316 din

6 februarie 2008 a Tribunalului Alba.

Casează sentința

în parte și pe fond respinge acțiunea ca nefondată.

Menține

celelalte dispoziții ale sentinței.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 7 octombrie 2008.