ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1613/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Constată că la data de 17 aprilie 2007,

reclamanta S.N.T.F.M. C.F.R. SA, sucursala Craiova, a chemat în judecată pe

pârâta SC S.I. SA București, solicitând ca prin hotărâre judecătorească să fie

obligată la plata sumei de 131.857,9 lei, reprezentând contravaloarea

prestațiilor efectuate în temeiul contractului de plată centralizată și

reduceri tarifare Bl.57161/2004,

actualizată

conform indicelui de inflație până la achitare, cu cheltuieli de

judecată.

Prin sentința nr. 3779 din 27 iunie 2007,

pronunțată de Tribunalul Dolj, secția comercială, în dosarul nr. 8447/63/2007,

s-a anulat cererea de chemare în judecată pentru lipsa dovezii calității de

reprezentant.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a făcut

aplicarea dispozițiilor art. 161 alin. (2) C. proc. civ. și a reținut că

acțiunea a fost introdusă de o persoană care nu are calitatea de reprezentant

al societății reclamante. Acțiunea a fost promovată prin directorul general

al Sucursalei Craiova, M.F., pe baza procurilor

judiciare din 13

mai 2005 și 24 aprilie 2007, prin care sunt mandatați

generic directorii de sucursale. Or, potrivit certificatelor emise de O.R.C.,

reprezentantul Sucursalei Craiova este o altă persoană, C.C. Potrivit art. 143

2

din Legea nr. 31/1990, consiliul de administrație, prin președintele său,

reprezintă societatea în raport cu terții și în justiție, iar reprezentanții

societății sunt obligați să depună semnăturile lor la registrul comerțului.

întrucât reclamanta nu a cerut înregistrarea acestor mențiuni, nu justifică

calitatea de reprezentant a directorului M.F.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel

reclamanta S.N.T.F.M. C.F.R. SA, sucursala Craiova și prin decizia nr. 283 din

22 noiembrie 2007, Curtea de Apel Craiova a admis apelul, a desființat

sentința și a trimis cauza spre rejudecare

aceleiași instanțe.

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a

reținut că directorul

general al S.N.T.F.M.

C.F.R. SA a delegat atribuțiile referitoare la

reprezentarea în judecată

a societății naționale către directorii

sucursalelor

București, Craiova, Timișoara, Iași, Guj, Constanța, Ferry -

Boat, Brașov, Galați și întrucât de la data de 19

iulie 2004 F.

M. deține funcția de

director al Sucursalei Craiova, această persoană

are calitatea de reprezentant al societății care stă în procesul de față

în

calitate de reclamant.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs pârâta SC S.

I. SA invocând motivele de recurs prevăzute de art.

304 pct. 7 și 9

C. proc. civ., în temeiul cărora a solicitat admiterea recursului,

modificarea deciziei în sensul respingerii

apelului declarat de reclamantă.

În dezvoltarea în fapt

a recursului, recurenta a susținut, în esență,

că în mod greșit instanța de apel a reținut că F.M. are

calitatea de reprezentant al societății

reclamante; că cele două procuri judiciare prezentate de reclamantă sunt

lipsite de eficiență juridică; că

s-au

interpretat greșit prevederile art. 54 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 și

art. 50 alin. (l) din Legea nr. 31/1990; că

pentru directorii de sucursale

dovada

calității de reprezentant se face cu mențiunea din registrul comerțului și că

instanța de apel a motivat nelegal faptul că intimata -

reclamantă a îndeplinit procedura de publicitate

întrucât actul de

procedură obținut autorizează numai pentru viitor.

Intimata - reclamantă a formulat întâmpinare,

solicitând respingerea recursului ca nefondat.

Din examinarea actelor de la dosar prin

prisma motivelor de

recurs și a

dispozițiilor legale incidente cauzei se apreciază că instanța

de apel a pronunțat o hotărâre legală și temeinică

care nu poate fi

reformată prin recursul declarat de pârâtă.

Nu se constată

existența cerințelor necesare pentru reținerea

motivului de recurs prevăzut de art.

304 pct. 7 C. proc. civ.,

hotărârea cuprinzând în considerente motivele de fapt și

de drept pe

care se sprijină

soluția dată excepției lipsei dovezii calității de

reprezentant, oferind posibilitatea verificării temeiniciei și

legalității ei.

Instanța s-a referit în

motivare la probele dosarului, făcând o

apreciere proprie asupra acestora, a concludentei și utilității lor în

lămurirea faptelor deduse judecății, respectând

astfel prevederile art. 261

alin. (l) pct. 5 C. proc. civ.

Motivarea nu este contradictorie ori străină

de natura pricinii conducând în mod logic și convingător la soluția din

dispozitiv.

Faptul că instanța a dat relevanță juridică

certificatului de mențiuni nr. 39298/2007 emis de O.R.C., obținut de intimată

nu este de natură a face aplicabil motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7

C. proc. civ.

Motivul de recurs prevăzut de dispozițiile art.

304 pct. 9 C. proc. civ., nu este întemeiat, soluția de admitere a apelului și

de desființare a sentinței și trimitere a cauzei spre rejudecare tribunalului

potrivit dispozițiilor art. 297 alin. (l) C. proc. civ., ca urmare a

respingerii excepției lipsei dovezii calității de reprezentant este pronunțată

cu interpretarea și aplicarea corectă a dispozițiilor legale incidente în

condițiile în care directorul general al S.N.T.F.M. C.F.R. SA, B.E.L., a

delegat dreptul de semnare a acțiunii în justiție către directorul Sucursalei

Craiova, iar F.M. deținea funcția de director al Sucursalei Craiova, astfel că

această persoană face dovada calității de reprezentant.

Instanța de apel în mod legal a dat eficiență

juridică procurilor judiciare întrucât acestea au fost emise în conformitate cu

prevederile art. 19 alin. (2) din statutul S.N.T.F.M. C.F.R. SA, anexă la H.G. nr.

582/1998, care prevede că directorul general poate delega o parte din

atribuțiile sale directorilor executivi sau oricărei alte persoane din cadrul C.F.R.

Faptul că în aceste procuri nu este menționat

numele directorului nu este de natură a lipsi de efecte juridice aceste acte.

Instanța de apel interpretând dispozițiile art.

45 și art. 50 alin. (l), art. 54 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 a reținut

corect că nerespectarea de către conducătorul sucursalei a obligației prevăzute

de art. 45 din Legea nr. 31/1990 de a-și depune semnătura la O.R.C. odată cu

cererea de înregistrare a mențiunii corespunzătoare numirii sale nu atrage

nulitatea actului de numire în calitate de reprezentant al părții și că singura

sancțiune este inopozabilitatea față de terții care nu au cunoscut actul sau faptul

pentru care nu s-a efectuat publicitatea prevăzută de lege.

Instanța de apel a argumentat corect că nu

operează nici sancțiunea inopozabilității față de intimată a modificărilor

actelor constitutive cu privire la persoana directorului, deoarece după semnarea

cererii de chemare în judecată nu se mai poate susține nici necunoașterea

persoanei desemnate de către S.N.T.F.M. C.F.R. SA ca reprezentant.

De altfel, această condiție de publicitate a

fost îndeplinită conform mențiunii nr. 39298 din 7 septembrie 2007 a O.R.C.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte,

în temeiul art. 312 C. proc. civ., urmează a respinge recursul pârâtei ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

pârâta SC S.I. SA București împotriva deciziei nr. 283 din 22 noiembrie 2007 a

Curții de Apel Craiova, secția comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 mai

2008.