ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1613/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Constată că la data de 17 aprilie 2007, reclamanta S.N.T.F.M. C.F.R. SA, sucursala Craiova, a chemat în judecată pe pârâta SC S.I. SA București, solicitând ca prin hotărâre judecătorească să fie obligată la plata sumei de 131.857,9 lei, reprezentând contravaloarea prestațiilor efectuate în temeiul contractului de plată centralizată și reduceri tarifare Bl.57161/2004, actualizată conform indicelui de inflație până la achitare, cu cheltuieli de judecată. Prin sentința nr. 3779 din 27 iunie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj, secția comercială, în dosarul nr. 8447/63/2007, s-a anulat cererea de chemare în judecată pentru lipsa dovezii calității de reprezentant.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a făcut aplicarea dispozițiilor art. 161 alin. (2) C. proc. civ. și a reținut că acțiunea a fost introdusă de o persoană care nu are calitatea de reprezentant al societății reclamante. Acțiunea a fost promovată prin directorul general al Sucursalei Craiova, M.F., pe baza procurilor judiciare din 13 mai 2005 și 24 aprilie 2007, prin care sunt mandatați generic directorii de sucursale. Or, potrivit certificatelor emise de O.R.C., reprezentantul Sucursalei Craiova este o altă persoană, C.C. Potrivit art. 143 2 din Legea nr. 31/1990, consiliul de administrație, prin președintele său, reprezintă societatea în raport cu terții și în justiție, iar reprezentanții societății sunt obligați să depună semnăturile lor la registrul comerțului.

întrucât reclamanta nu a cerut înregistrarea acestor mențiuni, nu justifică calitatea de reprezentant a directorului M.F. Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta S.N.T.F.M. C.F.R. SA, sucursala Craiova și prin decizia nr. 283 din 22 noiembrie 2007, Curtea de Apel Craiova a admis apelul, a desființat sentința și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că directorul general al S.N.T.F.M. C.F.R. SA a delegat atribuțiile referitoare la reprezentarea în judecată a societății naționale către directorii sucursalelor București, Craiova, Timișoara, Iași, Guj, Constanța, Ferry - Boat, Brașov, Galați și întrucât de la data de 19 iulie 2004 F. M. deține funcția de director al Sucursalei Craiova, această persoană are calitatea de reprezentant al societății care stă în procesul de față în calitate de reclamant.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta SC S. I. SA invocând motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., în temeiul cărora a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei în sensul respingerii apelului declarat de reclamantă. În dezvoltarea în fapt a recursului, recurenta a susținut, în esență, că în mod greșit instanța de apel a reținut că F.M. are calitatea de reprezentant al societății reclamante; că cele două procuri judiciare prezentate de reclamantă sunt lipsite de eficiență juridică; că s-au interpretat greșit prevederile art. 54 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 și art. 50 alin. (l) din Legea nr. 31/1990; că pentru directorii de sucursale dovada calității de reprezentant se face cu mențiunea din registrul comerțului și că instanța de apel a motivat nelegal faptul că intimata - reclamantă a îndeplinit procedura de publicitate întrucât actul de procedură obținut autorizează numai pentru viitor.

Intimata - reclamantă a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat. Din examinarea actelor de la dosar prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale incidente cauzei se apreciază că instanța de apel a pronunțat o hotărâre legală și temeinică care nu poate fi reformată prin recursul declarat de pârâtă. Nu se constată existența cerințelor necesare pentru reținerea motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., hotărârea cuprinzând în considerente motivele de fapt și de drept pe care se sprijină soluția dată excepției lipsei dovezii calității de reprezentant, oferind posibilitatea verificării temeiniciei și legalității ei. Instanța s-a referit în motivare la probele dosarului, făcând o apreciere proprie asupra acestora, a concludentei și utilității lor în lămurirea faptelor deduse judecății, respectând astfel prevederile art. 261 alin. (l) pct. 5 C. proc.

civ. Motivarea nu este contradictorie ori străină de natura pricinii conducând în mod logic și convingător la soluția din dispozitiv. Faptul că instanța a dat relevanță juridică certificatului de mențiuni nr. 39298/2007 emis de O.R.C., obținut de intimată nu este de natură a face aplicabil motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. Motivul de recurs prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., nu este întemeiat, soluția de admitere a apelului și de desființare a sentinței și trimitere a cauzei spre rejudecare tribunalului potrivit dispozițiilor art. 297 alin. (l) C. proc. civ., ca urmare a respingerii excepției lipsei dovezii calității de reprezentant este pronunțată cu interpretarea și aplicarea corectă a dispozițiilor legale incidente în condițiile în care directorul general al S.N.T.F.M.

C.F.R. SA, B.E.L., a delegat dreptul de semnare a acțiunii în justiție către directorul Sucursalei Craiova, iar F.M. deținea funcția de director al Sucursalei Craiova, astfel că această persoană face dovada calității de reprezentant. Instanța de apel în mod legal a dat eficiență juridică procurilor judiciare întrucât acestea au fost emise în conformitate cu prevederile art. 19 alin. (2) din statutul S.N.T.F.M. C.F.R. SA, anexă la H.G. nr. 582/1998, care prevede că directorul general poate delega o parte din atribuțiile sale directorilor executivi sau oricărei alte persoane din cadrul C.F.R. Faptul că în aceste procuri nu este menționat numele directorului nu este de natură a lipsi de efecte juridice aceste acte.

Instanța de apel interpretând dispozițiile art. 45 și art. 50 alin. (l), art. 54 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 a reținut corect că nerespectarea de către conducătorul sucursalei a obligației prevăzute de art. 45 din Legea nr. 31/1990 de a-și depune semnătura la O.R.C. odată cu cererea de înregistrare a mențiunii corespunzătoare numirii sale nu atrage nulitatea actului de numire în calitate de reprezentant al părții și că singura sancțiune este inopozabilitatea față de terții care nu au cunoscut actul sau faptul pentru care nu s-a efectuat publicitatea prevăzută de lege. Instanța de apel a argumentat corect că nu operează nici sancțiunea inopozabilității față de intimată a modificărilor actelor constitutive cu privire la persoana directorului, deoarece după semnarea cererii de chemare în judecată nu se mai poate susține nici necunoașterea persoanei desemnate de către S.N.T.F.M.

C.F.R. SA ca reprezentant. De altfel, această condiție de publicitate a fost îndeplinită conform mențiunii nr. 39298 din 7 septembrie 2007 a O.R.C. Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 312 C. proc. civ., urmează a respinge recursul pârâtei ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC S.I. SA București împotriva deciziei nr. 283 din 22 noiembrie 2007 a Curții de Apel Craiova, secția comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 mai 2008.