ÎCCJ, decizie (scj.ro #83262)

Nedepunerea de către reprezentanții

sucursalei societății la oficiul reprezentantului registrului comerțului a

semnăturilor lor. Consecințe

Nerespectarea de către conducătorul

sucursalei a obligației prevăzute de art.45 din Legea nr.31/1990 de a-și depune

semnătura

la

Oficiul Registrului

Comerțului odată cu

cererea de înregistrare a mențiunii corespunzătoare numirii sale nu atrage

nulitatea actului de numire în calitate de reprezentant al părții ci

inopozabilitatea față de terții care nu au cunoscut actul sau faptul pentru

care nu s-a efectuat publicitatea prevăzută de lege.

(Înalta Curte de Casație și

Justiție Secția comercială decizia nr.1613 din 13 mai 2008)

Constată că la data de 17 aprilie 2007, reclamanta SNTFM

CFR a chemat în judecată pe pârâta SC S.I. SA București, solicitând ca prin

hotărâre judecătorească

să fie obligată

la plata sumei reprezentând contravaloarea prestațiilor efectuate în temeiul

contractului de plată centralizată și reduceri tarifare, actualizată conform

indicelui de inflație până la achitare, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința nr.3779 din 27 iunie 2007, pronunțată de

Tribunalul Dolj – Secția Comercială în dosarul nr.8447/63/2007 s-a anulat

cererea de chemare în judecată pentru lipsa dovezii calității de reprezentant.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a făcut aplicarea

dispozițiilor art.161 alin.2 Cod procedură civilă și a reținut că acțiunea a

fost introdusă de o persoană care nu are calitatea de reprezentant al

societății reclamante. Acțiunea a fost promovată prin directorul general al

Sucursalei, M.F., pe baza procurilor judiciare, prin care sunt mandatați

generic directorii de sucursale. Or, potrivit certificatelor emise de ORC,

reprezentantul Sucursalei Craiova este o altă persoană, C.C. Potrivit art.143

2

din Legea nr.31/1990, consiliul de administrație, prin președintele său,

reprezintă societatea în raport cu terții și în justiție, iar reprezentanții

societății sunt obligați să depună semnăturile lor la registrul comerțului. Întrucât

reclamanta nu a cerut înregistrarea acestor mențiuni, nu justifică calitatea de

reprezentant a directorului M.F.

Împotriva

acestei sentințe a declarat apel reclamanta SNTFM CFR Marfă SA - Sucursala

Craiova și prin decizia nr.283 din 22 noiembrie 2007 Curtea de Apel Craiova a

admis apelul, a desființat sentința și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași

instanțe.

Pentru a hotărî astfel instanța de apel a reținut că

directorul general al SNTFM CFR Marfă SA a delegat atribuțiile referitoare la

reprezentarea în judecată a societății naționale către directorii sucursalelor

București, Craiova, Timișoara, Iași, Cluj, Constanța

Ferry

–

Boat

, Brașov, Galați și întrucât de la data de 19

iulie

2004 F

.M.

deține funcția de director al Sucursalei Craiova, această persoană are

calitatea de reprezentant al societății care stă în procesul de față în

calitate de reclamant.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta SC

S.I. SA invocând motivele de recurs prevăzute de art.304 pct.7 și 9 Cod

procedură civilă în temeiul cărora a solicitat admiterea recursului,

modificarea deciziei în sensul respingerii apelului declarat de reclamantă.

Din examinarea actelor de la dosar prin prisma

motivelor de recurs și a dispozițiilor legale incidente cauzei se apreciază că

instanța de apel a pronunțat o hotărâre legală și temeinică care nu poate fi

reformată prin recursul declarat de pârâtă. (...)

Motivul de recurs prevăzut de dispozițiile art.304

pct.9 Cod procedură civilă nu este întemeiat, soluția de admitere a apelului și

de desființare a sentinței și trimitere a cauzei spre rejudecare tribunalului

potrivit dispozițiilor art.297 alin.1 Cod procedură civilă, ca urmare a

respingerii excepției lipsei dovezii calității de reprezentant este pronunțată

cu interpretarea și aplicarea corectă a dispozițiilor legale incidente în

condițiile în care directorul general al SNTFM CFR Marfă SA, B.E.L., a delegat

dreptul de semnare a acțiunii în justiție către directorul Sucursalei Craiova,

iar F.M. deținea funcția de director al Sucursalei Craiova, astfel că această

persoană face dovada calității de reprezentant.

Instanța de apel în mod legal a dat eficiență juridică

procurilor judiciare întrucât acestea au fost emise în conformitate cu

prevederile art.19 alin.2 din statutul SNTFM CFR Marfă SA, anexă

la Hotărârea

de Guvern nr.582/1998, care prevede că directorul

general poate delega o parte din atribuțiile sale directorilor executivi sau

oricărei alte persoane din cadrul CFR.

Faptul că în aceste procuri nu este menționat numele

directorului nu este de natură a lipsi de efecte juridice aceste acte.

Instanța de apel interpretând dispozițiile art.45 și

art.50 alin.1, art.54(2) din Legea nr.31/1990 a reținut corect că nerespectarea

de către conducătorul sucursalei a obligației prevăzute de art.45 din Legea

nr.31/1990 de a-și depune semnătura

la Oficiul

Registrului

Comerțului

odată cu cererea de înregistrare a mențiunii corespunzătoare numirii sale nu

atrage nulitatea actului de numire în calitate de reprezentant al părții și că

singura sancțiune este inopozabilitatea față de terții care nu au cunoscut

actul sau faptul pentru care nu s-a efectuat publicitatea prevăzută de lege.

Instanța de apel a argumentat corect că nu operează

nici sancțiunea inopozabilității față de intimată a modificărilor actelor constitutive

cu privire la persoana directorului, deoarece după semnarea cererii de chemare

în judecată nu se mai poate susține nici necunoașterea persoanei desemnate de

către SNTFM CFR Marfă SA ca reprezentant.

De altfel această condiție de publicitate a fost

îndeplinită conform mențiunii nr.39298/7 septembrie

2007 a

Oficiului Registrului Comerțului.

Așa fiind Înalta Curte a respins recursul ca nefondat.