ÎCCJ, decizie (scj.ro #83205)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #83205) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Dreptul de a promova acțiunea.
Dreptul de reprezentare. Prezumția – în cazul unei societăți
comerciale – privind existența dreptului de a promova acțiunea cât
și a dreptului de reprezentare în condițiile legii. Complinirea
neregulii procedurale privind lipsa semnăturii de pe cererea de chemare în
judecată în condițiile art.133 (2) Cod procedură civilă
Dreptul de chemare în judecată a
fost exercitat de societate prin reprezentantul său de către avocatul
ales care a semnat cererea de chemare în judecată, instanța
reținând corect că se află în situația complinirii
neregulii privind lipsa semnăturii unei cereri de chemare în judecată
reglementată de art.133 (2) Cod procedură civilă.
Fiind în fața
unei societăți comerciale există prezumția privind
existența dreptului de a promova acțiunea cât și a dreptului de
reprezentare, în condițiile legii, contrariul nefiind demonstrat în
condițiile în care dispozițiile art.68 (1) Cod procedură
civilă nu sunt aplicabile.
(Înalta
Curte de Casație și Justiție Secția comercială decizia
nr.184 din 25 ianuarie 2008)
Reclamanta
F.I. & T.I a chemat în judecată SC R.R. și a solicitat ca prin
sentința care se va pronunța să se constate nulitatea
absolută a deciziei Consiliului de Administrație nr.1/2001 și a
tuturor actelor subsecvente.
Tribunalul
Constanța prin sentința nr.3911/COM din 6 decembrie 2005
pronunțată în dosarul nr.1237/COM/2005 a admis excepția
lipsei calității de reprezentant a lui R.E. pentru exercitarea
dreptului de chemare în judecată și drept consecință a
anulat cererea de chemare în judecată formulată de SC F.I.
& T.I. având ca obiect constatarea nulității absolute a
actelor mai sus menționate.
Instanța de
fond a ajuns la această soluție după ce a examinat înscrisul
prin care reprezentantul legal al societății reclamante l-a mandatat
pe R.E. printr-o procură cu nr.969 din 12 octombrie 2004, dată
pentru semnarea unui contract de drepturi litigioase, semnătură
care deși a fost confirmată de societate nu era legalizată cu
respectarea cerințelor art.67 alin.1 și 68 alin.1 Cod
procedură civilă.
Instanța de
fond a mai reținut că mandatul conferit lui R. E. este unul general
care nu-l îndreptățește să promoveze acțiune în
justiție.
Curtea de Apel
Constanța prin decizia nr.221/COM/2 octombrie 2006 a admis apelul, a
desființat sentința și a trimis cauza pentru judecarea fondului
stabilind că societatea și-a însușit acțiunea
aflată pe rolul Tribunalului și că în discuție nu se
afla dreptul de reprezentare în sensul art.161 Cod procedură
civilă, situație în care s-ar aplica sancțiunea
nulității, ci dispozițiile art.133 Cod procedură
civilă care prevăd posibilitatea ca reprezentantul
societății să-și însușească acțiunea. Cum
însușirea acțiunii nu este condiționată de
îndeplinirea unei forme (legalizate), în temeiul art.297 Cod procedură
civilă, cauza a fost trimisă pentru rejudecare.
Împotriva deciziei
nr.221/COM/20 octombrie 2006 a declarat recurs pârâta SC R.R. prin care a
invocat motivul prevăzut de art.304 (9) Cod procedură
civilă în sprijinul susținerii că „hotărârea a fost pronunțată
cu aplicarea greșită a legii”.
Recurenta
susține că potrivit art.68 (1) Cod procedură civilă prevede
că exercițiul dreptului de chemare în judecată se
realizează printr-o procură specială care trebuie
făcută prin înscris sub semnătură legalizată. În
continuare s-a referit la noțiunea de îndreptare a
neregularităților săvârșite cu privire la actele de
procedură pentru ca apoi citând art.106 alin.2 să ajungă la
concluzia că actele de procedură nu pot fi confirmate
fără a fi legalizate, orice alt mod de confirmare, în opinia sa,
neavând valoarea juridică cerută de art.68 alin.1 Cod procedură
civilă.
Conchizând că
intimata nu a făcut dovada calității de reprezentant pentru
exercițiul dreptului de chemare în judecată și că nu
a complinit această lipsă, recurenta a solicitat admiterea recursului
și respingerea apelului reclamantei.
Recursul este
nefondat.
Modificarea sau
casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive de
nelegalitate atunci „când hotărârea pronunțată este
lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau
aplicarea greșită a legii”.
Potrivit
criticilor dezvoltate mai sus recurenta a invocat aplicarea greșită a
art.68 alin.1 și 106 (2) Cod procedură civilă.
Critica se
vădește nefondată întrucât dispozițiile art.68(1) Cod
procedură civilă nu-și găsesc aplicarea în cauză iar
din argumentarea acestei susțineri rezultă că se pune
semnul egalității între reprezentarea în exercițiul
dreptului de chemare în judecată, reprezentarea în judecată și
dreptul de reprezentare în societate. Critica astfel argumentată nu
va fi reținută întrucât dreptul de a se adresa instanței
aparține persoanei juridice prin reprezentantul său, iar acesta
exercită drepturile care i-au fost recunoscute în condițiile
LSC, prin actul constitutiv.
În speță,
acest drept a fost exercitat de societate prin reprezentantul său de
către avocatul ales care a semnat cererea de chemare în
judecată. În aceste condiții corect a reținut instanța de
apel, fără să dezvolte această concluzie că se
află în situația complinirii unei cereri de chemare în judecată,
posibilitate prevăzută de art.133 (2) Cod procedură civilă.
Prin urmare, fiind
parte în litigiu fiind o societate comercială, există
prezumția privind existența dreptului de a promova
acțiunea cât și a dreptului de reprezentare în condițiile legii,
iar contrariul nu a fost demonstrat în condițiile în care
dispozițiile art.68 (1) Cod procedură civilă nu sunt
aplicabile.
De asemenea
menționarea acestui articol ca fiind încălcat nu are în
vedere capitolul din Titlul III al Legii nr.31/1990 care se referă la
funcționarea societăților comerciale și la
posibilitățile de a transmite dreptul de reprezentare și
odată cu acesta dreptul de a apăra societatea prin
acțiuni în justiție. Nu în ultimul rând trebuie reținut
că dreptul de a reprezenta societatea poate fi transmis de
administratorii cu drept de reprezentare dacă această facultate
li s-a acordat expres prin actul constitutiv, ori în cauză nu s-a
stabilit contrariul cu atât mai mult cu cât promovarea acțiunii
s-a realizat prin avocat.
Revenind
la
ratificarea
acțiunii
semnată
de
reprezentantul
legal al
societății
în
conformitate
cu
posibilitatea
acordată
procedural de art.161
raportat
la art.133 Cod
procedură
civilă
,
recurenta
face
trimitere
în
mod
greșit
la
dispozițiile
art.106 alin.2 Cod
procedură
civilă
întrucât
acestea
au
în
vedere
neregularitățile
săvârșite
cu
privire
la
actele
de
procedură
, care
sunt
în
căderea
judecătorului
.
În
cazul
de
față
însă
problema
care s-a pus
este
cea
a
însușirii
acțiunii
în
condițiile
textelor
evocate
anterior, care
nu
condiționează
această
însușire
,
în
cazul
în
care
aceasta
este
făcută
de
reprezentantul
legal, de
îndeplinirea
unei
formalități
.