ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2753/2009

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 180 din 29 aprilie 2009 a Tribunalului

Mehedinți, inculpatul F.Șt. (B.) a fost condamnat pentru mai multe infracțiuni,

în concurs real, la pedeapsa rezultantă de 3 ani și 6 luni închisoare.

S-a reținut în sarcina inculpatului că, împreună cu alte persoane s-au

constituit într-un grup infracțional organizat, ce avea ca scop, recrutarea de

cetățeni străini, cărora le procura acte de identitate românești, cu ajutorul

cărora îi trecea fraudulos frontiera în spațiul Uniunii Europene, în schimbul

unor sume de bani.

A fost judecat la fond, în stare de arest preventiv, stare ce s-a

menținut la zi.

Inculpatul nemulțumit, a declarat apel

împotriva sentinței penale de

mai sus.

Pe timpul soluționării acestuia, instanța

de apel, prin încheierea din

30 iulie 2009 și-a adus la

îndeplinire obligațiile prevăzute de art. 300

2

și 160

b

C.

proc. pen. și a dispus, menținerea stării de arest preventiv, constatând-o

temeinică și legală, precum și existența în continuare a motivelor ce au

determinat luarea acestei măsuri.

Inculpatul, în termenul legal, a declarat recursul de față, împotriva

dispoziției de menținere a arestării sale

preventive dispuse prin încheierea

din 30 iulie 2009, socotind că au încetat

motivele ce au determinat privarea sa de libertate.

Recursul este nefondat.

Curtea, examinând încheierea atacată, actele și probatoriul cauzei în

raport de critica adusă, precum și din oficiu, urmează să constate că toate

temeiurile de fapt și prevăzute de art. 143 și 148 alin. (1) lit. f) C. proc.

pen., sunt, cu adevărat existente și în prezent, iar susținerile inculpatului

recurent privitoare la încetarea acestora nu au suport probator.

Ca atare, în raport de gravitatea deosebită a faptelor comise și pentru

care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 180 din 29 aprilie 2009

a Tribunalului Mehedinți, privarea sa de libertate se impune a fi menținută,

pentru o bună administrare a justiției, precum și pentru a împiedica comiterea

de noi infracțiuni.

În consecință, recursul declarat va fi respins, ca nefondat, în baza art.

385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.; se vor aplica și dispozițiile art.

192 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul F.Șt. (fost B.)

împotriva încheierii din 30 iulie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția penală

și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. 601/101/2009.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 100 lei, cu titlu de

cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 7 august 2009.

*