ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4093/2007

Asupra recursurilor de față,

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 3765,

pronunțată la data de 21 septembrie 2005, în dosarul nr. 6417/2004, secția a

VI-a comercială a Tribunalului București a admis, în parte, acțiunea precizată,

formulată de reclamanta A.F.I. împotriva pârâtei SC M.I.E. SRL, a dispus evacuarea

pârâtei din imobilul situat în București, respingând, ca nefondat, capătul de

cerere având ca obiect pretenții bănești.

Spre a hotărî astfel, prima

instanță a reținut că, începând cu data de 11 septembrie 2000, pârâta ocupă

spațiul în litigiu fără titlu și fără acordul administratorului legitim: Municipiul

București, prin serviciul său de specialitate, A.F.I.; că lipsa de folosință,

reprezentată ca prejudiciu cert prin fapta ilicită a pârâtei, nu a fost

dovedită de reclamantă, conform cerințelor art. 1169 C. civ.; că solicitarea

penalităților de întârziere este incompatibilă răspunderii delictuale pe care

se întemeiază cererea reclamantei și că nu pot fi stabilite criteriile

convenționale pentru aplicarea, în continuare, a cotei de penalitate la soldul

câștigat prin decizia nr. 563 din 21 noiembrie 2001.

Apelurile declarate de părți

împotriva sentinței tribunalului au fost respinse, ca nefondate, de secția a

VI-a comercială a Curții de Apel București, prin decizia comercială nr. 57

pronunțată la data de 2 februarie 2007.

Pentru a pronunța această

decizie instanța de apel a reținut, în ce privește apelul reclamantei, că

soluția neacordării pretențiilor bănești de către instanța de fond este

corectă, având în vedere că acțiunea s-a întemeiat pe principiul răspunderii

civile delictuale, iar reclamanta nu a făcut dovada unui prejudiciu cert

privind lipsa de folosință a spațiului, în perioada iunie 2001 – 01 septembrie

2004, nemaiexistând nici o bază de calcul a taxelor lunare, după data de 15

septembrie 2000, când fișa de calcul nr. 7408 din 01 iulie 1998 a fost anulată

și că, în lipsa unui contract, aspect recunoscut chiar de reclamantă – pârâta

nu poate fi obligată la plata penalităților.

Cu referire la apelul

pârâtei s-a apreciat că excepțiile inadmisibilității acțiunii și lipsei

calității procesuale active și-au găsit o corectă soluționare, asemenea cererii

reclamantei de evacuare a pârâtei din spațiul în cauză, deținut de aceasta fără

nici un titlu.

Împotriva menționatei

decizii au formulat recurs atât apelanta reclamantă cât și apelanta pârâtă.

Recurenta reclamantă a

invocat în susținerea cererii sale motivul prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc.

civ., arătând, în dezvoltarea acestuia, că instanța de apel a interpretat,

eronat, fișa de calcul nr. 7408/1998, a cărei anulare a fost dispusă ca urmare

a neachitării contravalorii dreptului pârâtei de a folosi spațiul în discuție,

fără a preciza relevanța evocării aspectelor vizând fondul cauzei referitoare

la temeinicia și legalitatea pretențiilor sale bănești constând, în daune și

penalități, față de decizia atacată și de dispozițiile art. 299 alin. (1), care

statuează asupra obiectului recursului.

Recurenta pârâtă a invocat

în susținerea recursului său motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

criticând menținerea de către instanța de apel a soluției de respingere a

excepției inadmisibilității acțiunii și a excepției lipsei calității procesuale

active a A.F.I., pretins a fi fost soluționate printr-o greșită aplicare a

legii de către instanța de fond, asemenea capătului de cerere privind evacuarea

pârâtei din spațiul în discuție.

Prin întâmpinarea formulată

în cauză, intimata reclamantă a solicitat respingerea recursului formulat de

pârâtă, apreciind ca fiind corectă, în speță, soluționarea excepțiilor și a

capătului de cerere privind evacuarea.

Recursurile sunt nefondate.

Este de observat că

interpretarea fișei de calcul nr. 7408 din 01 iulie 1998, în stabilirea valorii

sale în probațiune de către instanța de apel, constituie o chestiune de fapt,

care nu poate fi criticată în recurs și nu justifică invocarea motivului prevăzut

de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., de către recurenta reclamantă în susținerea

cererii sale, știut fiind că acest motiv privește situația în care, deși actul

juridic dedus judecății este cât se poate de clar, fiind „vădit” neîndoielnic, instanța

îi schimbă „natura” ori „înțelesul”, situație ce nu se regăsește în speță, cum,

de altfel, nici în criticile formulate.

Cum recurenta pârâtă nu a

indicat care sunt dispozițiile legale greșit aplicate de către instanța de apel

prin menținerea soluției de respingere a excepției inadmisibilității acțiunii

și a excepției lipsei calității procesuale active, pronunțată de instanța de

fond, prin încheierea interlocutorie din data de 03 noiembrie 2004, și cum, din

înscrisurile existente la dosar, rezultă că prin această soluție au fost,

respectate cerințele art. 720

1

C. proc. civ., respectiv, cele ale H.C.G.M.B.

nr. 101 din 29 mai 2001, examinată în raport cu prevederile incidente din Legea

nr. 213/1998 și din Legea nr. 215/2001, se constată că motivul prevăzut de art.

304 pct. 9, invocat prin recursul acestei părți, nu-și găsește aplicarea în

speță, iar critica, deopotrivă generică, a încălcării legii de către instanța

de fond în soluționarea capătului de cerere privind evacuarea, nu poate fi

examinată, întrucât, potrivit precitatului art. 299 alin. (1) C. proc. civ.,

obiectul recursului îl constituie hotărârea instanței de apel.

Așa fiind, pentru

considerentele arătate, în temeiul art. 312 alin. (1) teza 2 C. proc. civ.,

Înalta Curte va respinge recursurile declarate în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamanta A.F.I. București împotriva deciziei nr. 57 din 2 februarie 2007 a

Curții de Apel București, ca nefondat.

Respinge recursul declarat

de pârâta SC M.I.E. SRL București împotriva aceleiași decizii, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 12 decembrie 2007.