ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4093/2007

Asupra recursurilor de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 3765, pronunțată la data de 21 septembrie 2005, în dosarul nr. 6417/2004, secția a VI-a comercială a Tribunalului București a admis, în parte, acțiunea precizată, formulată de reclamanta A.F.I. împotriva pârâtei SC M.I.E. SRL, a dispus evacuarea pârâtei din imobilul situat în București, respingând, ca nefondat, capătul de cerere având ca obiect pretenții bănești.

Spre a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, începând cu data de 11 septembrie 2000, pârâta ocupă spațiul în litigiu fără titlu și fără acordul administratorului legitim: Municipiul București, prin serviciul său de specialitate, A.F.I.; că lipsa de folosință, reprezentată ca prejudiciu cert prin fapta ilicită a pârâtei, nu a fost dovedită de reclamantă, conform cerințelor art. 1169 C. civ.; că solicitarea penalităților de întârziere este incompatibilă răspunderii delictuale pe care se întemeiază cererea reclamantei și că nu pot fi stabilite criteriile convenționale pentru aplicarea, în continuare, a cotei de penalitate la soldul câștigat prin decizia nr. 563 din 21 noiembrie 2001. Apelurile declarate de părți împotriva sentinței tribunalului au fost respinse, ca nefondate, de secția a VI-a comercială a Curții de Apel București, prin decizia comercială nr. 57 pronunțată la data de 2 februarie 2007. Pentru a pronunța această decizie instanța de apel a reținut, în ce privește apelul reclamantei, că soluția neacordării pretențiilor bănești de către instanța de fond este corectă, având în vedere că acțiunea s-a întemeiat pe principiul răspunderii civile delictuale, iar reclamanta nu a făcut dovada unui prejudiciu cert privind lipsa de folosință a spațiului, în perioada iunie 2001 – 01 septembrie 2004, nemaiexistând nici o bază de calcul a taxelor lunare,

după data de 15 septembrie 2000, când fișa de calcul nr. 7408 din 01 iulie 1998 a fost anulată și că, în lipsa unui contract, aspect recunoscut chiar de reclamantă – pârâta nu poate fi obligată la plata penalităților. Cu referire la apelul pârâtei s-a apreciat că excepțiile inadmisibilității acțiunii și lipsei calității procesuale active și-au găsit o corectă soluționare, asemenea cererii reclamantei de evacuare a pârâtei din spațiul în cauză, deținut de aceasta fără nici un titlu. Împotriva menționatei decizii au formulat recurs atât apelanta reclamantă cât și apelanta pârâtă. Recurenta reclamantă a invocat în susținerea cererii sale motivul prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc.

civ., arătând, în dezvoltarea acestuia, că instanța de apel a interpretat, eronat, fișa de calcul nr. 7408/1998, a cărei anulare a fost dispusă ca urmare a neachitării contravalorii dreptului pârâtei de a folosi spațiul în discuție, fără a preciza relevanța evocării aspectelor vizând fondul cauzei referitoare la temeinicia și legalitatea pretențiilor sale bănești constând, în daune și penalități, față de decizia atacată și de dispozițiile art. 299 alin. (1), care statuează asupra obiectului recursului. Recurenta pârâtă a invocat în susținerea recursului său motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., criticând menținerea de către instanța de apel a soluției de respingere a excepției inadmisibilității acțiunii și a excepției lipsei calității procesuale active a A.F.I., pretins a fi fost soluționate printr-o greșită aplicare a legii de către instanța de fond, asemenea capătului de cerere privind evacuarea pârâtei din spațiul în discuție.

Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimata reclamantă a solicitat respingerea recursului formulat de pârâtă, apreciind ca fiind corectă, în speță, soluționarea excepțiilor și a capătului de cerere privind evacuarea. Recursurile sunt nefondate. Este de observat că interpretarea fișei de calcul nr. 7408 din 01 iulie 1998, în stabilirea valorii sale în probațiune de către instanța de apel, constituie o chestiune de fapt, care nu poate fi criticată în recurs și nu justifică invocarea motivului prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., de către recurenta reclamantă în susținerea cererii sale, știut fiind că acest motiv privește situația în care, deși actul juridic dedus judecății este cât se poate de clar, fiind „vădit” neîndoielnic, instanța îi schimbă „natura” ori „înțelesul”, situație ce nu se regăsește în speță, cum, de altfel, nici în criticile formulate.

Cum recurenta pârâtă nu a indicat care sunt dispozițiile legale greșit aplicate de către instanța de apel prin menținerea soluției de respingere a excepției inadmisibilității acțiunii și a excepției lipsei calității procesuale active, pronunțată de instanța de fond, prin încheierea interlocutorie din data de 03 noiembrie 2004, și cum, din înscrisurile existente la dosar, rezultă că prin această soluție au fost, respectate cerințele art. 720 1 C. proc. civ., respectiv, cele ale H.C.G.M.B. nr. 101 din 29 mai 2001, examinată în raport cu prevederile incidente din Legea nr. 213/1998 și din Legea nr. 215/2001, se constată că motivul prevăzut de art. 304 pct. 9, invocat prin recursul acestei părți, nu-și găsește aplicarea în speță, iar critica, deopotrivă generică, a încălcării legii de către instanța de fond în soluționarea capătului de cerere privind evacuarea, nu poate fi examinată, întrucât, potrivit precitatului art. 299 alin. (1) C. proc.

civ., obiectul recursului îl constituie hotărârea instanței de apel. Așa fiind, pentru considerentele arătate, în temeiul art. 312 alin. (1) teza 2 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursurile declarate în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta A.F.I. București împotriva deciziei nr. 57 din 2 februarie 2007 a Curții de Apel București, ca nefondat. Respinge recursul declarat de pârâta SC M.I.E. SRL București împotriva aceleiași decizii, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 decembrie 2007.