ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1622/2009

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamantul Teatrul O. București a chemat în judecată pârâta SC C.R.P. SRL pentru a fi obligată la plata sumei de 211.928,71 lei reprezentând penalități calculate începând cu data de 1 ianuarie 2005 și până la data de 31 ianuarie 2005, ca urmare a nerespectării de către SC C.R.P. SRL a obligației de plată a cotelor de asociere datorate în temeiul contractului de colaborare din 1997.

Prin sentința comercială nr. 14356 din 3 decembrie 2007, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a admis excepția autorității de lucru judecat și, în consecință, a respins acțiunea formulată de reclamantul Teatrul O. împotriva pârâtei SC C.R.P. SRL, prin care se solicită obligarea acesteia din urmă la plata sumei de 211.928,71 lei reprezentând penalități începând cu data de 1 ianuarie 2005 și până la data de 31 ianuarie 2005, ca urmare a nerespectării de către pârâtă a obligației de plată a cotelor de asociere – datorate în temeiul contractului de colaborare din 1997.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că prin sentința comercială nr. 15301 din 18 noiembrie 2003 Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a respins cererea formulată de Teatrul O. având același obiect și împotriva aceleiași pârâte ca neîntemeiată. Sentința a fost menținută prin decizia nr. 167 din 4 aprilie 2006 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, care a respins apelul reclamantei. De asemenea, s-a reținut că prin decizia din apel s-a apreciat că penalitățile pretinse de reclamantă nu pot fi solicitate în lipsa convenției părților, care a fost reziliată la data de 1 august 2001.

Deoarece apelanta - reclamantă a formulat și recurs, prin decizia nr. 823 din 22 februarie 2007 Înalta Curte de Casație și Justiție, a anulat recursul ca insuficient timbrat.

Împotriva acestei sentințe, reclamanta a declarat apel, ce a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția a V-a comercială.

Prin decizia comercială nr. 314 din 8 septembrie 2008 Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, a admis apelul declarat de apelantul Teatrul O. București, a desființat sentința apelată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Pentru a hotărî astfel instanța a reținut că din considerentele sentinței comerciale nr. 15302 din 28 noiembrie 2003 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, rezultă că cererea a fost soluționată prin aprecierea ca întemeiată a unei excepții ce privește forma cererii de chemare în judecată, reglementată de art. 112 C. proc. civ. și art. 133 C. proc. civ., astfel că, judecata formulată desfășurată în cadrul dosarului anterior, soluționat prin sentința comercială nr. 15301/2003 nu reprezintă nicidecum o judecată în fond a dreptului subiectiv dedus judecății.

Curtea, apreciind că în mod greșit Tribunalul a admis excepția puterii lucrului judecat prin interpretarea și aplicarea greșită a art. 1201 C. civ., în temeiul art. 297 alin. (1) C. proc. civ., a admis apelul, a desființat sentința apelată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta SC M.P.M.E. SRL (fostă SC C.R.P. SRL) București invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. în temeiul căruia a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei recurate în sensul respingerii apelului formulat de Teatrul O. București ca nefondat.

În dezvoltarea în fapt a recursului recurenta a susținut că instanța de apel a aplicat în mod greșit prevederile art. 1201 C. civ. considerând că nu există triplă identitate de părți, obiect și cauză în dosarul nr. 8638/2003 al Tribunalului București, secția a VI-a comercială, și prezenta cauză; că instanța de apel nu a analizat dispozitivul hotărârii; că în cazul în care există neconcordanțe între considerente și dispozitiv, ceea ce se va analiza la stabilirea existenței autorității de lucru judecat va fi conținutul dispozitivului, iar nu considerentele; că partea interesată putea formula calea de atac prevăzută de lege inclusiv împotriva considerentelor în măsura în care aceste neconcordanțe sunt de natură să îi adaugă atingere drepturilor sale procesuale și că în speță reclamanta nu a criticat hotărârea sub aspectul neconcordanțelor dintre dispozitiv și considerente ci a criticat soluția apelată exclusiv pe fondul pricinii solicitând în continuare obligarea pârâtei la plata penalităților de întârziere; că instanța de apel s-a pronunțat la cererea Teatrului O. pe fondul pricinii, iar instanța de recurs s-a considerat investită cu soluționarea recursului vizând plata întregii sume pretinse de recurent – 67.748.785.957 lei, pentru care instanța supremă a pus în vedere recurentului să achite suma de 35.467,65 lei taxă judiciară de timbru și 4,85 lei timbru judiciar, anulând recursul ca insuficient timbrat; că atâta vreme cât prima cerere a fost respinsă ca neîntemeiată, o a doua cerere cu același părți, obiect și cauză nu mai poate fi primită, opunându-se primirii unei astfel de cereri prevederile art. 1201 C. civ. și ale art. 166 C. proc. civ.

Intimatul Teatrul O. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Recursul este fondat.

Potrivit dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. – modificarea unei hotărâri se poate cere când este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.

În cauză sunt aplicabile aceste dispoziții legale care atrag admiterea recursului declarat de pârâtă, modificarea deciziei curții de apel în sensul respingerii apelului declarat de reclamantă și menținerea hotărârii primei instanțe, întrucât instanța de apel a aplicat în mod greșit prevederile art. 1201 C. civ., considerând că nu există triplă identitate de părți, obiect și cauză între dosarul nr. 8638/2003 al Tribunalul București, secția a VI-a comercială, și prezenta cauză.

Potrivit dispozițiilor art. 1201 C. civ. este autoritate de lucru judecat atunci când a doua cerere de chemare în judecată, are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și în contra lor în aceeași calitate.

Văzând acțiunea promovată în dosarul nr. 8638/2003 al Tribunalului București și cea din prezentul dosar se apreciază că există identitate de obiect, cauză și părți.

În ambele acțiuni figurează aceleași părți, cu aceeași calitate, se solicită aceleași pretenții întemeiate pe contractul de colaborare din 1997, iar prima acțiune a fost soluționată irevocabil prin respingerea acesteia ca neîntemeiată – prin sentința nr. 15302 din 28 noiembrie 2003 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială, și reprezintă autoritate de lucru judecat față de prezenta cauză.

Înalta Curte apreciază că această sentință are autoritate de lucru judecat în raport cu noua acțiune, întrucât aceasta este rezultatul unei judecăți asupra fondului dreptului subiectiv al reclamantului.

Din dispozitivul hotărârii care constituie partea din hotărâre care se bucură de autoritate de lucru judecat rezultă că cererea reclamantei a fost respinsă ca neîntemeiată, iar din considerentele sentinței rezultă că în principal cererea a fost respinsă, analizându-se fondul, dreptul subiectiv dedus judecății, iar în subsidiar s-a motivat și pe nerespectarea cerințelor formale, obligatorii prevăzute de art. 112 C. proc. civ.

Se constată că reclamanta a formulat apel și recurs împotriva hotărârii, criticând soluția exclusiv pe fondul pricinii, solicitând obligarea reclamantei la plata penalităților de întârziere al căror cuantum l-a precizat la 67.748.785.957 lei pentru perioada invocată de aceasta 16 mai 2003 – 31 iunie 2006, iar instanța de apel și recurs s-au pronunțat prin decizia nr. 167 din 4 aprilie 2006 și decizia nr. 823 din 22 februarie 2007 pe fondul pricinii.

Așa fiind hotărârea irevocabilă se bucură de autoritate de lucru judecat, fiind rezultatul judecății fondului, iar nu doar al unei judecății formale.

Așa fiind, Curtea de Apel a interpretat și aplicat greșit art. 1201 C. civ., încât, în temeiul art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul reclamantei, va modifica decizia în sensul respingerii apelului reclamantei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta - pârâtă SC M.P.M.E. SRL (fostă SC C.R.P. SRL) București împotriva deciziei nr. 314 din 8 septembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială.

Modifică decizia atacată, în sensul că respinge apelul declarat de reclamantul Teatrul O. București împotriva sentinței nr. 14356 din 3 decembrie 2007 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 mai 2009.