ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1483/2009

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: A. Prin sentința penală nr. nr. 3/ F din 06 ianuarie 2009, Tribunalul București, secția a II-a penală, în baza art. 403 C. proc. pen., a respins cererea formulată de petentul S.L. având ca obiect revizuirea sentinței penale nr. 1475/2005 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în dosarul nr. 2678/2005. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a II-a penală, sub nr. 44267/3 din 20 noiembrie 2008, petentul S.L. a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 1475/2005 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în dosarul nr. 2678/2005, prin care acesta a fost condamnat, la o pedeapsa rezultanta de 10 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2), art. 4 și art. 5 din Legea nr. 143/2000.

În susținerea cererii de revizuire, petentul a invocat incidența în cauză a dispozițiilor art. 394 lit. c) C. proc. pen.; în considerentele cererii, revizuientul a învederat că în cauză s-a comis o eroare de fapt prin nereținerea cauzei de reducere a pedepsei prevăzută de art. 16 din Legea nr. 143/2000 și, în subsidiar, omisiunea reținerii de circumstanțe atenuante judiciare în raport de rolul său în depistarea celorlalți făptuitori. Prin referatul întocmit la 17 noiembrie 2008, Parchetul de pe lângă Tribunalul București a opinat în sensul respingerii cererii de revizuire ca inadmisibilă, aspectele invocate de petent neputând fi încadrate în vreunul din cazurile prevăzută de art. 394 C. proc.

pen. Examinând admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire, potrivit dispozițiilor art. 403 C. proc. pen., instanța de fond a constatat că motivele invocate de revizuient nu se încadrează în niciunul din cazurile de revizuire prevăzută de art. 394 C. proc. pen. Astfel, nu pot constitui motive de revizuire aspectele legate de împrejurări ce contribuie și pot fi reținute ca circumstanțe atenuante (legale sau judiciare), asemenea critici neputând fi valorificate decât prin intermediul căilor ordinare de atac. B. Împotriva acestei sentințe condamnatul a declarat apel, solicitând desființarea acesteia și, pe fond, admiterea în principiu a cererii de revizuire, întrucât nu s-a luat în considerare că a formulat un denunț, fiind incidente în cauză dispozițiile art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc.

pen. Prin decizia nr. 42/ A din 24 februarie 2009 a Curții de Apel București, secția I penală, s-a respins, ca nefondat, apelul condamnatului - revizuient, apreciindu-se că cele invocate de revizuient nu constituie o faptă sau împrejurare nouă care să nu fi fost cunoscută de către instanță la soluționarea cauzei. C. Împotriva acestei decizii, condamnatul - revizuient a declarat recurs, în termen legal, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub aspectul greșitei respingeri a cererii de revizuire, reiterând motivele din cererea introductivă și apel. Examinând recursul declarat de condamnatul revizuient prin prisma cazului de casare indicat, cel prevăzută de art. 385 9 pct. 10 C. proc.

pen., Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat. Cazurile de revizuire sunt prevăzute strict și limitativ de dispozițiile art. 394 C. proc. pen., acestea vizând descoperirea unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei; săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, în cauza a cărei revizuire se cere, de către un martor, un expert sau un interpret; declararea ca fiind fals a unui înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere, sau un membru al completului de judecată, procurorul și persoana care a efectuat acte de cercetare penală să fi comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere; când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia.

În cauză, susținerile condamnatului în sensul că nu s-a ținut seama de denunțul formulat în conformitate cu dispozițiile art. 16 din Legea nr. 143/2000 sau că s-a omis reținerea circumstanțelor atenuante prevăzută de art. 74 C. pen., ambele având drept consecință reducerea cuantumului pedepsei, nu pot fi examinate în calea extraordinară de atac a revizuirii, deoarece aspectele invocate nu constituie un fapt sau o împrejurare ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, conform art. 394 alin. (1) lit. a C. proc. pen. Mai mult, așa cum corect au reținut și instanțele ale căror hotărâri au fost criticate, aceste susțineri au constituit obiectul analizei în căile ordinare de atac, însă au fost respinse ca neîntemeiate.

Așadar, cum aspectele invocate nu se regăsesc în cazurile de revizuire prevăzute expres și limitativ de art. 394 alin. (1) lit. a) - e) C. proc. pen., văzând și prevederile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul revizuientului - condamnat, pe care îl va obliga la cheltuieli judiciare către stat, în baza prevăzută art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul S.L., împotriva deciziei penale nr. 42 din 24 februarie 2009 a Curții de Apel București, secția I penală . Obligă recurentul revizuient la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 22 aprilie 2009.