ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 210/2009

Asupra recursurilor de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 72/ F din 4 iulie 2008 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, s-a admis plângerea formulată de petenta A.P.P. din România prin I.M.F. împotriva rezoluției Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov din data de 18 martie 2008, dată în dosarul nr. 533/P/2007, care a fost desființată, dispunându-se trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov în vederea începerii urmăririi penale față de Tudor Bogdan Ioan sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de fals în declarații și uz de fals, prevăzute de art. 292 și art. 291 C. pen. Prin aceeași sentință s-a dispus să se procedeze la audierea tuturor persoanelor care au participat la adunarea generală a A.P.P.

din România din data de 13 august 2005 în vederea stabilirii modului în care au fost efectuate ștersăturile și adăugirile în cuprinsul acestui proces-verbal și dacă acestea corespuns sau nu realității, dar și în vederea stabilirii calității participanților, în sensul dacă aceștia avea drept de vot. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin plângerea formulată de petenta A.P.P. din România prin I.M.F.

împotriva rezoluției Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov pronunțată la 18 martie 2008 în dosarul nr. 533/P/2007, s-a solicitat infirmarea acestei rezoluții ca netemeinică și nelegală, arătând că nu s-au efectuat cercetări cu privire la modul în care a fost redactat și autentificat documentul datat la 13 august 2005 și care a condus la o nouă înscriere a unei alte asociații în R.A.F., deoarece procesul-verbal cuprinde ștersături și adăugiri, petenta susținând că a fost întocmit în fals și fără verificarea calității persoanelor ce aveau drept de vot, toate cu implicații în schimbarea personalității juridice și a conducerii, cu scopul ca făptuitorul să dobândească o calitate pe care nu a primit-o, aceea de președinte al asociației, deși în procesul-verbal al adunării generale nu a fost votat ca președinte, iar la notar a fost autentificat un proces-verbal cu alt conținut decât cel real.

Petenta a mai arătat că după autentificare și în urma unor procese civile prin care s-a respins inițial noua înscriere a făptuitorului, a procedat la înscrierea asociației, la schimbarea sediului și siglei, semnează acte în calitate de președinte, deși această calitate nu i-a fost conferită prin vot, așa cum era necesar. Verificând plângerea formulată în raport de actele și lucrările dosarului se constată că plângerea este fondată. Prin rezoluția Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov pronunțată la data de 18 martie 2008, în dosarul nr. 533/P/2008, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de T.B.I. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de fals în declarații și uz de fals, prevăzute de art. 292 și respectiv art. 291 C. pen.

În motivarea acestei rezoluții s-a reținut, în esență, că la data de 13 august 2005, a fost convocată adunarea generală a A.P.P. din România, prilej cu care a fost modificată conducerea acesteia, în locul fostului președinte fiind ales făptuitorul și o nouă componență a organelor de conducere și că prin plângerea formulată se susține că adunarea nu a fost legal constituită, în sensul că ar fi votat și persoane ce nu aveau calitatea de membri ai asociației și că procesul-verbal autentificat sub nr. 1606 din 17 august 2005 la B.N.P. S.G. nu cuprinde toate deciziile adoptate de adunarea generală cu privire la funcțiile ce urmează a fi exercitate de fostul președinte I.M.F. și secretarul executiv I.M., că acest proces verbal este confuz și ambiguu și că între aceste persoane s-au purtat mai multe procese civile privind conducerea și reprezentarea asociației, astfel că împrejurările reclamate au fost soluționate definitiv și irevocabil de instanțele de judecată.

Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, prin rezoluția din 22 aprilie 2008, în lucrarea nr. 337/II/2/2008, a constatat că plângerea este neîntemeiată, arătându-se, în motivarea rezoluției că argumentele petentului au fost analizate și cele reclamate fac obiectul unui proces civil ce a fost soluționat de instanțele civile. Curtea a constatat că rezoluția atacată este susceptibilă de critici. În primul rând se impune observația că procesul-verbal al adunării generale din 13 august 2005 a fost redactat olograf și cuprinde ștersături și adăugiri, efectuate cu alt scris decât al persoanei care l-a întocmit, exact în ce privește noua conducere a asociației și actul notarial a avut în vedere aspectele modificate și prin urmare se impunea ca procurorul să cerceteze cine a efectuat aceste modificări și în ce bază, mai ales că aceste adăugiri și ștersături nu sunt semnate, așa cum era normal să fie în cazul unei greșeli sau erori.

Este adevărat că în ceea ce privește funcția de președinte, aceasta a fost obținută de făptuitor prin vot, așa cum este consemnat în procesul-verbal însă, la dosar se poate observa că la organele de conducere în locul lui I.M.F., al cărui nume apare tăiat, este trecut G.I., cu un alt scris decât al persoanei ce a redactat procesul-verbal, aspect ce era necesar a fi fost verificat, deoarece în situația existenței unui fals, acesta este apt să producă consecințe juridice, actul fiind autentificat cu modificarea menționată, iar la componența organelor de conducere, deși la fila x apare înscris în procesul-verbal, în actul autentificat nu se regăsește președintele de onoare I.M.F. De asemenea, procurorul ar fi trebuit să audieze persoanele ce au participat la acea adunare generală pentru a se stabili dacă cei care au votat aveau drept de vot, deoarece aceste două împrejurări nu pot fi verificate de instanța civilă.

De altfel, aceste nereguli au fost observate inițial de instanța care a respins cererea făptuitorului de înscriere a asociației în R.F.A. însă, în urma altor procese, fără a se proceda la verificarea calității persoanelor care au votat, asociația a fost înscrisă.

Anumite stări de fapt, cu consecințe în plan penal se impuneau a fi verificate de către organul de urmărire penală, cu atât mai mult cu cât, în sentința civilă nr. 3800 din 5 mai 2006 a Judecătoriei Brașov, ce a fost modificată în tot prin decizia civilă nr. 586 din 3 octombrie 2006, s-a arătat că la vot au participat persoane ce nu aveau drept de vot, fiind candidate în vederea dobândirii calității de membru; de altfel, motivul de desființare a fost acela că persoana juridică nu poate cere în instanță constatarea nulității hotărârii adoptate de propria adunare generală, acest lucru poate fi solicitat numai de oricare din membrii asociației, care nu a participat la ședință sau care a votat împotrivă, astfel încât instanța civilă nu a procedat la stabilirea calității acestor persoane, ceea ce ar putea avea consecințe în plan penal sub aspectul comiterii unor infracțiuni de fals.

Este adevărat că, de regulă, competența de a verifica legalitatea și temeinicia unei hotărâri judecătorești aparține instanțelor de control judiciar, nu organului de urmărire penală sau instanței penale, aceasta neavând atribuții de verificare a probelor administrate, însă, în această situație se impune, în primul rând, verificarea modului în care au fost efectuate modificările la procesul-verbal, dar și audierea persoanelor ce au participat la ședință și a persoanei ce a redactat procesul-verbal, în vederea stabilirii calității acestor persoane, în sensul dacă aveau sau nu drept de vot, deoarece stabilirea acestor împrejurări este esențială din punct de vedere penal. În consecință, prima instanță a admis plângerea, în conformitate cu dispozițiile art. 278 1 alin. (8) lit. b) C. proc.

pen. Împotriva acestei sentințe au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov și intimatul B.T.I. În ambele recursuri s-a criticat hotărârea pentru netemeinicie, solicitându-se casarea acesteia și, rejudecând, respingerea plângerii petentei, împotriva soluției de neîncepere a urmăririi penale, soluție considerată legală și temeinică. Recursurile sunt fondate. Înalta Curte, analizând hotărârea primei instanțe, atât prin prisma criteriilor formulate de recurenți cât și din oficiu, sub toate aspectele, conform art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., constată netemeinicia acesteia, apreciind că în mod greșit a fost desființată rezoluția parchetului de neîncepere a urmăririi penale. Din actele și lucrările dosarului rezultă că, la data de 13 august 2005, a fost convocată A.G.A.P.P.

din România, ocazie cu care a fost modificată conducerea acesteia, în locul fostului președinte, dl I.M., fiind ales dl B.T., de profesie avocat, fiind de asemenea, votată și o nouă componență a organelor de conducere. Petenta, prin plângerea penală formulată, a contestat hotărârea la care s-a ajuns în respectiva adunare generală, pe considerentul că adunarea nu a fost legal constituită. S-a susținut că ar fi votat și persoane care nu erau membrii ai asociației, precum și faptul că procesul-verbal autentificat sub nr. 1606 din 17 august 2005 al B.N.P. S.G. nu cuprinde toate deciziile adoptate de adunarea generală. Din actele premergătoare efectuate a rezultat că A.G.A. a fost declarată ca fiind statutară, având mențiunea expresă în procesul-verbal de ședință, conform căreia: „domnul P.G.

(președinte executiv al A.P.P.R. la acel moment) prezintă prezența la ședință și demonstrează că este statutară”. Mai mult decât atât, această susținere a petentei, că ședință nu ar fi fost statutară, nu îmbracă un caracter penal, deoarece stabilirea caracterului statutar este un atribut al adunării generale, iar persoanele nemulțumite pot formula contestație conform art. 23 alin. (2) din O.G. nr. 21/2008. Potrivit acestei dispoziții: „hotărârile adunării generale contrare legii, actului constitutiv sau dispozițiilor cuprinse în statut, pot fi atacate în justiție de către oricare dintre membrii asociați care nu au luat parte la adunarea generală sau care au votat împotriva și au cerut să se însereze aceasta în procesul-verbal de ședință”.

În speță, niciunul din membrii asociației, nici de dl I.M. nu au contestat în instanță hotărârea adunării generale. În ceea ce privește pretinsul fals din procesul-verbal din 13 august 2005, se constată că e vorba de o singură modificare, în sensul că a fost tăiat numele d-lui I.M. jr și înlocuit cu numele d-lui G.I., iar această măsură rezultă că a fost luată de adunarea generală, astfel că nu se poate reține în sarcina intimatului B.I. o faptă penală legată de acest aspect. Instanța de fond și-a motivat soluția pornind de la o hotărâre civilă care, de altfel, a și fost anulată ulterior și apreciind că este necesară audierea tuturor persoanelor participante la adunarea generală din 13 august 2005 pentru a se stabili cum s-au efectuat ștersăturile din procesul-verbal și calitatea participanților.

Înalta Curte constată că, sub acest aspect, hotărârea este netemeinică, întrucât competența de a declara o ședință statutară, aparține adunării generale sau, în ipoteza în care există persoane nemulțumite, instanței civile sesizate în condițiile O.G. nr. 21/2000. Astfel de sesizare a instanței civile nu a existat, iar o relevanță sub acest aspect penal nu există, în raport de infracțiunile pentru care s-a făcut plângere, câtă vreme faptele reclamate fac obiectul unui litigiu de natură civilă. Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată că în mod corect procurorul a pronunțat o soluție de neîncepere a urmăririi penale în baza art. 10 lit. b) C. proc. pen. În consecință, în baza art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc.

pen., recursurile vor fi admise, se va casa în întregime hotărârile recurate și, rejudecând, se va respinge, ca nefondată, plângerea petentei, menținându-se rezoluția de neîncepere a urmăririi penale față de avocatul T.B.I. Conform art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov și de recurentul intimat B.I.T. împotriva sentinței penale nr. 72/ F din 4 iulie 2008 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori. Casează sentința penală recurată și rejudecând: Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de A.P.P. din România, prin reprezentant I.M.F. împotriva rezoluției nr. 533/P/2007 din 18 martie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, rezoluție pe care o menține. Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 23 ianuarie 2009.