ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 210/2009

Asupra recursurilor de față,

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința

penală nr. 72/ F din 4 iulie 2008 a Curții de Apel Brașov, secția penală și

pentru cauze cu minori, s-a admis plângerea formulată de petenta A.P.P. din

România prin I.M.F. împotriva rezoluției Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Brașov din data de 18 martie 2008, dată în dosarul nr. 533/P/2007, care a fost

desființată, dispunându-se trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Curtea de

Apel Brașov în vederea începerii urmăririi penale față de Tudor Bogdan Ioan sub

aspectul săvârșirii infracțiunilor de fals în declarații și uz de fals,

prevăzute de art. 292 și art. 291 C. pen.

Prin aceeași

sentință s-a dispus să se procedeze la audierea tuturor persoanelor care au

participat la adunarea generală a A.P.P. din România din data de 13 august 2005

în vederea stabilirii modului în care au fost efectuate ștersăturile și adăugirile

în cuprinsul acestui proces-verbal și dacă acestea corespuns sau nu realității,

dar și în vederea stabilirii calității participanților, în sensul dacă aceștia

avea drept de vot.

Pentru a hotărî

astfel, prima instanță a reținut că prin plângerea formulată de petenta A.P.P. din

România prin

I.M.F. împotriva rezoluției Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Brașov pronunțată la 18 martie 2008 în dosarul nr. 533/P/2007,

s-a solicitat infirmarea acestei rezoluții ca netemeinică și nelegală, arătând

că nu s-au efectuat cercetări cu privire la modul în care a fost redactat și

autentificat documentul datat la 13 august 2005 și care a condus la o nouă

înscriere a unei alte asociații în R.A.F., deoarece procesul-verbal cuprinde

ștersături și adăugiri, petenta susținând că a fost întocmit în fals și fără

verificarea calității persoanelor ce aveau drept de vot, toate cu implicații în

schimbarea personalității juridice și a conducerii, cu scopul ca făptuitorul să

dobândească o calitate pe care nu a primit-o, aceea de președinte al

asociației, deși în procesul-verbal al adunării generale nu a fost votat ca

președinte, iar la notar a fost autentificat un proces-verbal cu alt conținut

decât cel real.

Petenta

a mai arătat că după autentificare și în urma unor procese civile prin care s-a

respins inițial noua înscriere a făptuitorului, a procedat la înscrierea

asociației, la schimbarea sediului și siglei, semnează acte în calitate de

președinte, deși această calitate nu i-a fost conferită prin vot, așa cum era

necesar.

Verificând

plângerea formulată în raport de actele și lucrările dosarului se constată că

plângerea este fondată.

Prin

rezoluția Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov pronunțată la data de

18 martie 2008, în dosarul nr. 533/P/2008, s-a dispus neînceperea urmăririi

penale față de T.B.I. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de fals în

declarații și uz de fals, prevăzute de art. 292 și respectiv art. 291 C. pen.

În

motivarea acestei rezoluții s-a reținut, în esență, că la data de 13 august

2005, a fost convocată adunarea generală a A.P.P. din România, prilej cu care a

fost modificată conducerea acesteia, în locul fostului președinte fiind ales

făptuitorul și o nouă componență a organelor de conducere și că prin plângerea

formulată se susține că adunarea nu a fost legal constituită, în sensul că ar

fi votat și persoane ce nu aveau calitatea de membri ai asociației și că

procesul-verbal autentificat sub nr. 1606 din 17 august 2005 la B.N.P. S.G. nu

cuprinde toate deciziile adoptate de adunarea generală cu privire la funcțiile

ce urmează a fi exercitate de fostul președinte I.M.F. și secretarul executiv I.M.,

că acest proces verbal este confuz și ambiguu și că între aceste persoane s-au

purtat mai multe procese civile privind conducerea și reprezentarea asociației,

astfel că împrejurările reclamate au fost soluționate definitiv și irevocabil

de instanțele de judecată.

Procurorul

General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, prin rezoluția din 22

aprilie 2008, în lucrarea nr. 337/II/2/2008, a constatat că plângerea este

neîntemeiată, arătându-se, în motivarea rezoluției că argumentele petentului au

fost analizate și cele reclamate fac obiectul unui proces civil ce a fost

soluționat de instanțele civile.

Curtea

a constatat că rezoluția atacată este susceptibilă de critici.

În

primul rând se impune observația că procesul-verbal al adunării generale din 13

august 2005 a fost redactat olograf și cuprinde ștersături și adăugiri,

efectuate cu alt scris decât al persoanei care l-a întocmit, exact în ce

privește noua conducere a asociației și actul notarial a avut în vedere

aspectele modificate și prin urmare se impunea ca procurorul să cerceteze cine

a efectuat aceste modificări și în ce bază, mai ales că aceste adăugiri și

ștersături nu sunt semnate, așa cum era normal să fie în cazul unei greșeli sau

erori.

Este

adevărat că în ceea ce privește funcția de președinte, aceasta a fost obținută

de făptuitor prin vot, așa cum este consemnat în procesul-verbal însă,

la

dosar

se poate observa că la organele de conducere în locul

lui I.M.F., al cărui nume apare tăiat, este trecut G.I., cu un alt scris decât

al persoanei ce a redactat procesul-verbal, aspect ce era necesar a fi fost

verificat, deoarece în situația existenței unui fals, acesta este apt să

producă consecințe juridice, actul fiind autentificat cu modificarea menționată,

iar la componența organelor de conducere, deși la fila x apare înscris în

procesul-verbal, în actul autentificat nu se regăsește președintele de onoare I.M.F.

De

asemenea, procurorul ar fi trebuit să audieze persoanele ce au participat la

acea adunare generală pentru a se stabili dacă cei care au votat aveau drept de

vot, deoarece aceste două împrejurări nu pot fi verificate de instanța civilă.

De

altfel, aceste nereguli au fost observate inițial de instanța care a respins

cererea făptuitorului de înscriere a asociației în R.F.A. însă, în urma altor

procese, fără a se proceda la verificarea calității persoanelor care au votat,

asociația a fost înscrisă.

Anumite

stări de fapt, cu consecințe în plan penal se impuneau a fi verificate de către

organul de urmărire penală, cu atât mai mult cu cât, în sentința civilă nr. 3800

din 5 mai 2006 a Judecătoriei Brașov, ce a fost modificată în tot prin decizia

civilă nr. 586 din 3 octombrie 2006, s-a arătat că la vot au participat

persoane ce nu aveau drept de vot, fiind candidate în vederea dobândirii

calității de membru; de altfel, motivul de desființare a fost acela că persoana

juridică nu poate cere în instanță constatarea nulității hotărârii adoptate de

propria adunare generală, acest lucru poate fi solicitat numai de oricare din

membrii asociației, care nu a participat la ședință sau care a votat împotrivă,

astfel încât instanța civilă nu a procedat la stabilirea calității acestor

persoane, ceea ce ar putea avea consecințe în plan penal sub aspectul comiterii

unor infracțiuni de fals.

Este

adevărat că, de regulă, competența de a verifica legalitatea și temeinicia unei

hotărâri judecătorești aparține instanțelor de control judiciar, nu organului

de urmărire penală sau instanței penale, aceasta neavând atribuții de

verificare a probelor administrate, însă, în această situație se impune, în primul

rând, verificarea modului în care au fost efectuate modificările la

procesul-verbal, dar și audierea persoanelor ce au participat la ședință și a

persoanei ce a redactat procesul-verbal, în vederea stabilirii calității

acestor persoane, în sensul dacă aveau sau nu drept de vot, deoarece stabilirea

acestor împrejurări este esențială din punct de vedere penal.

În consecință,

prima instanță a admis plângerea, în conformitate cu dispozițiile art. 278

1

alin. (8) lit. b) C. proc. pen.

Împotriva

acestei sentințe au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov

și intimatul B.T.I.

În ambele

recursuri s-a criticat hotărârea pentru netemeinicie, solicitându-se casarea

acesteia și, rejudecând, respingerea plângerii petentei, împotriva soluției de

neîncepere a urmăririi penale, soluție considerată legală și temeinică.

Recursurile sunt

fondate.

Înalta Curte,

analizând hotărârea primei instanțe, atât prin prisma criteriilor formulate de

recurenți cât și din oficiu, sub toate aspectele, conform art. 385

6

alin.

(3) C. proc. pen., constată netemeinicia acesteia, apreciind că în mod greșit a

fost desființată rezoluția parchetului de neîncepere a urmăririi penale.

Din actele și

lucrările dosarului rezultă că, la data de 13 august 2005, a fost convocată A.G.A.P.P.

din România, ocazie cu care a fost modificată conducerea acesteia, în locul

fostului președinte, dl I.M., fiind ales dl B.T., de profesie avocat, fiind de

asemenea, votată și o nouă componență a organelor de conducere.

Petenta, prin

plângerea penală formulată, a contestat hotărârea la care s-a ajuns în

respectiva adunare generală, pe considerentul că adunarea nu a fost legal

constituită. S-a susținut că ar fi votat și persoane care nu erau membrii ai

asociației, precum și faptul că procesul-verbal autentificat sub nr. 1606 din

17 august 2005 al B.N.P. S.G. nu cuprinde toate deciziile adoptate de adunarea

generală.

Din actele

premergătoare efectuate a rezultat că A.G.A. a fost declarată ca fiind

statutară, având mențiunea expresă în procesul-verbal de ședință, conform

căreia: „domnul P.G. (președinte executiv al A.P.P.R. la acel moment) prezintă

prezența la ședință și demonstrează că este statutară”.

Mai mult decât

atât, această susținere a petentei, că ședință nu ar fi fost statutară, nu

îmbracă un caracter penal, deoarece stabilirea caracterului statutar este un

atribut al adunării generale, iar persoanele nemulțumite pot formula

contestație conform art. 23 alin. (2) din O.G. nr. 21/2008.

Potrivit acestei

dispoziții: „hotărârile adunării generale contrare legii, actului constitutiv

sau dispozițiilor cuprinse în statut, pot fi atacate în justiție de către oricare

dintre membrii asociați care nu au luat parte la adunarea generală sau care au

votat împotriva și au cerut să se însereze aceasta în procesul-verbal de

ședință”.

În speță,

niciunul din membrii asociației, nici de dl I.M. nu au contestat în instanță

hotărârea adunării generale.

În ceea ce

privește pretinsul fals din procesul-verbal din 13 august 2005, se constată că

e vorba de o singură modificare, în sensul că a fost tăiat numele d-lui I.M. jr

și înlocuit cu numele d-lui G.I., iar această măsură rezultă că a fost luată de

adunarea generală, astfel că nu se poate reține în sarcina intimatului B.I. o

faptă penală legată de acest aspect.

Instanța de fond

și-a motivat soluția pornind de la o hotărâre civilă care, de altfel, a și fost

anulată ulterior și apreciind că este necesară audierea tuturor persoanelor participante

la adunarea generală din 13 august 2005 pentru a se stabili cum s-au efectuat

ștersăturile din procesul-verbal și calitatea participanților.

Înalta Curte

constată că, sub acest aspect, hotărârea este netemeinică, întrucât competența

de a declara o ședință statutară, aparține adunării generale sau, în ipoteza în

care există persoane nemulțumite, instanței civile sesizate în condițiile O.G. nr.

21/2000.

Astfel de

sesizare a instanței civile nu a existat, iar o relevanță sub acest aspect

penal nu există, în raport de infracțiunile pentru care s-a făcut plângere,

câtă vreme faptele reclamate fac obiectul unui litigiu de natură civilă.

Pentru aceste

considerente, Înalta Curte constată că în mod corect procurorul a pronunțat o

soluție de neîncepere a urmăririi penale în baza art. 10 lit. b) C. proc. pen.

În consecință,

în baza art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., recursurile vor fi

admise, se va casa în întregime hotărârile recurate și, rejudecând, se va

respinge, ca nefondată, plângerea petentei, menținându-se rezoluția de neîncepere

a urmăririi penale față de avocatul T.B.I.

Conform art. 192

alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate

de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov și de recurentul intimat B.I.T. împotriva

sentinței penale nr. 72/ F din 4 iulie 2008 a Curții de Apel Brașov, secția penală

și pentru cauze cu minori.

Casează sentința penală

recurată și rejudecând:

Respinge, ca nefondată,

plângerea formulată de A.P.P. din România, prin reprezentant I.M.F. împotriva rezoluției

nr. 533/P/2007 din 18 martie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Brașov, rezoluție pe care o menține.

Cheltuielile judiciare rămân

în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 23 ianuarie 2009.