ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 452/2009

Asupra recursului penal de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 109/ D din 20 octombrie 2008, Curtea de Apel Cluj, secția penală, în temeiul art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins, ca nefondată, plângerea formulată de către petentul M.A. împotriva rezoluției nr. 450/P/2007 din 28 mai 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, pe care a menținut-o. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petiționarul a fost obligat să plătească 50 lei cheltuieli judiciare către stat. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele: Petentul M.A. a formulat plângere împotriva executorului judecătoresc Ț.I. având biroul în Zalău, județul Sălaj, pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere prevăzută de art. 217 alin. (1) C. pen., constând în aceea că, cu ocazia punerii în executare a sentinței civile nr. 594/1999 a Judecătoriei Zalău i-a distrus gardul.

Din actele premergătoare efectuate în cauză a rezultat că la data de 20 martie 2001 în cadrul dosarului execuțional nr. 1545/2000 al executorului judecătoresc Ț.I., în baza sentinței civile nr. 594 a Judecătoriei Zalău, acesta împreună cu șeful de post din comuna Bucium, agentul șef D.I., s-au deplasat la debitorul M.A. însoțiți de expertul tehnic, topograful M.M. și creditoarea S.V., pentru punerea în executare a hotărârii judecătorești ce avea ca obiect predarea de teren și ridicarea de gard. Executarea s-a făcut de către executorul judecătoresc după ce prin încheierea civilă nr. 3126 din 30 mai 2000 Judecătoria Zalău a admis cererea formulată de creditoarea reclamantă S.V., investind cu formulă executorie sentința civilă nr. 594/1999 a Judecătoriei Zalău.

Întrucât debitorul deși a fost somat să predea reclamanților N.A. și S.V., în deplină proprietate suprafața de 12.794 mp teren înscris în titlul de proprietate nr. 57803/28.354/1993 și să-și ridice gardul construit pe terenul proprietatea reclamanților care împrejmuia parcela de 5.708 mp conform raportului de expertiză întocmit în cauza civilă și nefiind de acord cu predarea terenului și ridicarea gardului, s-a procedat la ridicarea gardului construit din plasă de sârmă fixată pe stâlpi din țeavă neagră. Deoarece perimetrul era foarte mare, s-a procedat la dezmembrarea gardului prin racordarea unui fir la distanța de 50 ml rezultând mai multe suluri de sârmă, fără însă ca acestea să fie distruse, fiind apoi predate debitorului M.A.

Prin rezoluția nr. 450/P/2007 din 28 mai 2008, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj a dispus, în temeiul art. 228 alin. (1) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de executorul judecătoresc T.I. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 217 alin. (1) C. pen., apreciindu-se, în esență, că acesta nu a săvârșit fapta reclamată, ci a pus în executare o hotărâre judecătorească investită cu formula executorie. Împotriva acestei rezoluții, în temeiul art. 275 – art. 278 C. proc. pen., petiționarul a formulat plângere la Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, care prin rezoluția nr. 563/II/2/2008 din 10 iulie 2008 a respins plângerea ca nefondată.

Conform art. 278 1 alin. (1) C. proc. pen., petiționarul M.A., nemulțumit de rezoluția procurorului, a formulat plângere la instanța competentă să judece infracțiunea reclamată, respectiv Curtea de Apel Cluj, care a pronunțat hotărârea atacată în prezentul recurs, instanță care a constatat că soluțiile pronunțate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj sunt legale și temeinice, întrucât intimatul a acționat în exercitarea atribuțiilor specifice activității pe care o desfășoară, aceea de executor judecătoresc. Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a formulat recurs petentul M.A. Examinând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că, la data de 20 martie 2001, intimatul, însoțit de organele de poliție, la stăruința creditoarei S.V., a pus în executare sentința civilă nr. 594/1999 a Judecătoarei Zalău, investită cu formulă executorie, prilej cu care s-a ridicat și un gard din plasă de sârmă, plasă care a fost predată debitorului M.A.

În aceste împrejurări, rezultă că executorul judecătoresc nu a săvârșit infracțiunea de distrugere. Înalta Curte constată că soluția de neurmărire penală este legală și temeinică, întrucât din actele premergătoare efectuate nu s-a constatat vreo încălcare a dispozițiilor legii în activitatea intimatului. În consecință, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul M.A. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul M.A. împotriva sentinței penale nr. 109/ D din 20 octombrie 2008 a Curții de Apel Cluj, secția penală. Obligă recurentul petiționar să plătească statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 10 februarie 2009.