ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 452/2009

Asupra recursului penal de

față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 109/

D din 20 octombrie 2008, Curtea de Apel Cluj, secția penală, în temeiul art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins, ca nefondată, plângerea formulată

de către petentul M.A. împotriva rezoluției nr. 450/P/2007 din 28 mai 2008 a

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, pe care a menținut-o.

În baza art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., petiționarul a fost obligat să plătească 50 lei cheltuieli

judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel,

prima instanță a reținut următoarele:

Petentul M.A. a formulat plângere

împotriva executorului judecătoresc Ț.I. având biroul în Zalău, județul Sălaj,

pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere prevăzută de art. 217 alin. (1) C.

pen., constând în aceea că, cu ocazia punerii în executare a sentinței civile nr.

594/1999 a Judecătoriei Zalău i-a distrus gardul.

Din actele premergătoare

efectuate în cauză a rezultat că la data de 20 martie 2001 în cadrul dosarului

execuțional nr. 1545/2000 al executorului judecătoresc Ț.I., în baza sentinței

civile nr. 594 a Judecătoriei Zalău, acesta împreună cu șeful de post din

comuna Bucium, agentul șef D.I., s-au deplasat la debitorul M.A. însoțiți de

expertul tehnic, topograful M.M. și creditoarea S.V., pentru punerea în

executare a hotărârii judecătorești ce avea ca obiect predarea de teren și

ridicarea de gard.

Executarea s-a făcut de

către executorul judecătoresc după ce prin încheierea civilă nr. 3126 din 30

mai 2000 Judecătoria Zalău a admis cererea formulată de creditoarea reclamantă S.V.,

investind cu formulă executorie sentința civilă nr. 594/1999 a Judecătoriei

Zalău. Întrucât debitorul deși a fost somat să predea reclamanților N.A. și S.V.,

în deplină proprietate suprafața de 12.794 mp teren înscris în titlul de

proprietate nr. 57803/28.354/1993 și să-și ridice gardul construit pe terenul

proprietatea reclamanților care împrejmuia parcela de 5.708 mp conform

raportului de expertiză întocmit în cauza civilă și nefiind de acord cu

predarea terenului și ridicarea gardului, s-a procedat la ridicarea gardului construit

din plasă de sârmă fixată pe stâlpi din țeavă neagră. Deoarece perimetrul era

foarte mare, s-a procedat la dezmembrarea gardului prin racordarea unui fir la

distanța de 50 ml rezultând mai multe suluri de sârmă, fără însă ca acestea să

fie distruse, fiind apoi predate debitorului M.A.

Prin rezoluția nr. 450/P/2007

din 28 mai 2008, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj a dispus, în temeiul

art. 228 alin. (1) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.,

neînceperea urmăririi penale față de executorul judecătoresc T.I. sub aspectul

săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 217 alin. (1) C. pen., apreciindu-se,

în esență, că acesta nu a săvârșit fapta reclamată, ci a pus în executare o

hotărâre judecătorească investită cu formula executorie.

Împotriva acestei rezoluții,

în temeiul art. 275 – art. 278 C. proc. pen., petiționarul a formulat plângere

la Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, care prin

rezoluția nr. 563/II/2/2008 din 10 iulie 2008 a respins plângerea ca nefondată.

Conform art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen., petiționarul M.A., nemulțumit de rezoluția

procurorului, a formulat plângere la instanța competentă să judece infracțiunea

reclamată, respectiv Curtea de Apel Cluj, care a pronunțat hotărârea atacată în

prezentul recurs, instanță care a constatat că soluțiile pronunțate de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj sunt legale și temeinice, întrucât

intimatul a acționat în exercitarea atribuțiilor specifice activității pe care

o desfășoară, aceea de executor judecătoresc.

Împotriva acestei hotărâri,

în termen legal, a formulat recurs petentul M.A.

Examinând actele și

lucrările dosarului, Înalta Curte constată că, la data de 20 martie 2001,

intimatul, însoțit de organele de poliție, la stăruința creditoarei S.V., a pus

în executare sentința civilă nr. 594/1999 a Judecătoarei Zalău, investită cu

formulă executorie, prilej cu care s-a ridicat și un gard din plasă de sârmă,

plasă care a fost predată debitorului M.A.

În aceste împrejurări,

rezultă că executorul judecătoresc nu a săvârșit infracțiunea de distrugere.

Înalta Curte constată că

soluția de neurmărire penală este legală și temeinică, întrucât din actele

premergătoare efectuate nu s-a constatat vreo încălcare a dispozițiilor legii

în activitatea intimatului.

În consecință, în temeiul art.

385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat,

recursul declarat de petiționarul M.A.

Văzând și dispozițiile art. 192

alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de petiționarul M.A. împotriva sentinței penale nr. 109/ D

din 20 octombrie 2008 a Curții de Apel Cluj, secția penală.

Obligă recurentul petiționar

să plătească statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 10 februarie 2009.