ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 165/2009

Asupra

recursului penal de față;

Din

actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr. 147 din 29 octombrie 2008, pronunțată de Curtea de Apel

Bacău, în temeiul art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen., s-a

respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul F.D. împotriva

rezoluției din 17 iulie 2008, dată în dosarul nr. 627/P/2008 al Parchetului de

pe lângă Curtea de Apel Bacău, confirmată prin rezoluția nr. 647/II/2 din 14

august 2008 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Bacău, fiind menținută rezoluția atacată.

Pentru a

pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:

Petentul,

prin plângerea inițială s-a adresat procurorului, solicitând efectuarea de

cercetări penale împotriva executorului judecătoresc C.I., pentru comiterea

infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. și art. 217 C. pen., susținând că

în ziua de 25 februarie 2008, prin executare silită, a distrus garaje, fără a

respecta cele menționate în hotărâre, consimțământul dat proprietarului

terenului ca în executare să se folosească utilajele aduse pentru demolare.

Prin

rezoluția din 17 iulie 2008, dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău,

în dosarul nr. 627/P/2008, în temeiul art. 228 alin. (4) C. proc. pen., cu art.

10 lit. b) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de

executorul judecătoresc C.I. pentru infracțiunile prevăzute de art. 246 și art.

217 C. pen.

S-a

reținut, în esență, în motivare că, acțiunea executorului judecătoresc de a

ridica garajele, în baza unei hotărâri judecătorești și în limita atribuțiilor

de serviciu, nu poate constitui o infracțiune, ci o activitate prevăzută și

exercitată conform legii.

Prin

rezoluția nr. 647/II/2 din 14 august 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel Bacău, în temeiul art. 275-278 C. proc. pen., plângerea petentului a fost

respinsă, pentru aceleași considerente de fapt și de drept.

În

condițiile art. 278

1

C. proc. pen., petentul s-a adresat instanței,

reiterând considerentele expuse inițial.

Procedând

la respingerea plângerii, prima instanță a constatat în raport de actele cauzei

că, executorul judecătoresc și-a îndeplinit atribuțiile cu respectarea

dispozițiilor prevăzute de Cartea a V-a C. proc. civ., referitor la executarea

silită și de Legea nr. 188/2000, privind executorii judecătorești, astfel încât

nu se poate susține că intimatul a comis vreo faptă penală.

S-a mai

reținut că ridicarea garajului a fost făcută de reprezentanții celor două firme

specializate angajate de reclamanta D.E., iar nu de intimat, iar dacă

componentele rezultate din ridicarea garajului nu au fost restituite acestuia,

vinovată de nerestituire este reclamanta și nu intimatul, având posibilitatea

legală de a cere despăgubiri.

În

termen legal, împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petentul, care nu

l-a motivat în scris și deși legal citat, acesta nu s-a prezentat nici pentru

susținerea orală a motivelor de recurs.

În

aceste condiții, hotărârea atacată va fi examinată din oficiu, conform art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., prin prisma dispozițiilor art. 385

6

C.

proc. pen., constatându-se că nu se regăsesc motive de casare, iar recursul

petentului este nefondat.

Din

examinarea actelor premergătoare efectuate în cauză, se reține că, atât

constatările procurorului de caz, cât și ale primei instanțe, sunt conforme

acestora cât și dispozițiilor legale, în baza cărora intimatul și-a executat

atribuțiile de serviciu, prin executarea, în condițiile legii, a unei hotărâri

judecătorești definitive.

Și, în

fine, așa cum corect s-a arătat în considerentele hotărârii, petentul nu-și

poate invoca propria culpă, atâta timp cât avea cunoștință de dispozițiile

hotărârii judecătorești prin care era obligat să ridice garajul, fiind somat ca

în 10 zile să ridice construcția, situație în care, dacă ar fi dat curs acestor

dispoziții și ar fi procedat la ridicarea garajului ar fi evitat producerea

pagubelor ce pretinde că i s-au produs prin executare silită.

Așa

fiind, nu se constată existența unor indicii de comitere a unor fapte penale,

care în final să poată conduce la antrenarea răspunderii penale a unei

persoane, aspect sub care, atât soluția procurorului de neîncepere a urmăririi

penale, cât și a primei instanțe de respingere a plângerii, potrivit art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen., sunt legale și temeinice, urmând a fi astfel

menținute, prin respingerea recursului declarat de petent, potrivit art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Văzând și prevederile art. 192

alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de petiționarul F.D. împotriva sentinței penale nr.

147 din 29 octombrie 2008 a Curții de Apel Bacău, secția penală.

Obligă

recurentul petiționar la 200 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 21 ianuarie 2009.