ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4371/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Reclamantul S.A. a chemat în judecată pârâta C.J.P. Iași

- Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000 solicitând anularea Hotărârii nr.

2118 din 28 aprilie 2006, prin care a fost respinsă cererea de acordare a drepturilor

legale prevăzute de O.G. nr. 105 din 30 august 1999 pentru persoanele

persecutate din motive etnice de către regimurile instaurate în România cu

începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945.

Curtea de Apel Iași, secția

contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 81/ CA din 28

iunie 2007 a dispus admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.

În acest sens prima instanță

a reținut că nu subzistă motivele pentru care s-a respins de pârâtă prin Hotărârea

nr. 2118/2006, cererea reclamantului de recunoașterea calității de beneficiar

al Legii nr. 189/2000.

Conform probelor scrise

depuse la dosar, reclamantul a dovedit calitatea de cetățean român, cât și

faptul prestării de muncă obligatorie, în condițiile prevăzute de art. 1 lit.

d) din Legea nr. 189/2000.

Împotriva acestei hotărâri

în termen legal și invocând nelegalitatea conform art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

a declarat recurs C.J.P. Iași.

În esență motivează recurenta

că în mod greșit prima instanță a stabilit calitatea de beneficiar al Legii nr.

189/2000 a reclamantului fără ca acesta să facă dovada cetățeniei române și a

persecuției suferite.

Prin concluziile scrise recurenta

arată că ulterior formulării cererii de recurs, contestatorul intimat a depus

la această instituție o cerere de revizuire a Hotărârii nr. 2118 din 28 aprilie

2006, însoțită de o copie după pașaport, prin care face dovada cetățeniei

române.

În raport de aceste

precizări se constată că recurenta nu mai insistă în motivul de recurs ce viza lipsa

dovezii în condițiile art. 1 din Legea nr. 189/2000 și art. 21 alin. (1) din

Legea nr. 21/1991 a cetățeniei române cu pașaportul sau actul de identitate.

Analizând hotărârea recurată

prin prisma criticilor formulate în baza art. 304

1

C. proc. civ.,

Înalta Curte constată că recursul este nefondat. Conform prevederilor art. 1 lit.

d). din Legea nr. 189/2000 beneficiază de drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999

“persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere

6 septembrie 1940 și până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuții pe

motive etnice a făcut parte din detașamentele de muncă forțată”.

În mod corect prima instanța

pe baza probelor administrate a reținut că reclamantul a dovedit faptul

prestării de muncă obligatorie în condițiile legii, respectiv a făcut parte din

detașamente de muncă forțată în intervalul 03 septembrie 1941 până la 23 august

1944.

De altfel, recurenta nu

contestă persecuția suferită, însă invocă că stabilirea drepturilor trebuie să

se facă în baza unor înscrisuri doveditoare, care în cauză nu ar fi fost

depuse.

În cauză, dovedirea

situației prevăzute la art. 1 din lege s-a făcut cu acte oficiale eliberate de M.A.N.,

respectiv certificatul emis la 31 ianuarie 2006.

În raport de aceste considerente,

criticile de nelegalitate sunt nefondate, astfel că recursul a fost respins în

baza art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

C.J.P. Iași împotriva sentinței nr. 81/ CA din 28 iunie 2007 a Curții de Apel

Iași, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 14 noiembrie 2007.