ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 951/2009

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 951/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra

recursului de fata,

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr. 1367 din 29 noiembrie 2006, Tribunalul București, secția a

II-a penală, în fond după casare, în baza art. 334 a schimbat încadrarea

juridică dată faptelor prin actul de sesizare, astfel:

prev. de

art. 215

alin. (1), (3), (4)

și (5) C. pen., cu

aplic. art. 41

alin. (2) C. pen. în art. 84 alin. (1) pct. 3 din Legea 59/1934 asupra

cecului, cu

aplic. art. 41

alin. (2) C.

pen.;

2.

pentru inculpatul B.C. din infracțiunea

prev. de

art. 215 alin. (1), (3), (4) și (5) C. pen., cu

aplic.

art. 41

alin. (2) C. pen. în art. 84 alin. (1) pct. 3

din Legea 59/1934 asupra cecului, cu

aplic. art. 41

alin. (2) C. pen.;

3.

pentru inculpatul T.I. din disp. art. 215 alin. (1), (3), (4) și (5)

C. pen., în art. 84 alin. (1) pct. 3 din Legea

59/1934 asupra cecului.

În baza

art. 11

pct. 2 lit. b) C. proc. pen. rap. la

art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., comb. cu art. 124 C. pen. și art. 122

alin. (1) lit. e) C. pen., a încetat procesul penal privind pe inculpații T.S.,

B.C. și T.I. pentru infracțiunile

prev. de

art. 84 alin. (1) pct. 3 din Legea nr. 59/1934 asupra cecului, cu

aplic.

art. 41

alin. (2) C. pen., pentru primii 2 inculpați

și, respectiv, pentru infracțiunea

prev. de

art. 84 alin. (1) pct. 3 din Legea nr. 59/1934 pentru inculpatul T.I.

A

constatat că inculpatul T.I. a fost reținut la 18 septembrie 1998.

În baza

art. 14 și art. 346 alin. (1) C. proc. pen., art. 998-999 C. civ. a respins, ca

neîntemeiate, acțiunile civile formulate de părțile civile SC C.N.C.E. C. SA,

SC S.R. SA, SC S.I. SRL și SC H. SRL.

În baza

art. 357 alin. (2) lit. c) rap. la art. 163 C. proc. pen. a ridicat sechestrul

instituit prin ordonanța din 13 octombrie 1998 a IPJ Timiș.

Pentru

a se pronunța astfel, prima instanță a reținut, în esență, că la data de 16

iulie 1998, SC T.P.S.U.T. SA Rovinari a predat SC T. SA Timișoara, reprezentata

de T.O.L., un nr. de 20 de ordine de

compensare

a energiei electrice in valoare de 2 miliarde lei, pt. care, acesta din urma a

emis un bilet la ordin în valoarea arătată, cu data

scadentă la 10 sept.

1998.

La aceeași dată, T.O. l-a contactat pe inculpatul

T.S.

, președinte al SC T.M. SRL Târgoviște și i-a propus

preluarea acestora fără însă a avea aprobarea conducerii primei societăți (SC

T.P. SUT SA Rovinari), urmând ca inculpatul T., în 45 de zile, să achite

contravaloarea lor către SC T.P.S.U.T. SA Rovinari.

Inculpatul

T. a predat lui T.O., fila cec M.O 16

nr.

00016485 în alb, semnată și ștampilată, prin care a garantat că la

termenul

stipulat va avea în cont disponibil și va efectua plata contravalorii ordinelor

de compensare.

Cu

aceste ordine, inculpatul T.S. a achiziționat produse petroliere de la SC S.G.

SA București și de la alți furnizori, însă nu a făcut plata către SC T.P.S.U.T.

SA Rovinari cum s-a obligat, vânzându-le la rândul lui către alți beneficiari.

Partea

vătămată SC T.P.S.U.T. SA Rovinari a purtat corespondență cu inculpatul T.

pentru onorarea plății celor 20 de

ordine

de compensare, iar la data de 25 februarie 1999 a introdus în

bancă fila

cec mai sus-arătată care, însă a fost refuzată la plată pe motiv de client

aflat în interdicție bancară (adresa nr. 1696 din 23 iulie 1999 a BNR -

Centrala Incidentelor de Plăți).

Urmare acestui incident de plată, s-a început

urmărirea penală

față de acest inculpat, iar în această

împrejurare a fost achitat debitul către SC T.P.S.U.T. SA Rovinari.

datele de 7 august 1998, 11 august 1998, 24 august 1998 și 28 august 1998 între

SC C.N.E. SA Cernavodă și SC T. SRL Târgoviște s-au încheiat procese-verbale de

predare-primire a unor ordine de plată (60, 15, 16 și 37) cu valori de

6.000.000.000 lei, 1.000.000.000 lei, 500.000.000 lei și 250.000.000 lei pentru

care inculpatul T. s-a obligat ca la 14 octombrie 1998 să achite contravaloarea

ordinelor de compensare, în caz contrar SC C.N.E. Cernavodă SA pentru plata

lor, fiind autorizată să introducă în bancă filele CEC N016 0016478, 0016477,

00016.

Ordinele

de compensare energie electrică în valoare de 6.000.000.000 lei au fost

folosite de inculpat pentru achitarea unor produse petroliere achiziționate de

la SC S.G.SA

București, în perioada 22

iulie 1998-10 august 1998,deci pentru tranzacții

anterioare

achiziționării ordinelor de compensare.

Până la

data de 21 septembrie 1998, inculpatul T. nu a efectuat nici o plată în contul

SC C.N.E. SA Cernavodă pentru achiziționarea de ordine de compensare energie

electrică în valoare de 2.000.000.000 lei.

Fila CEC M 016 nr.00016478 în valoare de

2.000.000.000 lei a

fost depusă pentru a fi onorată la

plată la Banca de Credit Industrial și Comercial SA, sucursala București, care

a refuzat-o pe motive de lipsă parțial disponibil efectuând plata doar pentru

suma de 6.610.000' lei cât SC T.C. SRL avea în cont și anunțând BNR - Centrala

Incidente de Plăti, urmare căreia s-a declarat interdicția bancară de a emite

cecuri acestei societăți în perioada 21 septembrie 1998-21 septembrie 1999

(adresa nr. 1696 din 23 iulie 1999).

După

acest refuz la plată, SC C.N.E. SA Cernavodă nu a mai introdus și celelalte

file CEC la plată(pentru sumele de 1.000.000.000 lei, 500.000.000 lei și

2.500.000.000 lei),amenințând pe inculpatul T. că va depune o plângere la

parchet.

Urmare

acestei presiuni, SC T.C. SRL Târgoviște a achitat prin ordine de plată sumele

de 2.306.510.000 lei și 208.146.785 lei, rămânând neachitată suma de

2.485.343.245 lei, fapt pentru care, la 4 martie 1999, SC C.N.E. SA CERNAVODĂ a

depus o plângere la organele de poliție.

Tot

astfel, a procedat inculpatul T., prin societatea sa și cu SC I.S.S.A. SRL

Bacău și SC E. SA București pentru care a inițiat un sistem de plăți interpuse

vizând livrarea unor produse petroliere în valoare de 1.936.000.000 lei, urmând

ca, plata să se efectueze prin compensare.

Datorită

faptului că SC T.C. SRL Târgoviște nu dispunea de lichidități în conturile sale

bancare și avea nevoie de bani lichizi pentru achitarea unor achiziții de

produse petroliere de la

SC S.L.T.P. SRL

București ce urmau a fi vândute către SC I.S.S.A.

SRL Bacău, inculpatul

T. a solicitat un împrumut de la SC E. SA București, iar aceasta, acceptând, a

emis fila cec seria U 000 nr. 00248927 din 16 februarie 1999 în valoare de

294.360.086 lei pe care a și girat-o în aceeași zi către SC S.L.T.P.I.

București.

Inculpatul

T. a emis biletul la ordin din data de 4 martie 1999 scadent la 15 martie 1999

în sumă de 300.000.000 lei în favoarea SC I.S.S.A. SRL Bacău pentru a fi

introdus la plată în caz de neachitare până la data scadentă de 15 martie 1999.

La data

depunerii lui în bancă, 15 martie 1999,acesta a fost refuzat la plată din lipsă

disponibil în cont (adresa

nr. 1696 din 23

iulie 1999 a BNP - Direcția urmăririi riscurilor bancare, fiind

declarat

incident de plată).

SC T.C.

SRL Târgoviște, prin procesele-

verbale nr.

585 din 19 martie 1999 și nr. 606 din 23 martie 1999 a predat la SC I.S.S.A.

SRL

Bacău încă patru ordine de compensare energie electrică în valoare de

2.500.000.000 lei.

Astfel,

SC I.S.S.A. SRL Bacău a devenit debitor față de SC T.C. SRL Târgoviște, căreia

în perioada 30 martie 1999-16 noiembrie 1999, i-a achitat suma de 2.793.230.00

lei în numerar, filele CEC, ordine de plată și procese-verbale de compensare cu

SC E. SA București, rămânând de plată suma de 206.770.000 lei, care nu a fost

achitată până în prezent.

Prin

adresa nr. 5621 din 25 martie 1999, SC T.C. SRL Târgoviște a adus la cunoștința

SC I.S.S.A. SRL Bacău, că procesul-verbal nr. 353 din 12 septembrie 1999 prin

care s-a convenit efectuarea de compensări cu debitul pe care îl avea față de

SC E. SA București, este anulat, și implicit și contractul de vânzare-cum

parare nr. 355 din 12 februarie 1999, convenindu-se ca debitul față de SC E. SA

București, în valoare de 1.936.558.791 lei, să fie lichidat prin alte

modalități de plată.

data de 19 aprilie 1999, s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr. 678

între SC S.L.I. SRL București și SC T.C. SRL Târgoviște, în care se prevedea

că, prima societate să livreze celei de a doua, până la 30 mai 1999, cantitatea

de 4000 tone motorină, plata urmând a se efectua prin ordin de plată sau bilet

la ordin avizat de bancă.

Urmare

acestor prevederi contractuale, inculpatul T.S., președinte la SC T.C. SRL

Târgoviște a încheiat contractul angajament nr. 114 din 3 mai 1999 cu Banca

Comercială W.B. SA, sucursala București, pentru garantarea și analizarea a două

bilete la ordin în valoare totală de 2.000.000.000 lei, emise în

favoarea SC S.L.I. SRL București, în baza

contractului

de vânzare-cumpărare nr. 678 din 19 aprilie 1999, în

vederea garantării efectuării plăților către aceasta.

La data

de 3 mai 1999, inculpatul T.S., în calitate de președinte la SC T.C. SRL

Târgoviște, a emis biletul la ordin în valoare de 1.000.000.000 lei, scadent la

2 iunie 1999 și biletul la ordin în valoare de 120.000.000 lei, scadent la 2

iunie 1999, în favoarea SC S.L.I. SRL București.

Biletele

la ordin au fost înaintate de către SC T.C. SRL Târgoviște, la SC S.L.T.P.I.

SRL București, care la rândul său, în aceeași zi (3 mai 1999) a girat în

favoarea SC M.M.C. SRL București, de la care, în baza unor contracte de

vânzare-cumpărare, urma să primească produse petroliere, pe care să le livreze

societății comerciale emitente a biletelor la ordin.

La

rândul său, SC M.M.C. SRL București, tot la data de 3 mai 1999, a girat biletul

la ordin în valoare

de 1.880.000.000

lei, scadent la 2 iunie 1999 către SC D.C. SRL Slobozia, de la care, în baza

unor contracte de vânzare-cumpărare trebuia să primească produse petroliere pe

care să le livreze către SC S.L.T.P.I. SRL București și aceasta către SC T.C.

SRL Târgoviște.

Până la

data de 30 mai 1999, termen de livrare stipulat în contractul nr. 678 din 19

aprilie 1999, niciuna din societățile angrenate în această tranzacție

comercială nu a livrat produsele petroliere menționate în contract către SC

T.C. SRL Târgoviște. Cu toate acestea, ia data scadentă 2 iunie 1999, cele două

bilete ia ordin au fost, introduse la plată la Banca Turco-Română SA fără

îndeplinirea obligațiilor contractuale, astfel, biletul la ordin în valoare de

1.880.000.000 lei, de către SC D.C. SRL Slobozia și cel în valoare de

120.000.000 lei către SC M.M.C. SRL București.

Biletele

la ordin, prin intermediul Băncii Turco-Române SA au ajuns la Banca Comercială

W.B. SA, sucursala municipiului București, pentru a fi onorate la plată, dar aceasta

conform adreselor nr. 782 din 1 iunie 1999 din 2 iunie 1999 ale SC T.C. SRL.

Târgoviște (prin care a comunicat că nu s-au îndeplinit obligațiile

contractuale, nr. 678 din 19 iunie 1999, fapt pentru care retrage garanțiile

materiale pentru bilete la ordin în valoare de 2.000.000.000 lei și reziliază

contractul cu SC S.L.I. SRL București, a refuzat la plată aceste bilete, la

data de 2 iunie 1999 pe motiv (menționat pe biletele la ordin) "scontare

bilet fără existența în total sau în parte a acestei creanțe în momentul

cesiunii".

data de 22 decembrie 1998, intre SC S.R. SA Câmpina și SC S.S.I. SRL București

s-a încheiat contractul comercial de vânzare-cumpărare nr. 198/1998, în care se

prevede că prima societate comercială să livreze celei de a doua, până la 31

decembrie 1998, produse petroliere în valoare de circa 2.500.000.000 lei.

Inculpatul

B.C., director general și asociat unic la SC S.L.T.P.I. SRL a emis mai multe

cecuri fără acoperire în favoarea SC S.R. SA Câmpina, iar aceasta din urmă a livrat

produsele ce au totalizat suma de 2.609.401.466 lei.

Filele

CEC seria H 306 nr. 00057208, 00057210, 00057213, urmau să fie completate cu

data emiterii, suma de plată și numele beneficiarului de către reprezentanții

SC S.R. SA Câmpina în raport de valoarea mărfurilor livrate.

Până la

sfârșitul lunii martie 1999, inculpatul B. a achitat numai suma de 458.819.531

lei, iar reprezentanții părții vătămate SC S.R. SA Câmpina au procedat la

completarea celor 5 file cec emise în alb (după o lungă corespondență cu

inculpatul pe tema achitării produselor) și le-au introdus la plată la

Banca Comercială I.T. SA, sucursala municipiului

București, la data de 2 aprilie 1999, fiind

refuzate însă la plată pentru

lipsă disponibil în cont.

Banca

Comercială I.T. SA a transmis la BNR, Centrala Incidente de Plăti, documentația

referitoare la cele 5 file cec.

Î

n urma

plângerilor penale depuse de partea vătămată, inculpatul a mai achitat până la

7 mai 1999 suma de 995.000.000 lei, rămânând un rest de 1.139.432.000 lei.

cursul anului 1998, SC B. SRL Brașov a executat lucrări de reparații și

aprovizionare cu piese de schimb pentru unele filiale ale S.N.P. P. SA

București. Neavând lichidități să plătească contravaloarea serviciilor prestate

a propus ca aceasta să

se efectueze prin

compensare între mai multe filiale ale sale și să fie

achitate prin

livrarea unor produse petroliere de către SC A. SA Pitești.

SC B.

SRL Brașov, neavând în obiectul său de activitate și comercializarea de produse

petroliere, a căutat o societate comercială care să preia produse petroliere de

la SC A. SA Pitești, să le valorifice și să plătească contravaloarea acestora

către SC B. SRL Brașov, împrejurări în care aceasta a negociat cu SC S.L.T.P.I.

SRL București, efectuarea acestor activități, prin două contracte comerciale.

Urmare

acestor negocieri, între SC B. SRL Brașov și SC S.L.I. SRL București, în cursul

lunii februarie 1999 s-au încheiat următoarele contracte:

La data

de 11 februarie 1999 s-a încheiat contractul nr. 84 pentru achiziționarea de

către SC S.L.T.P.I. SRL București, în baza a trei protocoale de compensare, de

la SC A. SA Pitești, produse petroliere în valoare de 486.946.675 lei,

angajându-se să efectueze plata contravalorii acestora către SC B. SRL Brașov,

prin emiterea filei CEC seria H 306 nr. 00057206 în valoare de 486.946.675 lei,

cu scadența la data de 31 martie 1999, condiție fată de care contractul nu s-ar

fi încheiat.

La data

de 15 februarie 1999,s-a încheiat contractul nr. 85 pentru achiziționarea de

către SC S.L.T.P.I. SRL. București, în baza a două protocoale de compensare, de

la SC A. SA Pitești, produse petroliere în valoare de 240.541.103 lei,

angajându-se să efectueze plata contravalorii acestora către SC B. SRL Brașov,

prin emiterea filei cec seria H 306 nr. 00057205,în valoare de 240.541.103 lei,

cu scadentă la data de 10 aprilie 1999, condiție fată de care contractul nu

s-ar fi încheiat.

Î

n

considerarea acestor contracte și a înțelegerilor verbale dintre P.M., director

general al SC B. SRL Brașov și inculpatul B.C., director general și asociat

unic la

SC S.L.T.P.I. SRL București,

cât și a protocoalelor de compensare, SC A. SA Pitești, a livrat către cea de-a

doua societate comercială, produse petroliere, în valoare de 727.487.778 lei.

După

primirea lor, SC S.L.I. SRL București, conform prevederilor contractuale nr. 84

și nr. 85 încheiate cu SC B. SRL Brașov, a emis filele cec seria 306 nr.

00057206, în valoare de 486.946.675 lei scadente la 31 martie 1999 și seria H

306

nr. 00057205, în valoare de 240.541.103

lei, scadentă la 10 aprilie 1999,

știind că atât la data emiterii cât și

la datele scadente nu va avea și nici nu va putea avea disponibil în cont

sumele necesare achitării acestora.

La data

de 31 martie 1999,când trebuia introdusă la plată fila CEC seria H nr. 00057206

în valoare de 488.946.657 lei, inculpatul B.C., director general și asociat

unic la SC S.L.I. SRL București, realizând că nu are disponibil în cont la data

scadentă a filelor CEC, a propus numitului P.M., director general la SC B. SRL

Brașov, decalarea termenelor de piață și înlocuirea filelor CEC cu filele CEC

seria E 009

nr. 00000494, în valoare de

486.946.675 lei, scadentă la 30 aprilie 1999,

pentru cea emisă în baza

contractului nr. 84 și seria E 009 nr. 0000495, în valoare de 240.541.103 lei,

scadentă la 15 mai 1999,pentru cea emisă în baza contractului nr. 85, înlocuire

care s-a menționat în scris pe fiecare contract, la data de 31 martie 1999,

știind că atât la data emiterii, cât și la datele scadente nu va avea nici nu

va putea avea disponibil în cont sumele necesare achitării acestora.

î

n

această perioadă, inculpatul B.C. a mai emis și filele cec seria E 009 nr.

00000498, în valoare de 101.630.544 lei, scadentă la 30 mai 1999, știind că nu

are disponibil in cont la data scadentă.

După

emiterea acestor noi file cec, inculpatul B.C. a reușit prin ordine de plată să

achite din datoria totală de 727.487.778 lei fată de SC B. SRL Brașov, suma de

350.857.234 lei. Apoi, realizând că nu poate să

achite și diferența de

376.630.544 lei, la data de 11 iunie 1999,a

propus martorului P.M., director general la SC B. SRL Brașov, înlocuirea

filelor cec seria E 009 nr. 00000494, în valoare de 486.946.675 lei, scadent la

30 aprilie 1999 și seria E 009 nr. 00000494, în valoare de 240.541.103 lei,

scadent la 15 mai 1999, cu altele de valori mai mici, așa cum se menționează în

procesul-verbal din 11 iunie 1999, astfel: B 009 nr. 00001056, în valoare de

150.000.000 lei, scadentă la 18 iunie 1999, B009 nr. 00001057, în valoare de

126.630.544 lei scadentă ia 30 iunie 1999, B 009 nr. 00001058 în valoare de

100.000.000 lei, scadentă la 15 iulie 1999, știind că atât la data

emiterii, cât și la datele scadente nu avea nici

nu va putea avea disponibil în cont sumele necesare achitării acestora.

La data de 1 iulie 1999, inculpatul B.C.,

realizând

că nu poate onora la plată filele cec scadente

la datele de 18 iunie 1999 și 30 iunie 1999,a propus martorului P.M., director

general la SC B. SRL Brașov, înlocuirea filelor cec seria B 009 nr. 00001056 în

valoare de 150.000.000 lei, scadentă la 18 iunie 1999 și B 009 nr. 0000 1 057

în valoare de 126.630.544 lei, scadentă la 30 iunie 1999, cu filele cec seria B

009 00001061 în valoare de 126.630.544 lei, scadentă la 10 iulie 1999 și seria

B 009 nr. 00001062, în valoare de 150.000.000 lei scadentă la 10 iulie 1999,

așa după cum rezultă din procesul-verbal din 1

iulie 1999, cunoscând

că, atât la data emiterii, cât și la datele

scadente nu avea nici nu va putea avea disponibil în cont sumele necesare

achitării acestora.

Reprezentanții SC B. SRL Brașov, după trecerea

datei scadente la 10 iulie 1999, a celor două file cec mai sus-menționate, la

data de 13 iulie 1999, pe bază de borderou au depus la bancă, pentru a

fi onorate la plată, filele cec seria B 009 nr. 00001061, în valoare de

126.630.544 lei, scadentă la 10 iulie 1999 și B 009 nr. 00001062, în valoare de

150.000.000 lei, scadentă la 10 iulie 1999, dar pe care M.R.B., la data de 14

iulie 1999 Ie-a refuzat la plată pe motiv de lipsă totală disponibil în cont și

declarate incidente de plată.

M.R.B.

a transmis Băncii Naționale a României, Direcția generală a plății și urmărire

a riscurilor bancare, documentația respectivă, fapt pentru care SC S.L.I. SRL

București a fost declarată în interdicție bancară de a emite cecuri în perioada

10 iulie 1999-10 iulie 2000, așa după cum a rezultat din adresele nr. 1696 din

23 iulie 1999 și 19 iulie 2000 și adresa nr. XV/2423 din 3 aprilie 2000.

Inculpatul B.C. a propus martorului

P.M., director general la SC B. SRL Brașov, iar acesta a acceptat, înlocuirea

filelor cec refuzate la plată cu altele. Conform procesului-verbal din 21 iulie

1999 s-a procedat la înlocuirea filelor cec seria B 009 nr. 00001061 în valoare

de 126.630.544 lei, scadentă la 10 iulie 1999 seria B 009 nr. 00001062 în valoare

de 150.000.000 lei, scadentă la 10 iulie 1999 și seria B 009 nr. 00001058, în

valoare de 100.000,000 lei, scadentă la 15 iulie 1999 cu următoarele file cec

seria B 009 nr. 00001063, în valoare de 50.000.000 lei, scadentă la 29 iulie

1999, seria 009 nr. 00001065,în valoare de 25.630.544 lei, scadentă la 2 august

1999, seria B 009 nr. 00001066,în valoare de 50.000.000 lei scadentă la 5

august 1999,seria B 009 nr. 00001067 în valoare de 50.000.000 lei, scadentă la

7 august 1999, cu toate că știa că se află în interdicție bancară de a emite

cecuri în perioada 10 iulie 1999 - 10 iulie 2000,

cât și faptul că atât la data emiterii, cât și la datele scadente nu

avea

și nici nu va putea avea

disponibil în cont sumele necesare achitării acestora.

Nici de această dată, inculpatul B.C.

nu a putut să efectueze plata filelor CEC scadente motiv pentru care, la data

de 25 iulie 1999,au introdus la plată la bancă filele cec B 009 nr. 00001063,

în valoare de 50.000.000 lei și la data de 29 iulie 1999 fila cec seria N 009

nr. 00001064,în valoare de 50.000.000 lei, dar pe care M.R.B. la datele de 26

iulie 1999 și 30 iulie 1999, l-a refuzat la plată, pe motiv de lipsă totală de

disponibil în cont și că SC S.L.I. SRL București, se afla în interdicție

bancară de a emite cecuri în perioada 10 iulie 1999-10 iulie 2000 și declarate

incidente de plată.

Urmare acestor refuzuri la plată,

M.R.B. a transmis la Banca Națională a României, Direcția generală a plății

și urmărire a riscurilor bancare, documentația

respectivă, fapt pentru

care SC S.L.T.P.I. SRL București a fost

declarată la interdicție bancară de a emite cecuri în perioada 29 iulie 1999

-19 iulie 2000, așa cum rezultă din adresa nr. XV/2423 din 3 aprilie 2000.

Conform procesului verbal din 10 august

1999, inculpatul B.C. a retras toate filele cec emise până la această dată în

favoarea SC B. SRL Brașov și Ie-a înlocuit cu următoarele

bilete la ordin: în valoare de 50.000.000 lei

scadent la 15 august 1999, în

valoare de 78.630.544 lei scadent la 17

august 1999 și în valoare de 50.000.000 lei, scadent la 20 august 1999,cu toate

că știa că se află în interdicție bancară, cât, și faptul că la data emiterii,

cât și la datele scadente nu avea și nici nu va putea avea disponibil în cont

sumele necesare achitării acestora.

La data de 15 august 1999 SC B. SRL

Brașov a introdus la plată biletul la ordin emis la data de 10 august 1999, în

valoare de 50.000.000 lei și scadent la 15 august 1999,dar M.R.B. la data de 17

august 19991- a refuzat la plată pe motiv de lipsă totală de disponibil, declarându-l

incident de plată.

Urmare acestui refuz la plată, M.R.B. a

transmis la Banca Națională a României, Direcția generală a plății și urmărire

a riscurilor bancare, documentația respectivă, fapt pentru care SC S.I. SRL

București este înregistrată în evidență cu un nou incident de plată, așa după

cum rezultă din adresa nr. XV/2423 din 3 aprilie 2000.

După toate înlocuirile de la filele cec

și refuzarea la plată a acestora și a biletelor la ordin, SC S.L.I. SRL

București, cu toate presiunile efectuate asupra sa de către SC B. SRL Brașov,

inclusiv că va depune plângeri penale la parchet și poliție, cu toate

eforturile depuse, până la data de 21 august 1999 mai achită cu ordine de plată

suma de 100.000.000 lei, după care sistează plățile, rămânând neachitată suma

de

178.630.544 lei, după care, în

urma altor negocieri, în repetate rânduri, angajându-se că o va achita prin

ordin de plată sau compensări cu alte produse sau servicii în datele de 27

martie 2000 și 29 aprilie 2000, reușește prin prestări servicii și ordin ele

compensare să achite suma de 178.630.544 lei, achitând integral datoria.

T.I. în calitate de administrator la SC R.C. SA Timișoara față de

părțile vătămate SC S. SRL și SC L. SRL, ambele

din

Sighetul Marmației, de la care a primit diferite cantități de

motorină, achitând numai o parte a acestor produse în vreme ce, pentru suma de

2.428.513.664 lei a emis o filă cec fără a avea disponibil în cont.

La data de 14 mai 1998, Banca

Comercială W.B. SA Arad, a refuzat la plată fila cec seria D 035 nr. 0000 1777,

întrucât în contul firmei inculpatului nu exista decât un sold de 4.081.259

lei, fiind refuzată la plată suma de 2.666.918,741 lei.

Sus-numita bancă a declarat fila cec

drept incident de plată și a înștiințat BNR, Direcția generală de plăți și

urmărirea riscurilor bancare.

Și următoarele file cec seria D 035 nr.

0000 1779 și 00001780 din 29 mai 1998 au fost refuzate la plata pe motiv de

lipsă disponibil în cont anunțându-se și de această dată Direcția de urmărire a

riscurilor bancare din BNR.

Inculpatul T.I. a mai făcut sporadic

plăți până la concurenta sumei de 300.000.000 lei, iar la data de 18 ianuarie

1999 când Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș a emis o ordonanță de scoatere

de sub urmărire penală, inculpatul a încetat să mai efectueze plăți către cele

două societăți din Sighetul Marmației ale pârtii vătămate L.M.

În primul

ciclu procesual, prin sentința penală nr. 447 din 7 mai

2002,

Tribunalul București, secția a II-a penală, a dispus condamnarea inculpaților

T.S., B.C. si T.I., după cum urmează:

În baza

art. 215 alin. (1), (3), (4), și (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C.

pen.,

art. 74 lit. a) și c) C. pen. și art. 76 C. pen. a

condamnat pe inculpatul T.S. la o pedeapsă de 6 ani închisoare pentru

săvârșirea unei infracțiuni de înșelăciune.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64

C. pen.

În baza art.215 alin. (1), (3), (4) și

(5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) și c) C.

pen. și art. 76 C. pen. a condamnat pe inculpatul B.C., la o pedeapsă de 5 ani

închisoare pentru săvârșirea unei infracțiuni de înșelăciune.

S-a făcut aplicarea art.71-64 C. pen.

În baza art. 215 alin. (1), (3), (4) și

(5) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a)

și

c) C. pen. și art. 76 C. pen. a condamnat pe inculpatul T.I. la o pedeapsă de 6

ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii

de înșelăciune.

S-a făcut aplicarea art. 71-64 C. pen.

S-a dedus prevenția pentru inculpatul

T.I. de la 18 septembrie 1998.

În baza art. 65 și art. 64 lit. a), b)

și c) C. pen. s-a interzis inculpaților dreptul de a alege și de a fi ales în

autoritățile publice sau în funcții elective publice; dreptul de a ocupa o

funcție sau de a exercita o profesie de natura aceleia de care s-a folosit

condamnatul pentru săvârșirea infracțiunii, respectiv, de a fi administrator la

o societate pe o perioadă de 5 ani.

În baza art. 14 și art. 346 C. proc.

pen., art. 998, art. 999 C. civ., art. 1000 și art. 1003 C. civ. a obligat pe inculpatul

T.S., în solidar cu partea responsabilă civilmente SC T.C. SRL la plata sumei

de 3.229.909.965 lei și dobânda legală către partea civilă SC C.N.E. Cernavodă

SA.

În baza art. 14 și art. 348 C. proc.

pen. a constatat prejudiciul integral acoperit către partea civilă SC

T.P.S.U.T. SA.

S-a luat act că SC T.P.S.U.T. SA nu s-a

constituit parte civilă.

În baza art. 14 și art. 346 C. proc.

pen., art. 998, art. 999, art. 1000 și art. 1003 C. civ. a obligat pe

inculpatul B.C., în solidar cu partea responsabilă civilmente SC S.L.I. SRL la

plata sumei de 418.296.060 lei și dobânda legală către partea civilă SC S.R.

SA.

S-a luat

act că SC B. SRL nu s-a constituit parte civilă.

În baza

art. 14 și art. 348 C. proc. pen. s-a constatat prejudiciul integral

acoperit către partea civilă SC B. SRL.

În baza art. 14 și art. 346 C. proc.

pen. și art. 998, art. 999, art. 1000 și art. 1003 C civ. a fost obligat

inculpatul T.I., în solidar cu SC R.C. SRL la plata sumei de 1.528.257.772 lei

si dobânda legală către SC S. IMPEX SRL, cu sediul in Sighetu Marmatiei, jud.

Maramureș si la plata sumei de 337.220.580 lei si dobânda legala către SC H.

SRL.

În baza art. 14 și art. 348 C. proc.

pen. s-a constatat prejudiciul parțial acoperit către SC S.I. SRL.

S-a menținut sechestrul asigurător pe

bunurile aparținând SC R.C. SRL.

În baza art. 191 C. proc. pen. au fost

obligații inculpații in solidar cu

părțile

responsabile civilmente, la plata a câte 4.500.000 lei cheltuieli

judiciare

carte stat.

A concluzionat instanța ca, in urma

administrării probelor s-a reținut aceeași situație de fapt ca cea din

rechizitoriu, filele CEC emise de inc. reprezentând mijlocul fraudulos prin

care inculpații au indus in eroare părțile vătămate.

Împotriva acestei sentințe au declarat

apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București si inculpații T.S., B.C. și

T.I.

Curtea de Apel București, secția a II-a

penală, prin decizia penală nr. 765 din 21 noiembrie 2002, a admis apelul

declarat de parchet si a majorat pedepsele aplicate inculpaților la cate 8 ani

închisoare fiecare, pentru infracțiunile de înșelăciune prev. de art. 215 alin.

(1), (3), (4) și (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) și art. 74 lit. a) și

c), art. 76 C. pen.

Au fost

respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații

T.S.,

B.C. și T.I.

Împotriva acestor hotărâri au declarat

recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București si inculpații T.S., B.C.

si T.I.

Prin decizia penala nr. 1051 din 24

februarie 2004 pronunțata de

Înalta Curte

de Casație și Justiție, în dosar nr. 133/2003, s-au admis

recursurile

declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și inculpații B.C.,

T.S. și T.I. împotriva deciziei penale nr. 765 din 21 noiembrie 2002 a Curții

de Apel București, secția a II-a penală, s-a casat decizia atacată și sentința

penală nr. 447 din 7 mai 2002 a Tribunalului București, s

ecția a II-a penală si s-a trimis cauza spre

rejudecare la instanța de

fond, Tribunalul București cu motivarea că

instanța de fond a concluzionat asupra situației de fapt reținute și implicit a

vinovăției celor 3 inculpați pentru infracțiunii de înșelăciune reținute, fără

să administreze toate probele necesare aflării adevărului.

După casare, cauza a fost înregistrata

pe rolul Tribunalului București, secția a II-a penală, sub nr. 4821/2004 (nr. unic

20390/3/04), pronunțându-se sentința penală nr. 1367 din 29 noiembrie 2006.

Împotriva acestei sentințe a declarat

recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul București, iar prin decizia penală nr.

118 din 24 aprilie 2008, Curtea de Apel București, secția

I

penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de parchet,

însușindu-și argumentația instanței de fond.

Împotriva sus-menționatei decizii a

declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București solicitând

admiterea astfel cum se afla motivat la dosarul cauzei, pentru cazul de casare

prev. de art. 385

9

și art. 17 C. proc. pen., susținând greșita

schimbare a încadrării juridice a faptelor pentru inculpații T.S., B.C. si T.I.

Cu privire la inculpatul T.S. s-a

arătat că, în calitate de administrator al SC T.M. SRL, a preluat un debit de

la SC T. SA Timișoara în favoarea societății SC T.P.S.U.T. ROVINARI SA emițând

o filă CEC în acest sens, care a fost refuzată la plata bancară întrucât era

lipsită de disponibil în cont, trăgătorul aflându-se în interdicție bancară.

În acest context, coroborând

declarațiile martorilor cu actele

aflate la

dosar, se apreciază că încadrarea juridică reținută prin actul

de

inculpare este corectă, sub aspectul incidenței infracțiunii de

înșelăciune, atât sub latura obiectivă dar și în

privința celei subiective.

În ceea ce privește relația comercială

desfășurată între societatea inculpatului T.S. și S.C. C.N.E. S.A. Cernavodă,

aceasta a constat în încheierea unui număr de 4 procese-verbale prin care

societatea

administrată de inculpat a

preluat ordine de compensare stabilind un

termen de plată în cuprinsul

fiecărui proces-verbal, ( iar filele CEC, deși emise drept garanție, au

constituit pentru partea civilă motivul determinant în încheierea convenției.

Din coroborarea declarațiilor

martorilor I.I. si I.D. cu plângerile formulate se conturează concluzia certă

că societatea păgubită nu a cunoscut despre lipsa disponibilului în cont pentru

valorificarea filelor cec.

Referitor la inculpatul B.C., s-a

susținut ca încadrarea juridică nouă reținută în urma schimbării încadrării de

către instanța de fond privind fapta comisă în dauna S.C. B. se apreciază ca

fiind corectă, insa fapta comisă în dauna S.C. S.R. S.A. Câmpina constituie

infracțiunea de înșelăciune astfel încât schimbarea încadrării juridice apare

ca fiind una greșită.

Astfel, din declarațiile martorei P.C.

rezultă că emiterea filelor cec au fost realizate ca o garanție a plății unor

mărfuri livrate pe baza a 6 facturi, livrările având ca obiect produse

petroliere, iar plata trebuia făcută cu ordine de plată, iar filele cec au fost

emise ca garanție a plății și nu ca mijloc de plată.

Insă, contractul nr. 138/1998 încheiat

între părți infirmă susținerile inculpatului și ale martorei întrucât în acest

contract se stabilesc cu exactitate modalitățile de plată, iar fila CEC este

prevăzută ca fiind mijloc de plată.

În privința inculpatului T.I., din

analiza materialului probator administrat în cauză reiese faptul că

reprezentanții celor două societăți comerciale păgubite nu au cunoscut faptul

că nu există disponibilul bancar pentru valorificarea filelor cec emise de

inculpat, în calitatea sa de reprezentant al SC R. SRL. Atât martorul L.M. cât

și martorul P.N. au infirmat susținerile inculpatului privind cunoașterea de

către reprezentanții părților vătămate a împrejurării lipsei de disponibil în

contul bancar.

În ceea ce privește aprecierea

instanței de fond, în raport de filele cec eliberate de inculpați fără

acoperire în contul bancar, a caracterului de cec în alb, emis drept garanție

și nu ca mijloc de plată, nefiind astfel valabile, din analiza Normelor Cadru

nr. 7 din 08 martie 1994 emise de Banca Națională a României, care la punctul

67, reglementează cecul în alb ca instrument de plată, ce cuprinde numai

semnătura trăgătorului, iar la punctul 69 din același act normativ în care se

precizează faptul că primitorul cecului în alb are

dreptul

să

completeze instrumentul respectiv cu

mențiunile cerute de art. 1 din legea asupra

cecului, fără a mai fi

necesară intervenția

emitentului, reiese caracterul valid al filelor cec

emise de către

inculpați.

În raport de toate aceste elemente s-a

susținut că instanța de fond a procedat în mod greșit la schimbarea încadrării

juridice reținute prin actul de inculpare din infracțiunea de înșelăciune în

infracțiunea prevăzută de legea cecului, cu excepția actului de executare

săvârșit de inculpatul B.C. în dauna SC B.

De

asemenea, în privința inculpatului T.I. se impune

reținerea

formei continuate a infracțiunii de înșelăciune reținute în sarcina sa prin

rechizitoriu, având în vedere faptul că infracțiunea a vizat patrimoniul a două

societăți comerciale, prin emiterea mai multor file cec fără acoperire.

Pentru motivele invocate, s-a solicitat

admiterea recursului, casarea în parte a sentinței penale și în totalitate a

deciziei penale atacate și, rejudecând în fond, să fie pronunțată o hotărâre

legală și temeinică în raport de cele precizate.

Recursul

este nefondat.

Analizând decizia atacată prin prisma

motivelor de recurs invocate, Curtea constată că hotărârea instanței de control

judiciar, prin care s-a menținut sentința instanței de fond, este legală si

temeinică.

De asemenea, motivele susținute în

recursul parchetului sunt aceleași pe care reprezentantul Ministerului Public

Ie-a invocat si in fata instanței de apel, prin decizia recurată motivându-se

amplu si temeinic respingerea lor.

În aceasta ordine de idei, în mod

corect s-a reținut de ambele instanțe că, cecul este un înscris prin care o

persoană numită trăgător dă ordin unei bănci la care are disponibil bănesc

numit tras să plătească în momentul în care prezintă titlul pentru o sumă de

bani unei alte persoane numită beneficiar.

Fiind necesară, așa cum s-a arătat

existența a trei persoane rezultă că cecul presupune relații preexistente între

unele dintre acestea în sensul că trăgătorul are disponibilități financiare la

o

bancă, iar banca îi eliberează acestui

trăgător care este clientul său,

mai multe formulare tipizate

necompletate pe care acesta nu le va putea completa decât în limitele

disponibilităților financiare de la banca respectivă.

Așadar, pentru emiterea unui cec sunt

obligatorii două premise: a) existența unei convenții între trăgător și bancă

și b)

existența disponibilului bănesc la

bancă în momentul emiterii cecului

pentru întreaga sumă menționată în

cuprinsul lui.

Legea CEC-ului nr. 59/1934 arata că,

pentru ca acest instrument de plata sa fie valabil, sunt necesare: ordinul

necondiționat de a plăti o sumă de bani, arătarea

datei emiterii si semnătura celui care emite cec-ul.

Strâns

legat de modalitatea de întocmire a unui cec este cea a

întocmirii

unui așa-zis cec în alb care cuprinde numai o parte din mențiunile obligatorii

dar în care este obligatorie semnătura emitentului.

Așa cum s-a arătat, cecul este un

instrument de plată dar este folosit în practica comercială sub forma unui

înscris ce garantează executarea unor obligații, însă și această situație

presupune înțelegeri anterioare între părți cu privire la modalitatea de plată,

înțelegeri care în cele mai multe cazuri, deși nedovedite prin probe

preconstituite, se deduc ușor pe baza uzanțelor comerciale.

Ca dovadă că există înțelegeri

anterioare și că părțile nu înțeleg să-și preconstituie probe sunt modalitățile

prin care cecul în alb poate avea o clauză în care se menționează că posesorul

cecului va completa cecul înaintea plății dar fără a depăși o anumită sumă.

Trebuie făcută și precizarea că, pentru

a evita neexecutarea unei obligații, beneficiarul poate solicita un cec

certificat care este confirmat de bancă cu privire la existența provizionului

bancar, situație în care garantează în mod cert onorarea cecului de către bancă

și face imposibilă înșelarea beneficiarului cecului.

Codul Penal în art. 215 arată că

constituie infracțiune emiterea unui cec asupra unei instituții de credit sau a

unei persoane, știind că pentru valorificarea lui nu există provizia sau

acoperirea necesară în scopul arătat la alin. (1) art. 215, adică de a obține

pentru sine sau pentru altul un folos material injust și dacă s-a pricinuit o

pagubă posesorului cecului.

Așadar, ceea ce interesează este faptul

că la emiterea unui cec trebuie să existe, în primul rând, acoperirea necesară.

În conformitate cu dispozițiile legale

cecul trebuie să cuprindă data emiterii (art. 1 pct. 5 din Legea nr. 59/1934

asupra cecului) data emiterii neavând rubricație și nefiind prevăzut de lege o

dată a scadenței și aceasta deoarece ar fi în contra rațiunii de a exista a

cecurilor care reprezintă un instrument de plată pentru a evita plățile în

numerar așadar, un instrument de plata rapid și emis doar într-un anume scop de

unde rezultă și că între data emiterii și data la care se poate prezenta cecul

pentru plată este foarte scurt, aceasta fiind și rațiunea art. 30 din Legea

cecului și art. 162 din Normele cadru nr. 7/1994 ale BNR în care se arată ca

regulă că cecul trebuie să fie prezentat la plată în termen de 8 zile dacă este

plătibil în localitatea în care a fost emis.

Tocmai pentru că cecul nu are decât o

singură dată, cea a emiterii, în practică părțile folosesc acest înscris numit

cec și prin bună înțelegere completează ca dată a emiterii pe cea a unei

eventuale scadențe sau doar îl predau în alb având semnătura, dar

lipsindu-i mențiunea cu privire la data emiterii

oferindu-i astfel posibilitatea celui căruia i s-a înmânat cecul să completeze

înscrisul cu data emiterii, folosindu-se cecul în acest fel ca o garanție a

executării plății care, nici măcar nu există.

Cecul în alb având semnătura

trăgătorului, dar neavând trecută data emiterii (confundată prin înțelegerea

dintre părți cu data scadenței) în primul rând, nu este un cec valabil și

aceasta deoarece legea arată în mod expres, că un cec căruia îi lipsește data

emiterii, nu este valabil ca cec așadar, nu este un instrument de plată.

Mai trebuie observat și aspectul că

infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (4) C. pen., este strâns legată de

două elemente: emiterea cecului și existența acoperirii necesare la data

emiterii astfel că, în primul rând, trebuie să fie emis valabil un cec din

punctul de vedere al formei lui iar pe de altă parte, cel care emite cecul

trebuie să treacă data emiterii pentru că el trebuie să facă corespondența

dintre data emiterii și disponibilul bănesc existent în bancă la acea dată.

Dacă s-ar emite un cec fără dată a

emiterii si s-ar transmite acest înscris către o altă persoană nu are relevanță

data pe care o trece acea persoană pe cec pentru că în acest fel, în funcție de

existența sau inexistența disponibilului bănesc ar face ca primul (trăgătorul)

să săvârșească o infracțiune în funcție și la data pe care o stabilește

altcineva.

Din moment ce nu este valabil ca cec

neavând data emiterii, nu poate avea nici rol de a garanta ceva pentru că cel

căruia i se înmânează cecul fără data emiterii își dă seama chiar în acel

moment că cecul nu are în acel moment acoperirea

necesară pentru

că dacă ar fi avut-o ar fi fost trecută data emiterii,

așadar, cecul în alb, nu poate juca rolul unei garanții.

Tocmai pentru a evita aceste

inconveniente, legiuitorul a incriminat fapta de a emite un cec fără a avea la

tras disponibil suficient dar si fapta de a emite un cec cu data falsă (spre

exemplu, este trecută ca dată a emiterii data scadenței) sau fără unul din

elementele esențiale arătate de alin. (1), (2), (3) și (5) ale art. 1 din legea

specială, adică și atunci când lipsește data emiterii lui. Dacă utilizarea

cecului este asociată cu încheierea unui contract trebuie făcută diferența

dintre obligațiile care decurg din contract și pe cele care rezultă din

utilizarea cecului, aceasta diferență impunându-se deoarece trebuie analizată

latura materială a infracțiunii și dacă din aceasta rezultă prejudiciul

reclamat, ținând cont că unele infracțiuni sunt de pericol iar altele de

rezultat.

Simpla emitere a unui cec fără

acoperire ori cu dată falsă ori fără dată reprezintă o infracțiune de pericol

necreatoare de prejudiciu.

În situația în care cecul este folosit

ca un instrument de garanție înmânarea lui către o altă persoană nu creează

prin ea însăși prejudiciu și aceasta deoarece înmânarea unui cec în alb

nevalabil ca cec, neavând completată data emiterii, nu poate să garanteze nimic

și este ca și cum o parte dintr-un contract oarecare ar putea reclama că a fost

înșelată pentru simplul fapt că la momentul încheierii contractului, au

convenit ca o contraprestație să fie executată ulterior la un oarecare termen

dar devenind scadent termenul, obligația nu a fost executată astfel că, dacă ar

fi știut că acea contraprestație nu va fi efectuata nu încheia contractul.

Primirea unui cec care nu este valabil

de către o parte, nu demonstrează că a fost indusă în eroare cu privire la

existența acoperirii necesare ci, reprezintă, dimpotrivă, dovada că știa că

partenerul nu dispune de disponibilitățile necesare atâta vreme cât nu

garantează cu vreun înscris valabil.

Din probele administrate în cauză

rezulta că inculpații (în mod separat neavând legătura activitatea unuia cu a

altuia) au încheiat contracte comerciale și în executarea acestor contracte au

înmânat file cec fără a avea trecută data scadentei fiind înmânate ca cecuri în

alb, ceea ce nu reprezintă o activitate de inducere în eroare ci dimpotrivă o

dovadă a inexistenței acoperirii necesare, lucru de altfel, cunoscut de

co-contractanti în mai multe situații așa cum este dovedit.

În cauză a fost efectuată și o

expertiză contabilă ale cărei

concluzii

urmau să lămurească daca emiterea cecului se datora unui

fapt scuzabil

cum spune art. 84 alin. final, mai bine zis, să dovedească o cauză de

nepedepsire „ aparat de pedeapsa".

Este adevărat și că printr-o decizie

dată privind examinarea unui recurs în interesul legii (Decizia nr. 9/2005 a

Înaltei Curți de Casație și Justiție) s-a statuat că daca beneficiarul cecului

are cunoștință în momentul emiterii cecului că nu exista disponibilul necesar

acoperirii acestuia la tras, fapta constituie infracțiunea prev. de art. 84

alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934.

În această situație se prezumă că cecul

este valabil având inclusiv trecută data scadenței, singura neregularitate

constând în corespondența dintre disponibil și ceea ce arată cecul.

Dar dacă cecul nu are trecută data

emiterii, el nu mai are cum să fie un cec valabil, fiind totuși sancționat de

legiuitor.

Totodată, analizând motivele invocate

de parchet în recursul promovat, se constata faptul că, pe parcursul

soluționării procesului, la data de 7 iulie 2008 a fost publicata în M.Of. nr.

509 Norma nr. 6 pt. modificarea si completarea Normelor - cadru ale BNR nr.

7/1994

privind comerțul făcut de

societățile bancare și celelalte societăți de

credit, cu cecuri, pe baza

Legii nr. 59/1934 asupra cecului, modificata prin O.G. nr. 11/1993, aprobată si

modificată prin Legea nr. 83/1994, în care cecul este definit ca „un instrument

de plata

creat de trăgător care, în

baza unui disponibil constituit la o instituție de credit, dă un ordin

necondiționat acesteia, care se afla în poziție de tras, să plătească la

prezentare o sumă determinată unei terțe persoane sau însuși trăgătorului

emitent aflat în poziție de beneficiar. Cecul trebuie să îndeplinească

condițiile de formă si de fond obligatorii stabilite de Legea nr. 59/1934, cu

modificările si completările ulterioare, si descrise de prezenta norma".

Verificându-se în continuare actul

menționat anterior, se constata că pg. 6 s-a modificat, în sensul că „cecul

trebuie sa fie completat în întregime cu cerneala ori pix de culoare albastra

sau neagra ori prin dactilografiere. Mențiunile manuscrise vor fi completate cu

majuscule, numai pentru suma în litere fiind posibilă completarea cu litere

mici."

De asemenea, se constată că

dispozițiile art. 84 alin. (1) pct. 3 din Legea nr. 54/1934, text de lege în

baza căruia au fost condamnații inculpații, potrivit cărora "oricine emite

un cec cu data falsă sau căruia îi lipsește unul din elementele esențiale

arătate de alin. (1), (2), (3) și (5) al art. 1 și art. 11" au rămas

nemodificate.

În acest sens, disp. art. 1, alin. (1),

(2), (3) și (5) din legea sus­menționată arată că "cecul cuprinde:

denumirea de cec trecută în însuși textul titlului si exprimată în limba

întrebuințată pentru redactarea acestui titlu, ordinul necondiționat de a plăti

o anumită sumă de bani, numele celui care trebuie să plătească (tras) si

arătarea datei și a locului emiterii."

Totodată, disp. art. 11 prevăd că

"orice semnătura a unui cec trebuie să cuprindă numele si prenumele sau

firma celui care se obligă. Este totuși valabilă semnătura în care prenumele

este prescurtat sau arătat numai prin inițiale".

Așa fiind, cecul în alb având semnătura

trăgătorului, dar neavând trecută data emiterii, nu este un cec valabil și

aceasta deoarece legea arată în mod expres, că un cec căruia îi lipsește data

emiterii, nu este valabil ca cec, așadar, nu este un instrument de plată.

Față de cele ce preced, apare ca fiind

pe deplin corectă si justificată concluzia reținută atât de instanța de fond,

cât si de cea de control judiciar, deoarece primirea unui cec nevalabil nu

demonstrează că persoana respectivă a fost indusă în eroare cu privire la

existența acoperirii necesare, ci dimpotrivă, poate reprezenta dovada că

partenerul nu dispune de fondurile necesare și că, de comun acord, părțile au

acceptat situația respectivă.

Ca atare,

după verificarea cauzei și în raport de disp. art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., recursul fiind nefondat, Curtea urmează a-l

respinge conform art. 385

15

pct. (1) lit. b) C. proc. pen.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D

E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva deciziei

penale nr. 118 din 24 aprilie 2008 a Curții de Apel București, secția

I

penală, privind pe inculpații T.S., B.C. și T.I.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 17 martie 2009.