ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4097/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 63 din 5 mai 2008 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a fost anulată ca netimbrată acțiunea formulată de reclamantul C.A., în contradictoriu cu pârâta G.N.M., acțiune având ca obiect anularea Deciziei nr. 307 din 13 noiembrie 2007, prin; care reclamantul a fost sancționat cu destituirea din funcția publică în conformitate cu prevederile art. 77 alin. (3) lit. e) din Legea nr. 188/1999. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că reclamantul nu a făcut dovada timbrării acțiunii în cuantumul prevăzut de lege, cu toate că a fost citat cu mențiune în acest sens, situație în care devine aplicabilă sancțiunea prevăzută art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, în sensul anulării cererii ca netimbrată.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs C.A., solicitând casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, susținând, pe de o parte, că nu a primit citația și nici nu a luat cunoștință de termenul de judecată, în contextul în care procedura de citare s-a realizat prin afișare, fără ca în procesul verbal să se facă referire la modalitatea concretă de întocmire a procedurii, așa cum prevăd dispozițiile art. 92 alin. (4) C. proc. civ. Pe de altă parte, în raport cu obiectul cauzei și anume destituirea sa din funcție, recurentul opinează că acțiunea este scutită de taxe de timbru, întrucât este similară cu un litigiu de muncă. Înalta Curte de Casație si Justiție, analizând motivele invocate în raport cu sentința atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză, constatată fondat recursul declarat pentru considerentele ce urmează.

Potrivit art. 23 din Norma Metodologică pentru aplicarea Legii nr. 146/1997, scutirile de taxe judiciare de timbru aferente acțiunilor și cererilor în justiție se împart în două categorii și anume, scutiri care privesc acțiunile sau cererile având un anume obiect și scutiri care privesc anumite persoane. Prevederea art. 15 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 146/1997, instituie o scutire de taxe judiciare de timbru relativă la obiect și anume a acțiunilor și cererilor, inclusiv a celor pentru exercitarea căilor de atac, referitoare la încheierea, executarea si încetarea contractului individual de muncă, orice drepturi ce decurg din raporturi de muncă, stabilirea impozitului pe salarii, drepturile: decurgând din executarea contractelor colective de muncă si cele privind soluționarea conflictelor colective de munca, precum si executarea hotărârilor pronunțate în aceste litigii.

Prin acțiunea introductivă, reclamantul C.A. a solicitat anularea Deciziei nr. 307 din 13 noiembrie 2007 a G.N.M., prin care a fost sancționat cu destituirea din funcția publică, reținându-se în sarcina sa săvârșirea unor abateri disciplinare. Înalta Curte apreciază că prevederile art. 15 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 146/1997 sunt incidente în litigiile privind funcționarii publici având ca obiect numirea și eliberarea din funcție, aplicarea sancțiunilor disciplinare și materiale, respectiv acordarea drepturilor salariale, din perspectiva regimului taxelor judiciare de timbru raporturile de funcție fiind echivalente cii raporturile de muncă.

O interpretare contrară ar conduce la discriminarea funcționarilor publici, în raport cu salariații angajați în baza unor contracte individuale de muncă, diferentele de statut dintre cele două categorii nefiind de natură să justifice aplicarea unor reguli diferite de taxare în cazul unor litigii având ca obiect raporturile de muncă, respectiv raporturile de serviciu. De altfel, voința legiuitorului nu se poate interpreta în sensul excluderii acțiunilor promovate de funcționarilor publici de la aplicabilitatea textului de lege în speță, scutirea instituită de art. 15 lit. a) din Legea nr. 146/1997 privind acțiunile sau cererile având un anume obiect, iar nu o anume categorie de persoane.

În atare context, Înalta Curte apreciază că prima instanță a aplicat în mod greșit sancțiunea prevăzută de art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, acțiunea formulată fiind scutită de taxa judiciară de timbru, în conformitate cu prevederile art. 15 alin. (1) lit. a) din același act normativ. Pentru considerentele arătate, se constată că instanța a soluționat litigiul fără a intra în cercetarea fondului, astfel încât, în vederea respectării principiului celor două grade de jurisdicție, în temeiul art. 312 alin. (1) și (5) C. proc. civ., urmează a se admite recursul și casa sentința atacată cu trimiterea spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de C.A. împotriva sentinței nr. 63 din 5 mai 2008 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 noiembrie 2008.