ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2049/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe calea contenciosului

administrativ, reclamanții T.V.M., S.I.G., S.L.C. și T.A.L. au solicitat, în contradictoriu

cu pârâții Guvernul României și Ministerul Economiei și Finanțelor, anularea parțială

a H.G. nr. 548/1997 și H.G. nr. 1705/2006, pentru suprafața de 5744,37 m.p., situată

în Municipiul Călărași, Prelungirea S.

Prin sentința civilă

nr. 2645 din 30 octombrie 2007, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a admis excepția netimbrării, invocată din oficiu și, sub

acest motiv, a anulat acțiunea reclamanților.

Pentru a pronunța o asemenea

soluție, instanța de fond a reținut că reclamanții au fost citați pentru primul

termen cu mențiunea obligației de a achita taxa judiciară de timbru în valoare de

4 RON X 2 și timbrul judiciar în valoare de 0,3 RON X 2, sub sancțiunea anulării

cererii, ca netimbrată.

Totodată, instanța a mai

reținut că obligația nu a fost îndeplinită până la termen, iar împrejurarea că reclamanții

au reziliat contractul de asistență judiciară nu are relevanță asupra obligației

de timbrare a acțiunii, având în vedere că despre această obligație reclamanții

au fost încunoștințați prin citație.

Împotriva sentinței pronunțate

de Curtea de Apel București au declarat recurs reclamanții T.V.M., S.I.G., S.L.C.

și T.A.L. Recursul este întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 5 și pct. 9 C. proc.

civ.

În cuprinsul recursului

declarat, recurenții consideră că sentința pronunțată de instanța de fond este dată

ca rezultat al unei interpretări juridice eronate a dispozițiilor art. 20 alin.

(2) și (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru.

Astfel, în opinia recurenților,

instanța a procedat la anularea acțiunii, ca netimbrată, fără a ține seama de următoarele

împrejurări:

- procedura de citare

a fost realizată prin afișare în condițiile în care toți reclamanții aveau un singur

domiciliu ales pentru comunicarea actelor de procedură;

- contractul de asistență

juridică fusese reziliat, solicitându-se acordarea unui nou termen de judecată pentru

lipsă de apărare, în vederea angajării unui alt apărător;

- apărătorul angajat inițial,

care a redactat acțiunea, nu avea mandat și pentru depunerea acesteia, astfel că

nu a avut cunoștință de rezoluția judecătorului de serviciu;

- acțiunea nu a fost depusă

de reclamanți, ci de avocatul care nu avea mandat de depune și al cărui contract

de asistență juridică a fost reziliat.

Recurenții mai arată că

în cauză a fost îndeplinită procedura prealabilă prevăzută de lege, iar acțiunea

a fost introdusă în termen legal, precum, și că,potrivit doctrinei și jurisprudenței,

sancțiunea nulității nu intervine în mod automat, instanța trebuind mai întâi să

pună în vedere părții să-și timbreze acțiunea și să acorde un termen în acest scop.

Mai arată că recurenții

că, în conformitate cu prevederile art. 129 alin. (2) C. proc. civ. „judecătorul

va pune în vedere părților drepturile și obligațiile ce le revin în calitatea lor

din proces”, ceea ce în cauză impunea acordarea unui nou termen, după ce s-ar fi

pus în vedere obligația timbrării.

Totodată, recurenții apreciază

că, potrivit art. 155

1

C. proc. civ., instanța avea posibilitatea să

suspende judecarea cauzei pentru neîndeplinirea obligației de timbraj de către reclamanți.

Recursul este nefondat.

Potrivit dispozițiilor

art. 20 alin. (1) din Legea n. 146/1997 „taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat”,

iar potrivit alin. (3) al aceluiași art. „neîndeplinirea obligației de plată până

la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii”. De asemenea,

potrivit art. 17 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 cererile formulate în baza legii

menționate se taxează potrivit legii speciale în materie (nr. 146/1997).

Niciuna dintre împrejurările

evocate de recurenți – citare prin afișare, rezilierea contractului de asistență

juridică încheiat cu un apărător sau limitele mandatului dat acestuia – nu este

de natură să deroge partea de la obligațiile procesuale ce-i revin. De altfel,

art. 129 C. proc. civ. prevede că „părțile au îndatorirea ca, în condițiile legii,

să urmărească desfășurarea și finalizarea procesului”.

În condițiile în care

reclamanții au fost citați cu mențiunea timbrării cererii, așa cum rezultă din dovezile

de îndeplinire a procedurii de citare aflate la dosarul de fond, soluția adoptată

de instanța de fond în raport cu textele legale aplicabile apare ca legală și temeinică.

Motivele de recurs care

vizează alte aspecte ale cauzei nu se impun a fi analizate în raport cu soluția

pronunțată de instanța de fond.

Prin urmare, se va dispune

respingerea recursului în temeiul prevederilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de T.V.M., S.I.G., S.L.C. și T.A.L. împotriva sentinței civile nr. 2645 din 30 octombrie

2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 22 mai 2008.