ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2049/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe calea contenciosului administrativ, reclamanții T.V.M., S.I.G., S.L.C. și T.A.L. au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Ministerul Economiei și Finanțelor, anularea parțială a H.G. nr. 548/1997 și H.G. nr. 1705/2006, pentru suprafața de 5744,37 m.p., situată în Municipiul Călărași, Prelungirea S. Prin sentința civilă nr. 2645 din 30 octombrie 2007, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția netimbrării, invocată din oficiu și, sub acest motiv, a anulat acțiunea reclamanților. Pentru a pronunța o asemenea soluție, instanța de fond a reținut că reclamanții au fost citați pentru primul termen cu mențiunea obligației de a achita taxa judiciară de timbru în valoare de 4 RON X 2 și timbrul judiciar în valoare de 0,3 RON X 2, sub sancțiunea anulării cererii, ca netimbrată.

Totodată, instanța a mai reținut că obligația nu a fost îndeplinită până la termen, iar împrejurarea că reclamanții au reziliat contractul de asistență judiciară nu are relevanță asupra obligației de timbrare a acțiunii, având în vedere că despre această obligație reclamanții au fost încunoștințați prin citație. Împotriva sentinței pronunțate de Curtea de Apel București au declarat recurs reclamanții T.V.M., S.I.G., S.L.C. și T.A.L. Recursul este întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 5 și pct. 9 C. proc. civ. În cuprinsul recursului declarat, recurenții consideră că sentința pronunțată de instanța de fond este dată ca rezultat al unei interpretări juridice eronate a dispozițiilor art. 20 alin. (2) și (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru.

Astfel, în opinia recurenților, instanța a procedat la anularea acțiunii, ca netimbrată, fără a ține seama de următoarele împrejurări: - procedura de citare a fost realizată prin afișare în condițiile în care toți reclamanții aveau un singur domiciliu ales pentru comunicarea actelor de procedură; - contractul de asistență juridică fusese reziliat, solicitându-se acordarea unui nou termen de judecată pentru lipsă de apărare, în vederea angajării unui alt apărător; - apărătorul angajat inițial, care a redactat acțiunea, nu avea mandat și pentru depunerea acesteia, astfel că nu a avut cunoștință de rezoluția judecătorului de serviciu; - acțiunea nu a fost depusă de reclamanți, ci de avocatul care nu avea mandat de depune și al cărui contract de asistență juridică a fost reziliat.

Recurenții mai arată că în cauză a fost îndeplinită procedura prealabilă prevăzută de lege, iar acțiunea a fost introdusă în termen legal, precum, și că,potrivit doctrinei și jurisprudenței, sancțiunea nulității nu intervine în mod automat, instanța trebuind mai întâi să pună în vedere părții să-și timbreze acțiunea și să acorde un termen în acest scop. Mai arată că recurenții că, în conformitate cu prevederile art. 129 alin. (2) C. proc. civ. „judecătorul va pune în vedere părților drepturile și obligațiile ce le revin în calitatea lor din proces”, ceea ce în cauză impunea acordarea unui nou termen, după ce s-ar fi pus în vedere obligația timbrării. Totodată, recurenții apreciază că, potrivit art. 155 1 C. proc.

civ., instanța avea posibilitatea să suspende judecarea cauzei pentru neîndeplinirea obligației de timbraj de către reclamanți. Recursul este nefondat. Potrivit dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Legea n. 146/1997 „taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat”, iar potrivit alin. (3) al aceluiași art. „neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii”. De asemenea, potrivit art. 17 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 cererile formulate în baza legii menționate se taxează potrivit legii speciale în materie (nr. 146/1997). Niciuna dintre împrejurările evocate de recurenți – citare prin afișare, rezilierea contractului de asistență juridică încheiat cu un apărător sau limitele mandatului dat acestuia – nu este de natură să deroge partea de la obligațiile procesuale ce-i revin.

De altfel, art. 129 C. proc. civ. prevede că „părțile au îndatorirea ca, în condițiile legii, să urmărească desfășurarea și finalizarea procesului”. În condițiile în care reclamanții au fost citați cu mențiunea timbrării cererii, așa cum rezultă din dovezile de îndeplinire a procedurii de citare aflate la dosarul de fond, soluția adoptată de instanța de fond în raport cu textele legale aplicabile apare ca legală și temeinică. Motivele de recurs care vizează alte aspecte ale cauzei nu se impun a fi analizate în raport cu soluția pronunțată de instanța de fond. Prin urmare, se va dispune respingerea recursului în temeiul prevederilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de T.V.M., S.I.G., S.L.C. și T.A.L. împotriva sentinței civile nr. 2645 din 30 octombrie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 mai 2008.