ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4618/2013
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4618/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 217 din 16 ianuarie
2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și
fiscal, a admis excepția netimbrării și a anulat acțiunea formulată de
reclamanții S.D. și SC S. SRL, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român -
Secretariatul General al Guvernului, ca netimbrată.
Pentru a pronunța
această soluție instanța de fond a reținut că la primirea cererii de chemare în
judecată s-a stabilit, în sarcina reclamantului, obligația de a achita taxă
judiciară de timbru în cuantum de 4 RON, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin.
(2) din Legea nr. 146/1997 coroborat cu art. 3 lit. m) din Legea nr. 146/1997.
Instanța de fond a
avut în vedere faptul că reclamanții au fost legal citați cu mențiunea
timbrării, așa cum rezultă din dovada de îndeplinire a procedurii de citare
aflată la dosar.
La termenul de
judecată din 16 ianuarie 2012, curtea de apel a constatat că reclamanții, în
mod nejustificat, nu au înțeles să se conformeze dispoziției de a timbra și
nici nu au formulat cerere de reexaminare a taxei judiciare de timbru, în
condițiile legii.
Împotriva hotărârii
instanței de fond, reclamanții S.D. și SC S. SRL Timișoara au declarat recurs,
criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recurenții susțin că
motivul real al respingerii acțiunii îl reprezintă timbrarea, însă probele se
află la dosarul cauzei, cu excepția chitanței, pe care o vor depune alături de
alte eventuale documente necesare justei soluționări a cauzei.
Examinând cauza și
sentința recurată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu dispozițiile
legale incidente pricinii, inclusiv cu cele ale art. 304
1
C. proc.
civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Pentru a ajunge la
această soluție, instanța a avut în vedere considerentele în continuare
arătate.
În conformitate cu
prevederile art. 3 lit. m) din Legea nr. 146/1997, cererea formulată de
reclamant se timbrează prin achitarea taxei judiciare de timbru și prin
depunerea timbrului judiciar.
Aceste taxe se depun
la dosarul cauzei, în momentul înregistrării cererii sau până la primul termen
de judecată, astfel cum prevăd dispozițiile art. 20 alin. (1) din Legea nr.
146/1997.
De asemenea, potrivit
dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxa judiciară
de timbru și timbrul judiciar, "neîndeplinirea obligației de plată până la
termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii".
Înalta Curte constată
că instanța de fond în mod corect a respins acțiunea ca netimbrată, având în
vedere că reclamanții nu și-au îndeplinit obligația legală prin achitarea
taxelor de timbru în cuantumul datorat pentru cererea formulată.
Prin urmare, Înalta
Curte constată că susținerile și criticile recurenților sunt neîntemeiate și nu
pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și
legală, pe care o va menține.
În consecință, pentru
considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc.
civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul
declarat de S.D., în nume propriu și în calitate de asociat unic și
administrator al SC S. SRL Timișoara împotriva Sentinței civile nr. 217 din 16
ianuarie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ
și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată, în
ședință publică, astăzi 26 martie 2013.
Procesat
de GGC - AZ