ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1196/2009

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin decizia civilă nr. 216/A nr. 425 din 15 octombrie 2007 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială, s-a respins apelul declarat de apelanta SC L. SRL împotriva sentinței civile nr. 719/2005 pronunțată în dosarul nr. 1160/2003 al Tribunalului Timiș. Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta care a solicitat, în principal casarea deciziei, iar în subsidiar modificarea în tot a deciziei apelate în temeiul art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ. și, în rejudecarea cauzei, respingerea acțiunii și a cererii de chemare în garanție a recurentei din prezentul dosar. Recurenta solicită casarea deciziei motivat de faptul că instanța de apel, deși admite înscrierea în fals și trimite înscrisurile defăimate la Parchet, se pronunță totuși asupra cauzei, fără a reveni asupra înscrierii în fals.

Se mai solicită casarea și pentru faptul că instanța a admis ca o contraexpertiză în chimie să fie efectuată de un singur expert, care a fost expertul asistent al reclamantei cu ocazia expertizei efectuate în primă instanță. Analizând decizia atacată prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte va reține că instanța de apel a pronunțat o hotărâre cu încălcarea formelor de procedură, a principiului aflării adevărului și al rolului activ al judecătorului după cum urmează: Instanța de apel, deși admite cererea de înscriere în fals și dispune înaintarea solicitării și a facturilor pe care s-a întemeiat cererea de chemare în judecată la Parchet, se pronunță totuși în cauză, în condițiile în care proba cu aceste înscrisuri, esențiale pentru pricină, nu fusese complet administrată.

Instanța nu a revenit asupra acestei probe. Astfel, prin încheierea din data de 19 iunie2006, (filele 350, 352-353 dosar apel coroborate cu fila 2 dosar fond) instanța de apel admite proba cu înscrierea în fals chiar a facturilor care stau la baza pretențiilor reclamantei-intimate, si dispune trimiterea acestora și cererii de înscriere în fals la Parchet pentru soluționarea aspectelor cu caracter penal, în contextul în care era indicat si autorul falsului. După cum se poate observa, tocmai în aceasta înscriere în fals consta administrarea probei, astfel ca instanța de vreme ce a sesizat Parchetul cu cercetarea falsului avea obligația să administreze până la capăt această proba sau să revină asupra ei, considerând-o neconcludentă în cauză.

De asemenea instanța de apel putea să suspende judecata apelului până la soluționarea înscrierii în fals, conform art. 183 C. proc. civ. Formarea convingerii judecătorului cu privire la realitatea stării de fapt, pe care trebuie să-și întemeieze hotărârea pronunțată, atârnă de corecta și completa desfășurare a probațiunii și de valoarea probelor administrate. De aceste elemente depinde temeinicia si chiar însăși legalitatea hotărârilor judecătorești, iar în speță, decizia atacată este nelegală, sub aspectul probațiunii, pentru ca instanța judecătoreasca nu a stăruit îndeajuns în vederea descoperirii adevărului si a prevenirii oricăror greșeli în cunoașterea faptelor, așa cum obligă art. 129 alin. (5) C. proc.

civ. Administrarea probelor, în cadrul procesului civil, este strâns legată de realizarea principiului fundamental al “aflării adevărului”, iar acest obiectiv procesual se reflectă perfect în ”sistemul probatoriu” instituit prin Codul de procedură civilă care conține reguli pertinente referitoare la ”rolul activ al judecătorului” si la “sarcina probei”. In ceea ce privește rolul activ al judecătorului, acesta nu se substituie voinței părților, fiind însă obligat să descopere adevărul și să dea parților ajutor activ în apărarea drepturilor și intereselor lor legitime. Fondată este și critica potrivit căreia în mod greșit s-a efectuat o contraexpertiză în chimie cu un singur expert, deși normele de procedură civilă vorbesc despre faptul că orice contraexpertiza se poate face cu un număr de 3 experți principali, numiți de instanță, (art. 201 C. proc.

civ.) Astfel instanța de apel s-a limitat la un singur expert, motivând aceasta prin prisma faptului că nu au mai fost găsiți experți în toată țara, deși după se poate observa începând cu încheierea de la fila 261 dosar apel, fila 264, 265, instanța de apel face adrese doar la Birourile de expertize tehnice din Timișoara, Caraș-Severin, Mehedinți si București, însă de la București se comunică faptul că adresa fusese îndreptată greșit, context în care, instanța de apel se limitează la un singur expert din Mehedinți. Mai mult decât atât, expertul unic care a efectuat lucrarea a participat în calitatea de expert consilier parte pentru reclamantă cu ocazia efectuării expertizei la prima instanță, ceea este oprit implicit prin dispozițiile art. 212 C. proc.

civ. Conform art. 314. C. proc. civ. în caz de casare, Înalta Curte nu poate hotărî asupra fondului decât dacă împrejurările de fapt ale pricinii au fost pe deplin stabilite. Cum în speță sunt absolut necesare concluziile Parchetului asupra facturilor fiscale care au generat prezentul litigiu în pretenții precum și efectuarea, în condiții de legalitate, a probei cu expertiză chimică, probă ce nu se poate administra, potrivit art. 305 C. proc. civ. în fața instanței de recurs, pentru toate aceste considerente, conform art. 312 C. proc. civ. se va admite recursul declarat de pârâta SC L. SRL Timișoara împotriva deciziei civile nr. 216/A nr. 425 din 15 octombrie 2007 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială, se va casa decizia și se va trimite cauza spre rejudecare aceleiași curți de apel.

Față de soluția de casare cu trimitere, devine de prisos analizarea criticilor formulate de recurentă și circumscrise de către aceasta motivelor prev. de art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta SC L. SRL Timișoara împotriva deciziei civile nr. 216/A nr. 425 din 15 octombrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara secția comercială. Casează decizia și trimite cauza spre rejudecare aceleiași curți de apel. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 8 aprilie 2009.