ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4573/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 26 aprilie

2007, reclamanta SC E. 2000 SRL, Constanța a solicitat, în contradictoriu cu

pârâta A.N.A.F., anularea Deciziei nr. 89 din 6 aprilie 2007 emisă de pârâtă și

obligarea acesteia să-i analizeze pe fond contestația pe care a formulat-o

împotriva Deciziei de impunere nr. 553 din 30 ianuarie 2007 și a raportului de

inspecție fiscală din data de 25 ianuarie 2007, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii,

reclamanta a arătat că, la data de 30 ianuarie 2007, i-au fost comunicate Decizia

de impunere nr. 555 din 30 ianuarie 2007 și raportul de inspecție fiscală din

data de 25 ianuarie 2007 privind soluționarea decontului TVA nr. 687.779 lei

din 22 iunie 2006, cu opțiunea de rambursare a sumei negative de 687.777 lei.

Împotriva celor două acte

administrative, reclamanta a formulat contestație în temeiul art. 175 din O.G. nr.

92/2003, însă autoritatea publică pârâtă, în loc să-i soluționeze pe fond

contestația, a dispus, prin decizia atacată, suspendarea cauzei până la

pronunțarea unei soluții definitive pe latura penală cu privire la livrările de

cereale facturate de SC L.T.G. SRL.

Curtea de Apel Constanța, secția

comercială, maritimă și fluvială, de contencios administrativ și fiscal, prin

sentința civilă nr. 476/ CA din 25 iunie 2007, a admis contestația, a anulat Decizia

nr. 89/2007 și a obligat pârâta să examineze pe fond contestația formulată de

reclamantă împotriva Deciziei de impunere nr. 553/2007 și a raportului de

inspecție fiscală din data de 25 ianuarie 2007. Totodată, a obligat pârâta la

plata cheltuielilor de judecată către reclamantă.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța a reținut că decizia prin care a fost suspendată contestația

este nelegală, deoarece: nu suntem în prezența unei alte judecăți, care să se

deruleze în fața unei instanțe judecătorești independente și care să aibă ca

obiect existența sau inexistența unui drept, de a cărui soluționare să depindă

contestația reclamantei; organele de cercetare penală nu fac parte din categoria

instanțelor judecătorești.

S-a mai reținut că nu

constituie temei al suspendării faptul că, împotriva administratorilor unei

alte societăți s-a formulat plângere penală, deoarece nu s-a dovedit că această

infracțiune are înrâurire hotărâtoare asupra soluției ce urmează a fi luată în

procedura administrativă.

Împotriva sus menționatei

sentințe, a declarat recurs, în termen legal, pârâta A.N.A.F. prin Direcția

Generală a Finanțelor Publice Constanța, solicitând modificarea acestei

hotărâri, ca netemeinică și nelegală, cu consecința respingerii acțiunii ca

neîntemeiată.

Recurenta a susținut, în

esență, că soluția pronunțată de prima instanță este eronată, deoarece, din

înscrisurile depuse la dosarul cauzei, rezultă că există o interdependență

între exercitarea dreptului de deducere a TVA către intimata reclamantă și

realitatea operațiunilor derulate de aceasta cu SC L.T.G. SRL, întrucât faptele

care au stat la baza emiterii facturilor fiscale pentru care SC E. 2000 SRL

Constanța și-a exercitat dreptul de deducere a TVA fac obiectul cercetării

penale, organele penale urmând să stabilească dacă între intimată și SC L.T.G.

SRL a existat vreo înțelegere și dacă prin operațiunile derulate s-a

prejudiciat bugetul de stat.

A arătat că, în vederea

soluționării cererii de rambursare a soldului sumei negative de TVA, depusă de

intimata reclamantă, în temeiul prevederilor art. 95 alin. (1) lit. c) din O.G.

nr. 92/2004, republicată și ale art. 145 din Legea nr. 571/2003, republicată și

modificată, organele de control fiscal au procedat la efectuarea unui control

încrucișat, ocazie cu care s-a constatat că societatea SC L.T.G. SRL nu mai

funcționează la sediul declarat, iar părțile sociale au fost concesionate unei

alte persoane, care nu a putut fi contactată.

S-a mai menținut că, în

condițiile în care legalitatea emiterii facturilor fiscale către SC L.T.G. SRL

nu a putut fi verificată și nu s-a dovedit că furnizorul ar fi colectat TVA,

organele de control au înaintat, cu adresa din 18 august 2006 plângere penală

către Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanța împotriva asociaților,

administratori ai S.C. L.T.G. SRL, având ca obiect cercetarea faptelor ce intră

sub incidența prevederilor art. 9 lit. f) din Legea nr. 241/2005 pentru

prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, republicată, respectiv sustragerea

de la efectuarea verificărilor financiare și fiscale.

În opinia recurentei, aceste

considerente justifică emiterea deciziei nr. 89/2007, prin care s-a suspendat

soluționarea contestației formulată de intimată referitoare la suma totală de

2.058.550 lei reprezentând TVA și majorări de întârziere aferente.

Analizând sentința atacată,

în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele expuse de recurentă,

precum și cu reglementările legale incidente, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că această hotărâre este temeinică și

legală.

Potrivit dispozițiilor art. 184

alin. (1) lit. a) din  C. proc. fisc., organul de soluționare competent poate

suspenda, prin decizie motivată, soluționarea cauzei, atunci când: „depinde în

tot sau în parte de existența unui drept care face obiectul unei alte

judecăți”.

În speță, A.N.A.F.,

investită de SC E. 2000” SRL Constanța cu soluționarea contestației împotriva Deciziei

de impunere nr. 553 din 30 ianuarie 2007 și a raportului de inspecție fiscală

din data de 25 ianuarie 2007, a făcut aplicarea textului legal mai sus citat, deși

nu erau îndeplinite condițiile legale care să justifice măsura suspendării

soluționării cauzei.

Astfel, se constată că nu

s-a făcut dovada existenței, unei alte judecăți al cărei obiect să înrâurească

în tot sau în parte soluționarea prezentei cauzei.

Adresa din 18 august 2006

emisă de A.N.A.F. – D.G.F.P. Constanța – A.C.F. Constanța, prin care s-a

formulat plângere împotriva unor persoane – asociați și administratori ai SC L.T.G.

SRL, nu constituie o dovadă privind existența unei alte judecăți, în sensul

prevederilor art. 184 alin. (1) lit. b) din C. proc. fisc.

În absența unor mijloace de probă

care să ateste punerea în mișcare a acțiunii penale precum și existența unui

raport de interdependență între faptele respective și creanțele bugetare în

discuție, nu erau îndeplinite cerințele legale pentru suspendarea soluționării

contestației de către autoritatea publică pârâtă.

Admițând acțiunea și

dispunând obligarea A.N.A.F. să soluționeze pe fond contestația formulată de

societatea comercială, instanța de fond a pronunțat o soluție legală și

temeinică, din acest considerent și în temeiul prevederilor art. 312 alin. (1)

teza a doua C. proc. civ., Înalta Curte urmând a respinge recursul, ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de pârâta A.N.A.F. prin D.G.F.P. Constanța împotriva sentinței civile nr. 476/ CA

din 25 iunie 2007 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și

fluvială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 27 noiembrie 2007.