ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3792/2009

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 34 din 19 ianuarie 2009 a Tribunalului Iași a fost condamnat inculpatul M.D. în baza art. 183 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. la 9 ani închisoare.

S-au aplicat dispozițiile art. 71 și art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus din pedeapsă perioada reținerii și arestării preventive de la 8 mai 2008 la zi.

Inculpatul a fost obligat să plătească părților civile B.E. și B.N. sumele de 25.000 lei despăgubiri materiale și 30.000 lei daune morale.

Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut în fapt că în seara de 6 mai 2008 inculpatul M.D. împreună cu victima B.B.A. în vârstă de 20 de ani și cu martorii U.D. și O.S. au participat la un joc de rummy ce s-a desfășurat la o masă din parcul situat pe str. X din Iași.

La un moment dat, între inculpat și victimă a izbucnit o neînțelegere determinată de o anumită mișcare greșită a pieselor efectuată de victimă și care a provocat pierderea unei sume de bani de către inculpat.

Acest fapt l-a enervat pe inculpat care i-a cerut victimei să plece de la masă. Întrucât B.B.A. a refuzat să părăsească masa de joc, inculpatul s-a ridicat din locul unde se afla, s-a apropiat de victimă și i-a aplicat o lovitură peste față cu palma și pumnul ce au determinat pierderea echilibrului, căderea la pământ și lovirea victimei cu capul de solul acoperit cu beton și pietriș.

Cât timp victima se afla la pământ inculpatul i-a mai aplicat o lovitură cu piciorul în spate, după care s-a îndepărtat de locul agresiunii.

Persoanele prezente în parc au intervenit pentru a resuscita victima, care își pierduse cunoștința și pentru a apela serviciul de asistență medicală specializată care a sosit la locul incidentului, dar în pofida manevrelor de resuscitare victima nu a mai putut fi salvată, constatându-se decesul la orele 19, 28.

Potrivit raportului medico-legal de necropsie moartea victimei a fost violentă, ea datorându-se unui traumatism cranio-cerebral cu hematom subdural, hemoragie subarahnoidiană, contuzie cerebrală. Topografia și morfologia leziunilor au pledat pentru producerea lor prin lovire, urmată de cădere cu impact cranian de un plan dur.

Situația de fapt și vinovăția inculpatului M.D. au fost stabilite în baza procesului verbal de constatare a infracțiunii întocmit de organele de urmărire penală, a actului medico-legal arătat, a declarațiilor martorilor oculari U.D., O.S., M.A. și B.G. probe coroborate cu recunoașterile inculpatului.

S-a apreciat că fapta inculpatului de a lovi victima cu intenția de a-i produce o vătămare corporală, urmată de moartea victimei ca rezultat praeterintenționat întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C. pen.

Având în vedere că anterior inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 63/1999 a Tribunalului Iași la 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a) C. pen., pedeapsă executată de la 15 iulie 1998 până la 28 februarie 2003, instanța a reținut că inculpatul a comis infracțiunea în starea de recidivă prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen.

Referitor la acțiunea civilă exercitată de părțile civile B.E. și B.N. în cadrul procesului penal, instanța a apreciat că sunt întemeiate cererile acestora de obligare a inculpatului la despăgubiri materiale în sumă de 25.000 lei și la daune morale în sumă de 30.000 lei, aceste sume reprezentând o justă despăgubire pentru prejudiciul material și moral pricinuit. Inculpatul a fost de acord cu plata acestei despăgubiri.

Curtea de Apel Iași, secția penală, prin Decizia penală nr. 51 din 16 aprilie 2009 a respins apelurile declarate de partea civilă B.E. și de inculpatul M.D., considerând nefondate criticile formulate în sensul că pedeapsa a fost greșit individualizată.

Astfel, s-a apreciat că solicitarea părții civile de majorare a cuantumului pedepsei și cea a inculpatului de reducere a acesteia prin aplicarea dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen. nu sunt întemeiate, prima instanță stabilind conform art. 72 C. pen., pedeapsa conformă cu pericolul social grav al faptei și cu împrejurările comiterii ei, nedovedindu-se că inculpatul ar fi acționat sub imperiul vreunui act provocator din partea victimei.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul M.D., care, invocând dispozițiile art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. a susținut că pedeapsa aplicată este prea severă și a solicitat reducerea ei prin reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 73 lit. b), art. 74 și art. 76 C. pen.

Recursul declarat nu este întemeiat.

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului se constată că instanțele au stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului M.D. în săvârșirea în seara de 6 mai 2008, a infracțiunii prevăzute de art. 183 C. pen.

Probele administrate evocate mai sus au confirmat că la data menționată inculpatul, enervat că victima a făcut o mutare greșită la jocul de rummy practicat cu alte persoane i-a cerut să părăsească jocul, după care i-a aplicat acesteia o lovitură peste față cu o tablă de joc confecționată din material plastic, apoi o lovitură cu palma și pumnul peste față, ce au determinat pierderea echilibrului, căderea la pământ și lovirea victimei cu capul de solul acoperit cu beton și pietriș, instalându-se decesul imediat.

După căderea victimei, inculpatul i-a mai aplicat o lovitură cu piciorul în spate.

Din declarațiile martorilor oculari și din declarațiile inculpatului nu a rezultat că premergător agresiunii, victima ar fi comis un act ori gest căruia să îi fie conferită semnificația juridică a circumstanței atenuante a provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen. și care să explice agresiunea comisă, împrejurări în care fapta este imputabilă în totalitate inculpatului.

Privitor la pedeapsa stabilită de 9 ani închisoare se constată că aceasta a fost individualizată cu respectarea dispozițiilor art. 72 C. pen., ținându-se seama de pericolul social grav al faptei, de împrejurările comiterii ei și de persoana inculpatului care a recunoscut infracțiunea și care se afla în starea de recidivă prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen., în raport cu pedeapsa anterioară.

Se mai constată că această pedeapsă este de natură a asigura, conform art. 52 C. pen., prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, constrângerea, reeducarea și reintegrarea în comunitate a inculpatului.

Întrucât au fost respectate dispozițiile legale arătate, iar din analiza actelor dosarului nu se desprind împrejurări din cele arătate în art. 74 C. pen. care să justifice reconsiderarea pedepsei, critica formulată de inculpat în temeiul art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. nu poate fi primită.

Față de considerentele ce preced, constatând neîntemeiate criticile formulate și nerezultând existența unor cazuri de casare care pot fi luate în considerare din oficiu, conform art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., Curtea, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) și a art. 192 alin. (2) din același cod, urmează a respinge recursul declarat de inculpatul Manea Doru cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat.

Se va deduce din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 8 mai 2008 la 16 noiembrie 2008 și se va stabili ca onorariul pentru apărătorul din oficiu să fie avansat din fondul M.J.L.C.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.D. împotriva Deciziei penale nr. 51 din 16 aprilie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală.

Deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat, reținerea și arestarea preventivă de la 8 mai 2008 la 16 noiembrie 2009.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care suma de 200 lei reprezentând onorariul apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi 16 noiembrie 2009.