ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 13.06.2008

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2459/2008

HOTĂRÂRE
13.06.2008
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2459/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 28 iunie 2007,

reclamanta SC R.R. SA București a chemat în judecată pe pârâtul C.N.A.,

solicitând anularea deciziei nr. 505 din 7 iunie 2007 prin care a fost

sancționată cu o amendă de 5.000 lei.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a arătat că nu există fapta pentru care a fost sancționată și că

Instrucțiunea C.N.A. nr. 3/2004 este nelegală deoarece sunt încălcate

prevederile art. 82 alin. (2) din Legea nr. 504/2002.

Prin sentința civilă nr. 2765

din 7 noiembrie 2007 pronunțată în dosarul nr. 4735/2/2007, Curtea de Apel

București, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins excepția de

nelegalitate și a respins acțiunea ca neîntemeiată.

Pentru a se pronunța astfel,

Curtea de Apel București a reținut că Instrucțiunea C.N.A. nr. 3/2004 nu

contravine legii și nu adaugă la lege, este dată în scopul aplicării legii,

respectiv art. 82 alin. (1) din Legea nr. 504/2002, concretizând care sunt

programele S.N.T. și anume T.1, T.2 și T.C.

Pe fondul cererii, s-a

reținut că prin avizul de retransmisie din 27 februarie 2007, anexa 25a,

structura ofertei de servicii programe retransmisie, C.N.A. a aprobat

reclamantei dreptul de retransmisie în rețeaua de telecomunicații pentru

programele prevăzute în anexă, unde la poziția 1 se află T.C.

Reclamanta nu a negat

împrejurarea că programul T.C. nu este recepționat de către abonații care

domiciliază în zonele nemodernizate ale rețelei, ci a precizat că Instrucțiunea

C.N.A. nr. 3/2004 nu prevede obligația retransmiterii programelor pe anumite

frecvențe, considerând că prin includerea programului T.C. în pachetul de bază

acesta este accesibil pentru majoritatea abonaților, nefiind specificat

pachetul de servicii în care trebuie inclus T.C.

Împotriva acestei sentințe a

formulat recurs reclamanta pentru motive ce pot fi încadrate la art. 304 pct. 9

și 3041 C. proc. civ.

Recurenta consideră că

instanța de fond a interpretat greșit Legea nr. 504/2002 și Instrucțiunea nr. 3/2004,

deoarece prin modul în care este redactată Instrucțiunea se anulează

prevederile art. 82 alin. (2) din Legea nr. 504/2002.

În acest context, se susține

că Instrucțiunea nr. 3/2004 este nelegală.

Instanța de fond nu a

înțeles faptul că programul T.C. a fost retransmis continuu și neîntrerupt în

rețeaua care face obiectul deciziei de sancționare, cea mai mare parte a

abonaților au putut recepționa programul și doar, izolat, într-o zonă

restrânsă, nemodernizată acesta nu putea fi recepționat.

Instrucțiunea C.N.A.

transformă „posibilitatea” retransmiterii programului T.C. într-o obligație.

Recurenta a inclus programul

în pachetul de bază, astfel încât cea mai mare parte a abonaților beneficiază

de el. Solicită înlocuirea amenzii cu sancțiunea avertisment, deoarece puțini

abonați nu au recepționat programul.

Intimatul - pârât a formulat

întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Instrucțiunea nr. 3/2004 a

fost emisă în aplicarea art. 82 alin. (1) din Legea nr. 504/2002.

Recurenta, apreciind că

poate retransmite și T.C. l-a inclus în oferta sa.

În realitate, programul,

datorită unor motive tehnice nu a putut fi retransmis în localitatea Arad

(într-o anumită zonă), iar recurenta nu a adus la cunoștința C.N.A. împrejurarea,

conform art. 6 alin. (1) lit. a) din decizia C.N.A. nr. 12/2003.

Expresia „în limita

posibilităților” reprezintă excepția de la regula potrivit căreia programele

televiziunii publice trebuie retransmise de toți distribuitorii de servicii.

Recursul este nefondat.

Instrucțiunea nr. 3/2004 a

fost emisă în aplicarea art. 82 alin. (1) din Legea nr. 504/2002, modificată și

completată.

Potrivit prevederilor art. 82

alin. (1) „distribuitorii care retransmit servicii de programe prin rețele de

telecomunicații au obligația de a include în ofertele lor și de a retransmite

programele societății române de televiziune T.1, T.2 și T.C.”.

Prevederea este preluată

integral în art. 1 al Instrucțiunii nr. 3/2004, astfel cum a reținut și instanța

de fond.

Afirmația recurentei conform

căreia Instrucțiunea nr. 3/2004 contravine prevederilor art. 82 alin. (2) din

Legea nr. 503/2002 este nefondată.

Raționamentul recurentei nu

poate fi reținut în condițiile în care Instrucțiunea nr. 3/2004 a fost emisă în

aplicarea art. 82 alin. (1) și nu a art. 82 alin. (2) din Legea nr. 504/2004.

Art. 82 alin. (2) instituie

o excepție de la regula alin. (1), arătând că „în limita posibilităților,

distribuitorii care retransmit serviciu de programe prin rețele de

telecomunicații vor include în ofertele lor de programe canalul T.C. (…)”.

Recurenta a inclus în oferta

sa de programe T.C., de unde rezultă că a apreciat pozitiv asupra

posibilităților sale tehnice.

Programul fiind inclus în

pachetul „bază” recurenta are obligația să-l retransmită conform contractelor

încheiate cu beneficiarii și cu avizul ofertei de programe emis de C.N.A.

Este neîntemeiată mențiunea

recurentei în sensul că instrucțiunea anulează prevederile art. 82 alin. (2),

cât timp chiar Legea nr. 504/2002 instituie atât regula cât și excepția.

Nu are relevanță împrejurarea

că numai într-o anumită zonă programul nu a fost retransmis.

Retransmitere înseamnă că

beneficiarii, care plătesc abonament să vizioneze programul înscris în

contract, să-l recepționeze.

Intimatul - pârât nu a

transformat „posibilitatea” în „obligație” așa cum pretinde recurenta, ci

aceasta din urmă și-a asumat obligația retransmiterii programului către

distribuitorii care plătesc serviciul.

În ceea ce privește cererea

de înlocuire a sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertisment se va constata a fi

nefondată, neavând relevanță numărul celor care nu au recepționat programul, ci

modalitatea de săvârșire a faptei, prin nerespectarea prevederilor legale și a

contractelor încheiate cu beneficiarii care au plătit pentru servicii

neprestate.

Față de acestea, în temeiul art.

20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 312 alin. (1) teza a doua C. proc.

civ., urmează a se respinge recursul ca nefondat.

Respinge recursul declarat

de SC R.R. SA București împotriva sentinței civile nr. 2765 din 7 noiembrie 2007

a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 13 iunie 2008.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2006-06-28
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2490/2006
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la 6 iunie 2005, SC C.S. SA Galați a solicitat, în contradictoriu cu C.N.A., anularea deciziei emisă de acesta, cu nr. 355 din 26
ÎCCJ 2010-10-26
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4543/2010
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel Pitești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 34/F-CONT din 10 februarie 2010 a respins acțiu
ÎCCJ 2007-12-04
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4705/2007
electronice iar în lipsa licenței realizarea acestuia este imposibilă. Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 682 din 6 martie 2007 a respins excepția inadmisibilității acțiuni
ÎCCJ 2008-06-19
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2550/2008
Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 2991 din 22 noiembrie 2007, Curtea de Apel București, secția a VlII-a contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată d
ÎCCJ 2014-03-04
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1056/2014
cios administrativ și fiscal, s-a dispus admiterea acțiunii promovată de reclamanta SC R.R. SA, în contradictoriu cu pârâtul C.N.A., anularea deciziei din 10 mai 2012 emisă de C.N.A., suspendarea executării deciziei din 10 mai 2012 până la
Sursă