ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2670/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 3, reclamantele G.M., N.S. și R.I. au solicitat în contradictoriu cu M.A.P.D.R., SC A.M. SA, Comisia Locală pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 a Comunei Voluntari, Comisia Locală pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 a Comunei Hudești, A.G. și SC P. SA Dorohoi, solicitând anularea Ordinului nr. 171 din 11 august 1992 emis de M.A.A. actualmente M.A.D.R., cu privire la aprobarea efectuării unor schimburi de terenuri între județele Botoșani și Sectorul Agricol Ilfov. În motivare reclamantele au arătat că sunt moștenitoarele defunctei T.Ș. și că în această calitate au depus cerere de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenului, dar cererea le-a fost aprobată doar pentru 0,5 ha teren, pentru 1 ha urmând să primească acțiuni la SC A.M.

SA motivat de faptul că nu ar exista teren suficient pentru restituire. Prin întâmpinare, pârâtul A.G. a invocat excepția necompetenței materiale a judecătoriei, în raport cu obiectul acțiunii și a solicitat trimiterea cauzei la Curtea de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, spre competentă soluționare. Prin sentința civilă nr. 1483 din 14 decembrie 2008 a Judecătoriei sector 3 București s-a admis excepția necompetenței materiale și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, reținându-se că ordinul emis de minister face parte din categoria actelor administrative așa cum sunt definite în art. 2 din Legea nr. 554/2004 pentru care competența în prima instanță aparține, potrivit art. 3 pct. 1 C. proc.

civ. raportat la art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Curții de Apel București. Cauza a fost înregistrată la 7 martie 2008 sub același număr unic. Prin întâmpinare, pârâtul a invocat în principal excepția inadmisibilității acțiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004 și excepția tardivității acțiunii în raport cu dispozițiile art. 11 alin. (2) din aceeași lege. Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1818 din 17 iunie 2008 a respins acțiunea reclamantelor ca prematur formulată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că potrivit art. 7 din Legea nr. 554/2004 „înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competentă, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral trebuia să solicite autorității emitente în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea în tot sau în parte a acestuia”. Instanța a mai avut în vedere și dispozițiile art. 109 alin. (2) C. proc. civ. potrivit cărora „în cazurile anume prevăzute de lege, sesizarea instanței competente se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile în condițiile stabilite de lege”. Împotriva sentinței civile nr. 1818 din 17 iunie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII - a contencios administrativ și fiscal, au formulat recurs reclamantele G.M., N.S.

și R.I., prin care s-a solicitat admiterea căii de atac și modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii în contencios administrativ și a constatării nulității absolute a Ordinului nr. 171/1992 emis de M.A.A. S-a învederat, prin motivele de recurs, că instanța de fond a deturnat natura litigiului, pronunțându-se exclusiv pe excepția prematurității cererii introductive de instanță, în realitate obiectul litigiului constituindu-l constatarea nulității absolute a Ordinului nr. 171/1992 emis de M.A.A. și nu revocarea acestuia. În aceste condiții, s-a arătat de recurentă, cererea de constatare a nulității absolute fiind imprescriptibilă, excepția prematurității acțiunii pentru lipsa plângerii prealabile neavând incidență în cauză.

Prin întâmpinare intimatul M.A.P.D.R. a solicitat respingerea recursului ca nefondat. S-a invocat, de către același intimat, excepția tardivității declarării căii de atac, excepția care va fi respinsă ca neîntemeiată, pentru considerentele ce urmează. Potrivit dovezilor de comunicare a hotărârii existente la dosarul primei instanțe, hotărârea recurată a fost comunicată reclamantelor, prin afișare, la data de 15 septembrie 2008, iar recursul a fost depus la poștă, potrivit recipiselor aflate la dosarul instanței de recurs (filele 39-40), la data de 1 octombrie 2008, în termenul - calculat pe zile libere, potrivit dispozițiilor art. 101 C. proc. civ. - de 15 zile de la comunicarea sentinței de fond, prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/ 2004 a contenciosului administrativ.

Recursul este nefondat. Prin acțiunea înregistrată sub nr. 9394/301/2007 pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 București reclamantele G.M., N.S. și R.I. au solicitat în contradictoriu cu mai mulți pârâți, printre care și M.A.P.D.R., anularea Ordinului nr. 171 din 11 august 1992 emise de fostul M.A.A. cu privire la aprobarea efectuării unor schimburi de terenuri în județele Botoșani și Sectorul Agricol Ilfov. Reținându-se incidența în cauză a dispozițiilor legale privitoare la contenciosul administrativ, în condițiile Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, Judecătoria Sectorului 3 București, secția civilă a dispus, prin sentința civilă nr. 1483 din 14 februarie 2008, rămasă irevocabilă prin nerecurare, declinarea competenței de soluționare a pricinii în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

În mod legal, cu respectarea prevederilor art. 7 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1818 din 17 iunie 2008, a reținut neîndeplinirii procedurii administrative prealabile, invocată de pârâtul M.A.P.D.R., și a respins acțiunea reclamantelor. Într-adevăr, potrivit art. 109 alin. (2) C. proc. civ., în cazurile anume prevăzute de lege, sesizarea instanței competente se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, în condițiile stabilite de acea lege: dovada îndeplinirii procedurii prealabile se va anexa la cererea de chemare în judecată.

Pe de altă parte, potrivit art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia. Plângerea prealabilă în cazul actelor administrative unilaterale se poate introduce, pentru motive temeinice, și peste termenul prevăzut la art. 7 alin. (1), dar nu mai târziu de 6 luni de la data emiterii actului: termenul de 6 luni este termen de prescripție (art. 7 alin. (7) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare).

Este îndreptățit să introducă plângere prealabilă, potrivit art. 7 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, și persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept, din momentul în care a luat cunoștință, pe orice cale, de existența acestuia, în limitele termenului de 6 luni prevăzut la alin. (7). Reclamantele recurente nu au făcut dovada îndeplinirii, anterior introducerii acțiunii în justiție, procedurii plângerii administrative prealabile, iar această împrejurare atrage, în raport de textelor legale mai sus menționate - cum a arătat dealtfel și prima instanța prin considerentele hotărârii date - respingerea ca inadmisibilă a acțiunii în contencios administrativ.

Nu poate fi primită susținerea făcută prin recurs, în sensul că prin acțiune nu s-a solicitat anularea ordinului emis în anul 1992 de M.A.A. ci constatarea nulității acestui act administrativ, iar această ultimă solicitare nu este supusă vreunui termen și este astfel imprescriptibilă, întrucât fiind vorba de un act administrativ unilateral, lipsirea de eficacitate juridică a acestuia se poate obține nu prin invocarea nulităților în condițiile dreptului comun (civil), ci prin formularea unei acțiuni principale în anulare sau a unei excepții de nelegalitate, în condițiile și termenele prevăzute prin Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare. În raport de cele mai sus arătate, se constată că motivele de recurs invocate nu sunt întemeiate și că hotărârea atacată este legală și temeinică, astfel că se va dispune, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., respingerea ca nefondat a recursului declarat de recurentele G.M., N.S. și R.I. împotriva sentinței civile nr. 1818 din 17 iunie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge excepția tardivității recursului declarat invocată de M.A.D.R. ca neîntemeiată. Respinge recursul declarat de G.M., N.S. și R.I. împotriva sentinței civile nr. 1818 din 17 iunie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 mai 2009.