ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2670/2009
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2670/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei
Sector 3, reclamantele G.M., N.S. și R.I. au solicitat în contradictoriu cu M.A.P.D.R.,
SC A.M. SA, Comisia Locală pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 a Comunei
Voluntari, Comisia Locală pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 a Comunei Hudești,
A.G. și SC P. SA Dorohoi, solicitând anularea Ordinului nr. 171 din 11 august
1992 emis de M.A.A. actualmente M.A.D.R., cu privire la aprobarea efectuării
unor schimburi de terenuri între județele Botoșani și Sectorul Agricol Ilfov.
În motivare reclamantele au
arătat că sunt moștenitoarele defunctei T.Ș. și că în această calitate au depus
cerere de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenului, dar
cererea le-a fost aprobată doar pentru 0,5 ha teren, pentru 1 ha urmând să
primească acțiuni la SC A.M. SA motivat de faptul că nu ar exista teren
suficient pentru restituire.
Prin întâmpinare, pârâtul A.G.
a invocat excepția necompetenței materiale a judecătoriei, în raport cu
obiectul acțiunii și a solicitat trimiterea cauzei la Curtea de Apel București,
secția contencios administrativ și fiscal, spre competentă soluționare.
Prin sentința civilă nr.
1483 din 14 decembrie 2008 a Judecătoriei sector 3 București s-a admis excepția
necompetenței materiale și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în
favoarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ,
reținându-se că ordinul emis de minister face parte din categoria actelor
administrative așa cum sunt definite în art. 2 din Legea nr. 554/2004 pentru
care competența în prima instanță aparține, potrivit art. 3 pct. 1 C. proc.
civ. raportat la art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Curții de Apel
București.
Cauza a fost înregistrată la
7 martie 2008 sub același număr unic.
Prin întâmpinare, pârâtul a
invocat în principal excepția inadmisibilității acțiunii pentru neîndeplinirea
procedurii prealabile prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004 și excepția
tardivității acțiunii în raport cu dispozițiile art. 11 alin. (2) din aceeași
lege.
Curtea de Apel București, secția
a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1818 din
17 iunie 2008 a respins acțiunea reclamantelor ca prematur formulată.
Pentru a hotărî astfel,
prima instanță a reținut că potrivit art. 7 din Legea nr. 554/2004 „înainte de
a se adresa instanței de contencios administrativ competentă, persoana care se
consideră vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un
act administrativ unilateral trebuia să solicite autorității emitente în termen
de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea în tot sau în parte a
acestuia”.
Instanța a mai avut în
vedere și dispozițiile art. 109 alin. (2) C. proc. civ. potrivit cărora „în
cazurile anume prevăzute de lege, sesizarea instanței competente se poate face
numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile în condițiile stabilite de
lege”.
Împotriva sentinței civile
nr. 1818 din 17 iunie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII - a
contencios administrativ și fiscal, au formulat recurs reclamantele G.M., N.S.
și R.I., prin care s-a solicitat admiterea căii de atac și modificarea
hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii în contencios administrativ și a
constatării nulității absolute a Ordinului nr. 171/1992 emis de M.A.A.
S-a învederat, prin motivele
de recurs, că instanța de fond a deturnat natura litigiului, pronunțându-se
exclusiv pe excepția prematurității cererii introductive de instanță, în
realitate obiectul litigiului constituindu-l constatarea nulității absolute a
Ordinului nr. 171/1992 emis de M.A.A. și nu revocarea acestuia. În aceste
condiții, s-a arătat de recurentă, cererea de constatare a nulității absolute
fiind imprescriptibilă, excepția prematurității acțiunii pentru lipsa plângerii
prealabile neavând incidență în cauză.
Prin întâmpinare intimatul M.A.P.D.R.
a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
S-a invocat, de către
același intimat, excepția tardivității declarării căii de atac, excepția care
va fi respinsă ca neîntemeiată, pentru considerentele ce urmează.
Potrivit dovezilor de
comunicare a hotărârii existente la dosarul primei instanțe, hotărârea recurată
a fost comunicată reclamantelor, prin afișare, la data de 15 septembrie 2008,
iar recursul a fost depus la poștă, potrivit recipiselor aflate la dosarul
instanței de recurs (filele 39-40), la data de 1 octombrie 2008, în termenul -
calculat pe zile libere, potrivit dispozițiilor art. 101 C. proc. civ. - de 15
zile de la comunicarea sentinței de fond, prevăzut de art. 20 alin. (1) din
Legea nr. 554/ 2004 a contenciosului administrativ.
Recursul este nefondat.
Prin acțiunea înregistrată
sub nr. 9394/301/2007 pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 București reclamantele
G.M., N.S. și R.I. au solicitat în contradictoriu cu mai mulți pârâți, printre
care și M.A.P.D.R., anularea Ordinului nr. 171 din 11 august 1992 emise de
fostul M.A.A. cu privire la aprobarea efectuării unor schimburi de terenuri în
județele Botoșani și Sectorul Agricol Ilfov.
Reținându-se incidența în
cauză a dispozițiilor legale privitoare la contenciosul administrativ, în
condițiile Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, Judecătoria
Sectorului 3 București, secția civilă a dispus, prin sentința civilă nr. 1483
din 14 februarie 2008, rămasă irevocabilă prin nerecurare, declinarea competenței
de soluționare a pricinii în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a
de contencios administrativ și fiscal.
În mod legal, cu respectarea
prevederilor art. 7 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ, cu
modificările și completările ulterioare, Curtea de Apel București, secția a
VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1818 din 17
iunie 2008, a reținut neîndeplinirii procedurii administrative prealabile,
invocată de pârâtul M.A.P.D.R., și a respins acțiunea reclamantelor.
Într-adevăr, potrivit art.
109 alin. (2) C. proc. civ., în cazurile anume prevăzute de lege, sesizarea
instanței competente se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri
prealabile, în condițiile stabilite de acea lege: dovada îndeplinirii
procedurii prealabile se va anexa la cererea de chemare în judecată.
Pe de altă parte, potrivit
art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu
modificările și completările ulterioare, înainte de a se adresa instanței de contencios
administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al
său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie
să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare,
dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului,
revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.
Plângerea prealabilă în
cazul actelor administrative unilaterale se poate introduce, pentru motive
temeinice, și peste termenul prevăzut la art. 7 alin. (1), dar nu mai târziu de
6 luni de la data emiterii actului: termenul de 6 luni este termen de
prescripție (art. 7 alin. (7) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și
completările ulterioare).
Este îndreptățit să
introducă plângere prealabilă, potrivit art. 7 alin. (3) din Legea nr. 554/2004
a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, și
persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un
act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept, din
momentul în care a luat cunoștință, pe orice cale, de existența acestuia, în
limitele termenului de 6 luni prevăzut la alin. (7).
Reclamantele recurente nu au
făcut dovada îndeplinirii, anterior introducerii acțiunii în justiție,
procedurii plângerii administrative prealabile, iar această împrejurare atrage,
în raport de textelor legale mai sus menționate - cum a arătat dealtfel și
prima instanța prin considerentele hotărârii date - respingerea ca inadmisibilă
a acțiunii în contencios administrativ.
Nu poate fi primită
susținerea făcută prin recurs, în sensul că prin acțiune nu s-a solicitat
anularea ordinului emis în anul 1992 de M.A.A. ci constatarea nulității acestui
act administrativ, iar această ultimă solicitare nu este supusă vreunui termen
și este astfel imprescriptibilă, întrucât fiind vorba de un act administrativ
unilateral, lipsirea de eficacitate juridică a acestuia se poate obține nu prin
invocarea nulităților în condițiile dreptului comun (civil), ci prin formularea
unei acțiuni principale în anulare sau a unei excepții de nelegalitate, în
condițiile și termenele prevăzute prin Legea nr. 554/2004 a contenciosului
administrativ, cu modificările și completările ulterioare.
În raport de cele mai sus
arătate, se constată că motivele de recurs invocate nu sunt întemeiate și că
hotărârea atacată este legală și temeinică, astfel că se va dispune, în temeiul
dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., respingerea ca nefondat a
recursului declarat de recurentele G.M., N.S. și R.I. împotriva sentinței
civile nr. 1818 din 17 iunie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a
contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepția
tardivității recursului declarat invocată de M.A.D.R. ca neîntemeiată.
Respinge recursul declarat
de G.M., N.S. și R.I. împotriva sentinței civile nr. 1818 din 17 iunie 2008 a
Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,
ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 19 mai 2009.