ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1453/2009

Prin sentința penală nr. 17/

PI din 26 ianuarie 2009, în baza art. 278

1

alin. (8) lit. a) C.

proc. pen., a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul

S.P. împotriva rezoluțiilor din 6 octombrie 2008 dată în dosarul nr. 242/P/2008

și din 29 octombrie 2008 dată în dosarul nr. 1097/II/2008 ale Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Timișoara.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța a reținut următoarele considerente:

Petentul S.P. a formulat

plângere împotriva rezoluțiilor din 6 octombrie 2008 dată în dosarul nr. 242/P/2008

și din 29 octombrie 2008 dată în dosarul nr. 1097/II/2008 ale Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Timișoara.

Prin rezoluția atacată,

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara a dispus neînceperea urmăririi

penale față de intimatul Ț.M., executor judecătoresc, sub aspectul săvârșirii

infracțiunilor prevăzute de art. 246, 192, 208 și 217 C. pen.

În motivarea rezoluției s-a

arătat că petentul a solicitat organului de urmărire penală să se efectueze

cercetări împotriva executorului judecătoresc Ț.M., deoarece a pus în mod

abuziv în executare titlul executoriu, depășind conținutul acestuia, pătrunzând

fără drept în domiciliul său, iar cu ocazia punerii în executare a sustras un

autoturism și a distrus mai multe bunuri.

Procurorul a reținut că

punerea în executare a ordonanței președințiale s-a făcut fără depășirea titlului

executoriu cu ocazia acestei executări, nu au fost depășite atribuțiile de

serviciu, deplasarea (mutarea) bunurilor respective de pe calea de acces

într-un alt loc neputând echivala cu sustragerea sau distrugerea acestora. În

final, s-a apreciat că sunt incidente dispozițiile art. 10 lit. a) C. proc.

pen.

Instanța de fond a menținut

rezoluția concluzionând că rezoluțiile pronunțate în cauză sunt temeinice și

legale, în cauză impunându-se soluția de neîncepere a urmăririi penale, din actele

premergătoare rezultând că sunt incidente dispozițiile art. 10 lit. a) C. proc.

pen.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs petentul, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate,

apreciind că intimatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor pentru care

a formulat plângere.

Examinând cauza sub toate conform

art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte reține că recursul

nu este fondat.

Titlul executoriu în

discuție îl reprezintă sentința civilă nr. 1031 din 8 mai 2008 a Judecătoriei Caransebeș, pronunțată în dosarul nr. 1182/208/2008, prin care s-a admis cererea

de ordonanță președințială formulată de reclamanții T.B.M. și T.C. împotriva

pârâtului S.P., acesta din urmă fiind obligat să permită accesul reclamanților

pe terenul proprietatea lor, hotărâre care era executorie și fără trecerea unui

termen.

Petentul nu a fost de acord

cu executarea hotărârii judecătorești de bunăvoie.

În această situație

intimatul a trecut la următoarea formă de executare, în exercitarea

atribuțiilor de serviciu, cu respectarea dispozițiilor legale, respectiv la

executarea silită prin îndepărtarea unei caroserii de autoturism, a pietrelor

și pământului aflate pe drumul de acces, în așa fel încât să se poată circula.

Analizând actele

premergătoare efectuate în cauză se poate concluziona că intimatul nu a

săvârșit niciuna dintre faptele penale pentru care s-a plâns petentul, fiind

incidente dispozițiile art. 10 lit. a) C. proc. pen.

Împrejurarea că titlu

executoriu (la care s-a făcut referire) a fost desființat prin decizia penală nr.

314/ R din 2 iulie 2008 a Tribunalului Caraș-Severin pronunțată în dosarul nr. 1182/208/2008,

nu are relevanță, așa cum corect reține instanța, deoarece la momentul

executării silite, executorul judecătoresc avea de executat o hotărâre judecătorească

executorie și fără trecerea vreunui termen așa cum prevăd dispozițiile Codului

de procedură civilă în materie de ordonanță președințială.

Față de aceste considerente,

în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins recursul

ca nefondat.

Conform art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., va fi obligat recurentul la cheltuieli judiciare statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de petiționarul S.P. împotriva sentinței penale nr. 17/ PI

din 26 ianuarie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.

Obligă recurentul petiționar

la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 17 aprilie 2009.