ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1453/2009

Prin sentința penală nr. 17/ PI din 26 ianuarie 2009, în baza art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul S.P. împotriva rezoluțiilor din 6 octombrie 2008 dată în dosarul nr. 242/P/2008 și din 29 octombrie 2008 dată în dosarul nr. 1097/II/2008 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara. Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut următoarele considerente: Petentul S.P. a formulat plângere împotriva rezoluțiilor din 6 octombrie 2008 dată în dosarul nr. 242/P/2008 și din 29 octombrie 2008 dată în dosarul nr. 1097/II/2008 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara. Prin rezoluția atacată, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimatul Ț.M., executor judecătoresc, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 246, 192, 208 și 217 C. pen.

În motivarea rezoluției s-a arătat că petentul a solicitat organului de urmărire penală să se efectueze cercetări împotriva executorului judecătoresc Ț.M., deoarece a pus în mod abuziv în executare titlul executoriu, depășind conținutul acestuia, pătrunzând fără drept în domiciliul său, iar cu ocazia punerii în executare a sustras un autoturism și a distrus mai multe bunuri. Procurorul a reținut că punerea în executare a ordonanței președințiale s-a făcut fără depășirea titlului executoriu cu ocazia acestei executări, nu au fost depășite atribuțiile de serviciu, deplasarea (mutarea) bunurilor respective de pe calea de acces într-un alt loc neputând echivala cu sustragerea sau distrugerea acestora.

În final, s-a apreciat că sunt incidente dispozițiile art. 10 lit. a) C. proc. pen. Instanța de fond a menținut rezoluția concluzionând că rezoluțiile pronunțate în cauză sunt temeinice și legale, în cauză impunându-se soluția de neîncepere a urmăririi penale, din actele premergătoare rezultând că sunt incidente dispozițiile art. 10 lit. a) C. proc. pen. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petentul, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, apreciind că intimatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor pentru care a formulat plângere. Examinând cauza sub toate conform art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte reține că recursul nu este fondat. Titlul executoriu în discuție îl reprezintă sentința civilă nr. 1031 din 8 mai 2008 a Judecătoriei Caransebeș, pronunțată în dosarul nr. 1182/208/2008, prin care s-a admis cererea de ordonanță președințială formulată de reclamanții T.B.M.

și T.C. împotriva pârâtului S.P., acesta din urmă fiind obligat să permită accesul reclamanților pe terenul proprietatea lor, hotărâre care era executorie și fără trecerea unui termen. Petentul nu a fost de acord cu executarea hotărârii judecătorești de bunăvoie. În această situație intimatul a trecut la următoarea formă de executare, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, cu respectarea dispozițiilor legale, respectiv la executarea silită prin îndepărtarea unei caroserii de autoturism, a pietrelor și pământului aflate pe drumul de acces, în așa fel încât să se poată circula. Analizând actele premergătoare efectuate în cauză se poate concluziona că intimatul nu a săvârșit niciuna dintre faptele penale pentru care s-a plâns petentul, fiind incidente dispozițiile art. 10 lit. a) C. proc.

pen. Împrejurarea că titlu executoriu (la care s-a făcut referire) a fost desființat prin decizia penală nr. 314/ R din 2 iulie 2008 a Tribunalului Caraș-Severin pronunțată în dosarul nr. 1182/208/2008, nu are relevanță, așa cum corect reține instanța, deoarece la momentul executării silite, executorul judecătoresc avea de executat o hotărâre judecătorească executorie și fără trecerea vreunui termen așa cum prevăd dispozițiile Codului de procedură civilă în materie de ordonanță președințială. Față de aceste considerente, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins recursul ca nefondat. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat recurentul la cheltuieli judiciare statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul S.P. împotriva sentinței penale nr. 17/ PI din 26 ianuarie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția penală. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 17 aprilie 2009.