ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1917/2009

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1917/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursurilor de față;

Prin aceeași hotărâre prima instanță a respins

acțiunile civile formulate de părțile civile F.M. și Spitalul Clinic Județean

de Urgență Craiova și a luat act că partea vătămată B.I. nu s-a constituit

parte civilă în cadrul procesului penal, dispunând, totodată să rămână în

sarcina statului cheltuielile judiciare avansate de stat.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a

reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj nr.

338/P/2007, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a

inculpatului I.I. pentru săvârșirea infracțiunilor de tentativă la omor prev.

de art. 20 rap. la art. 174 C. pen., și loviri alte violențe prev.

de art. 180 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.,

reținându-se, în fapt, că inculpatul I.I. zis G.N. locuia pe raza comunei Malu

Mare, județul Dolj, împreună cu membrii familiei, fiind cunoscut ca o persoană

liniștită, bun gospodar, având în proprietate un număr mare de animale, pe care

le ținea la o stână amplasată la marginea localității de domiciliu.

S-a mai reținut că acesta, în primăvara

anului 2007, având nevoie de o cantitate mare de nutreț pentru îngrijirea

animalelor, a luat spre folosință de la familia M.A. un teren în suprafață de

5.000 mp situat în punctul „La boieri”, pe care l-a cultivat cu lucernă,

împreună cu martorul O.Ș., iar anterior datei de 21 aprilie 2007, inculpatul a

aflat de la consăteanul său, martorul D.G., că persoane necunoscute i-au cosit

și sustras lucerna, fapt pentru care s-a deplasat la fața locului, unde a

constatat că aspectele relatate de martor sunt reale. Întrucât i-a fost produsă

o pagubă însemnată, inculpatul a hotărât să meargă în serile următoare la

terenul cultivat cu lucernă, pentru a-i surprinde pe autorii furtului, astfel

că în seara zilei de 21 aprilie 2007, în jurul orelor 21,30 le-a surprins în

zona respectivă pe părțile vătămate F.M. și B.I. (cumnați), persoane de etnie

rromă din localitate, care au venit cu un autoturism marca Dacia proprietatea

ultimului, să sustragă lucernă.

Prima instanță a mai reținut că partea

vătămată F.M. intrase câțiva metri în cultură și se aplecase să taie lucerna cu

o seceră pe care o luase de acasă, moment în care inculpatul a venit în

alergare și l-a atacat, lovindu-l de mai multe ori cu un cuțit și, în aceste

împrejurări a intervenit partea vătămată B.I., inculpatul lovindu-l și pe

acesta cu cuțitul în zona coapsei și a antebrațului stâng, după care s-a

îndreptat spre comuna Malu Mare.

S-a constatat că urmare agresiunii suferite,

partea vătămată F.M. se afla în stare gravă, împrejurare care a impus

transportarea la Spitalul Clinic nr. 1 Craiova, unde a fost supusă unei

intervenții chirurgicale, iar din raportul de constatare medico legală aflat la

dosar, aceasta a fost internată în spital, prezentând următoarele leziuni traumatice:

plăgi înjunghiate de cca. 1,5 cm în hipocondrul drept, pe fața anterioară a

hemitoracelui stâng, fața anterioară linie medio-claviculară stâng la 2 cm de

rebordul costal stâng și paraombilicală stângă la cca. 5-6 cm de ombilic

deasupra crestei iliace stâng, plagă înjunghiată de 1 cm în regiunea lombară

dreaptă, paravertebral dreaptă, plagă înjunghiată de 5 cm medie abdominală. S-a

concluzionat că leziunile sus menționate s-au putut produce la data de 21/22

aprilie 2007 prin lovire cu obiect tăietor – înțepător (posibil cuțit), au

necesitat 25 zile îngrijiri medicale (inițial 18 zile) fiindu-i pusă în

primejdie viața .

De asemenea, din raportul de constatare

medico legală privind pe B.I. s-a reținut că acesta a prezentat la examinare o

plagă tăiată creastă iliacă stângă, de aproximativ 4 cm și 2 plăgi de 1 cm și

respectiv 2 cm, situată în ⅓ superioară antebraț stâng, leziuni ce au

putut fi produse prin lovire cu corp tăietor - înțepător și au necesitat 7-8

zile îngrijiri medicale.

S-a mai constatat că vinovăția inculpatului a

fost dovedită prin: faptul că părțile vătămate care au avut inițial calitatea

de învinuiți l-au recunoscut pe agresor în persoana lui G.N., (porecla

inculpatului), partea vătămată F.M. relatând că, după ce a fost înjunghiat, s-a

adresat agresorului cu expresia „N. m-ai omorât!”; partea vătămată B.I. a

declarat că agresorul purta pe cap un fes de culoare închisă, aspect confirmat atât

de inculpat cât și de agentul principal S.C. din cadrul Postului de Poliție

Malu Mare; faptul că inculpatul a confirmat prezența sa în seara respectivă, la

terenul cultivat cu lucernă, în jurul orelor 21,30, iar la orele 22,00 s-a

deplasat la postul de poliție din comună și i-a relatat agentului principal S.C.

că persoane necunoscute i-au sustras lucerna și că a observat o căruță pe

drumul de exploatare din apropierea terenului cu lucernă, prin aceste relatări

încercând să-l convingă pe lucrătorul de poliție că nu avea nici o legătură cu

agresiunea; faptul că inculpatul a revenit în dimineața următoare la locul

agresiunii unde a găsit secera, șapca din material textil și o pereche de

papuci, abandonate de părțile vătămate, revenirea sa în acel loc datorându-se

intenției sale de a distruge eventualele probe materiale, astfel explicându-se

lipsa probelor de sânge; faptul că inculpatul a refuzat să fie testat prin

metoda poligraf fiind singura persoană care avea motivația de a-i agresa fizic

pe cei doi, având în vedere paguba suferită prin sustragerea lucernei, precum

și împrejurarea că îi surprinsese în fapt; atitudinea necooperantă a

inculpatului, motiv pentru care nu s-a găsit nici obiectul delict folosit la

săvârșirea infracțiunilor.

S-a mai reținut, din probele administrate în

cauză, că părțile vătămate F.M. și B.I. s-au deplasat cu autoturismul la

terenul inculpatului inculpatului, cu intenția de a sustrage lucerna, dar

acțiunea nu a fost finalizată datorită intervenției acestuia.

De asemenea, prima instanță a mai constatat

că prin actul de sesizare s-a dispus scoaterea de sub urmărirea penală și

aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ, în cuantum de 1.000 lei

pentru fiecare dintre părțile vătămate, învinuiți F.M. și B.I., cercetați sub

aspectul săvârșirii infracțiunii de tentativă la furt prev. de art. 20 rap.

la art. 208 C. pen., în dauna inculpatului I.I.

Prima instanță a apreciat însă că niciuna din

probele administrate în cursul urmăririi penale și în faza cercetării

judecătorești nu au confirmat vinovăția inculpatului, iar declarațiile părților

vătămate sunt contradictorii și nu se coroborează cu celelalte mijloace de

probă aflate la dosar, fiind subiective și datorită împrejurării că au fost

cercetate pentru tentativă la furt.

Totodată, prima instanță a mai reținut că

este irelevantă împrejurarea că inculpatul a negat săvârșirea faptelor și a

refuzat testul poligraf, întrucât acesta beneficia de prezumția de nevinovăție

și nu era obligat să-și dovedească nevinovăția.

Tribunalul Dolj, apreciind că la pronunțarea

unei condamnări instanța trebuie să își întemeieze convingerea cu privire la

vinovăția inculpatului pe bază de probe sigure și constatând că în cauză

probele de acuzare nu au un caracter cert, lăsând loc unei nesiguranțe în

privința vinovăției acestuia, a dat eficiență regulii potrivit căreia îndoiala

profită inculpatului in dubio pro reo, dispunând achitarea inculpatului I.I.

considerând că faptele pentru care a fost cercetat și dedus judecății nu au

fost săvârșite de acesta.

Totodată, prima instanță, pe latură civilă, a

respins acțiunea civilă formulată de părțile civile F.M. și Spitalul Clinic de

Urgență nr. 1 Craiova și a luat act că partea vătămată B.I. nu s-a constituit

parte civilă în cadrul procesului penal.

Împotriva acestei sentințe penale au declarat

apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj și părțile civile F.M. și B.I.,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Parchetul a criticat hotărârea instanței de

fond arătând că în mod greșit s-a dispus achitarea inculpatului pentru faptele prev.

de art. 20 rap. la art. 174 C. pen. și de art. 180 alin. (2) C. pen.,

susținând că aprecierea probelor s-a făcut eronat, iar instanța a reținut o

altă stare de fapt decât cea avută în vedere de procuror în momentul trimiterii

în judecată. De asemenea, a mai arătat că, în mod greșit, prima instanță a

reținut că probele administrate în cauză nu conduceau în mod cert la vinovăția

inculpatului, deși, cu ocazia audierilor și confruntărilor efectuate, părțile

vătămate au susținut în mod constant că l-au recunoscut pe agresor în persoana

lui G.N., poreclă sub care inculpatul era cunoscut în localitate.

În final, a solicitat admiterea apelului,

desființarea sentinței și pronunțarea unei hotărâri de condamnare a

inculpatului pentru ambele fapte reținute în sarcina să, urmând să se constate

că agresiunea s-a produs în cultura de lucernă aparținând inculpatului, acesta

fiind singura persoană care avea motiv să îi agreseze fizic pe F.M. și B.I.,

având în vedere paguba suferită prin sustragerea lucernei, precum și faptul că

îi surprinsese pe teren.

1

Apelantul partea civilă F.M. a solicitat

admiterea apelului, desființarea sentinței și condamnarea inculpatului pentru

cele două infracțiuni pentru care a fost trimis în judecată, întrucât în baza

probatorului administrat, se desprinde concluzia certă că autorul acestora este

inculpatul, care le-a surprins pe cele două părți vătămate tăind lucerna de pe

terenul pe care îl folosea. Pe de altă parte, a arătat că nu exista niciun alt

motiv pentru care cele două părți civile să-l indice ca autor al infracțiunii

pe inculpatul I.I. în scop de răzbunare, întrucât între ei nu a existat niciun

conflict anterior și singurul interesat să intervină pentru a-și apăra

proprietatea, nu putea fi decât inculpatul.

Pe latură civilă, a solicitat admiterea

acțiunii civile în sensul obligării inculpatului la plata daunelor materiale și

morale în cuantumul solicitat și dovedit la instanța de fond.

Apelantul parte civilă B.I. nu și-a motivat

apelul formulat.

Prin decizia penală nr. 33 din 19 februarie

2009 Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, a

respins, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul

Dolj și părțile civile F.M. și B.I. împotriva sentinței penale nr. 117 de la 17

martie 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj, obligând fiecare apelantă parte

civilă la plata sumelor de câte 95 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către

stat.

Pentru a dispune astfel, instanța de prim

control judiciar, examinând sentința penală apelată prin prisma motivelor

invocate cât și din oficiu, a constatat că, în mod justificat, instanța de fond

a dispus achitarea inculpatului I.I. pentru infracțiunile prev.

de art. 20 rap. la art. 174 C. pen. și prev. de art. 180 alin.

(2) C. pen., întrucât faptele pentru care a fost trimis în judecată nu au fost

săvârșite de acesta.

De asemenea, instanța de apel a apreciat că

probele administrate pe parcursul procesului penal nu au dovedit vinovăția

inculpatului, nu aveau un caracter cert și nu au confirmat săvârșirea faptelor,

astfel cum au fost reținute în actul de sesizare a instanței.

S-a constatat că susținerile părților

vătămate F.M. și B.I. în sensul că autorul infracțiunilor de violență comise

împotriva lor a fost inculpatul I.I., au fost infirmate de întreg materialul

probator administrat în cauză, inclusiv de declarațiile acestora, care nu s-au

coroborat nici între ele și nici cu celelalte probe, părțile vătămate

prezentând diferit împrejurările în care s-ar fi produs agresiunea.

Instanța de prim control judiciar a apreciat

că declarațiile acestora pot constitui mijloace de probă numai în măsura în

care puteau fi coroborate cu fapte sau împrejurări care rezultă din ansamblul

probelor existente or, în speță, partea civilă F.M. inițial, a susținut că l-ar

fi recunoscut pe inculpat în întuneric ca fiind persoana care a agresat-o,

însă, la domiciliul său, în prezența martorei F.A., soția sa, a declarat că a

fost înjunghiată de „un român", fără a preciza vreun nume în acest sens.

De asemenea, instanța de apel a constatat că

martorii audiați în cauză, respectiv: O.I., R.T., D.G., O.Ș. au confirmat

susținerile inculpatului referitoare la împrejurarea că în dimineața zilei de

22 aprilie 2007, fiind prezent la terenul cultivat cu lucernă, nu a distrus

eventuale probe materiale, martorul O.I. a relatat că în dimineața zilei de 22

aprilie 2007 între orele 7,30 - 17,30 a fost prezent la terenul din punctul „La

boieri" și nu a observat ca inculpatul (care era prezent în zonă în jurul

orelor 10,00) să fi încercat să strângă lucerna tăiată sau să șteargă urmele

vreunui conflict petrecut pe acel teren.

Curtea de Apel Craiova, secția penală și

pentru cauze cu minori, a apreciat ca relevante în cauză și actele medicale și

medico-legale privind pe partea civilă F.M., care nu au confirmat existența

unor leziuni de violență în zona capului sau la mâini produse cu un corp

contondent (bâtă sau furcă), dar și împrejurarea că nici la locul conflictului

și nici pe hainele inculpatului nu s-au găsit urme de sânge, astfel cum a

rezultat din buletinul de analiză serologică nr. 72/A.11/1474 întocmit de I.M.L

Craiova. Cu privire la această împrejurare, s-a reținut că inculpatul, în acel

sfârșit de săptămână, a fost de pază la depozitul de lemne din localitatea Malu

Mic, astfel că nu și-a schimbat hainele, predându-le organelor de poliție. Un

alt argument relevat de către instanța de apel în sprijinul convingerii formate

l-a constituit și faptul că nu a fost identificat obiectul tăietor - înțepător

folosit în timpul agresiunii.

S-a conchis că toate aceste aspecte,

coroborate cu poziția procesuală a inculpatului care nu a recunoscut faptele

reținute în sarcina sa, arătând că în seara zilei de 21 aprilie 2007, în jurul

orelor 22,00 s-a prezentat la postul de poliție din comună și a semnalat că în

repetate rânduri i-a fost sustrasă lucerna cultivată în punctul „Ia boieri”,

precum și cu împrejurarea că în seara respectivă a observat în zonă o căruță condusă

de un bărbat ce se îndrepta spre comună, iar a doua zi a găsit pe terenul

respectiv papucul, coasa și șapca pe care le-a arătat martorului O.I. și Ie-a

predat imediat organelor de poliție, au condus la concluzia că inculpatul nu a

fost autorul agresiunilor comise împotriva părților vătămate, cu atât mai mult

cu cât pe raza comunei de domiciliu era cunoscut ca un om liniștit, muncitor,

bun gospodar, care, până la acel moment, nu a avut probleme cu consătenii și nu

a intrat în conflict cu legea penală.

Împotriva deciziei penale mai

sus-menționată, în termen legal, au declarat recurs Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel Craiova și de partea civilă F.M., criticând-o pentru

netemeinicie și nelegalitate pentru motivele detaliate în cuprinsul practicalei

prezentei decizii.

Astfel, în esență, reprezentantul

parchetului, invocând dispozițiile art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen.,

a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate și, pe fond, în

rejudecare, să se constate că ambele instanțe au comis o gravă eroare de fapt

atunci când au dispus achitarea inculpatului pentru săvârșirea faptelor

reținute în sarcină, interpretând eronat materialul probator administrat în

cauză, întrucât, contrar celor reținute de instanțele de fond și de apel, la

dosar există probe certe, care conduc fără dubii la concluzia vinovăției

inculpatului în legătură cu faptele pentru care a fost cercetat și dedus

judecății.

Recurentul parte civilă F.M. a

formulat recurs fără însă a-l motiva în scris și, deși legal citat, nu s-a

prezentat în fața instanței de ultim control judiciar, pentru a-și susține toate

apărările.

Recursurile formulate de Parchetul

de pe lângă Curtea de Apel Craiova și de partea civilă F.M. sunt nefondate sub

toate aspectele criticate, pentru considerentele ce se vor arăta.

Înalta Curte de Casație și Justiție,

examinând motivele de recurs invocate, cât și din oficiu, ambele hotărâri,

conform prevederilor art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen. combinate cu

art. 385

6

alin. (1) și art. 385

7

alin. (1) C. proc. pen.,

constată că ambele instanțe au reținut în mod corect situația de fapt și au

stabilit nevinovăția inculpatului, pe baza unei juste aprecieri a ansamblului

probator administrat în cauză și, constatând existența a numeroase contradicții

între declarațiile părților vătămate F.M. și B.I. și a martorilor audiați în

cauză: F.A., I.B. (în prezent N.), O.F., I.F., I.M.M., I.M., R.T., D.G.,

declarații care, de altfel, nu s-au coroborat nici cu celelalte probe

științifice efectuate: rapoartele de expertiză medico-legală (filele 59-60

d.u.p.), buletinul de analiză serologică nr. 73/A11/1617 din 15 mai 2007 (fila

65 d.u.p.) a dar astfel eficiență principiului potrivit căruia orice dubiu

relevat în cauză profită inculpatului.

De asemenea, se mai constată că

potrivit art. 62 C. proc. pen., în vederea aflării adevărului, atât organul de

urmărire penală cât și instanța de judecată sunt obligate să lămurească cauza

sub toate aspectele, pe bază de probe, iar potrivit dispozițiilor art. 66 alin.

(1) C. proc. pen., învinuitul sau inculpatul beneficiază de prezumția de

nevinovăție și nu este obligat să-și dovedească nevinovăția.

În speța dedusă judecății Înalta

Curte constată că probele administrate au fost corect apreciate de ambele

instanțe care, constatând că nu s-a putut stabili în afara oricărui dubiu că

inculpatul este vinovat de săvârșirea faptelor care i se impută, au considerat

justificat că prezumția de nevinovăție nu a fost răsturnată, întrucât, pe de o

parte inculpatul a negat constant săvârșirea faptelor astfel cum au fost

reținute în actul de sesizare al instanței, iar pe de altă parte, nici părțile

vătămate nu au fost consecvente în declarații, nu au indicat corect ora și

locul incidentului și nu l-au identificat cu precizie ca autor al faptelor pe

inculpatul I.I., iar pe terenul de lucernă pe care-l folosea inculpatul (reținut

ca fiind locul agresiunii) nu s-au găsit urme de sânge. De asemenea, corect s-a

mai constatat că declarațiile martorilor audiați în faza de urmărire penală și

apoi în faza cercetării judecătorești nu au fost lipsite de echivoc, existând

mai multe neconcordanțe, aspecte care, justificat, au fost valorificate în

același sens al considerării incidenței principiului

in dubio pro reo

.

Toate aceste împrejurări, coroborate

și cu mențiunile din buletinul de analiză serologic existent la fila 65 d.u.p. din

care a rezultat că „nu există corespondență de grupă sanguină între sângele

prezent pe puloverul de culoare muștar aparținând numitului I.F. și sângele

recoltat de la numiții F.M. și B.I.” se constată că, în mod corect, au condus

instanțele la formarea convingerii că, în speță, nu s-a relevat cu certitudine

și în afara oricărui echivoc că inculpatul I.I. ar fi autorul infracțiunilor

astfel cum au fost descrise în actul de inculpare.

Prin urmare soluția de achitare a

inculpatului I.I. pronunțată, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art.

10 lit. c) C. proc. pen., de prima instanță și menținută de instanța de prim

control judiciar a fost corect fundamentată și, justificat, s-a constatat că

probatoriul administrat în cauză nu a confirmat vinovăția inculpatului, nu are

caracter neechivoc și nu a susținut acuzațiile formulate, astfel că nu s-a

putut stabili, în afara oricărui dubiu, că inculpatul I.I. ar fi săvârșit

infracțiunile prevăzute de art. 20 rap. la art. 174 C. pen.(parte vătămată F.M.)

și art. 180 alin. (2) C. pen. (parte vătămată B.I.).

Față de aceste aspecte, urmează a se

constata că și recursul formulat de partea civilă F.M. nu este fondat nici pe

latură penală și, cu atât mai puțin, pe latură civilă, întrucât constatându-se

cu certitudine că inculpatul I.I. nu a săvârșit faptele pentru care a fost

cercetat și dedus judecății, în mod corect, au fost respinse și acțiunile civile

formulate de părțile civile F.M. și Spitalul Clinic Județean de Urgență nr. 1

Craiova.

Față de cele menționate mai sus,

Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 385

15

alin. (1)

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge ca nefondate, recursurile declarate de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și de partea civilă F.M. împotriva

deciziei penale nr. 33 din 19 februarie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția penală

și pentru cauze cu minori, privind pe inculpatul I.I.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc.

pen. va obliga recurenta parte civilă F.M. la plata cheltuielilor judiciare

către stat, inclusiv a onorariului apărătorului desemnat din oficiu pentru

intimatul inculpat I.I. până la prezentarea apărătorului ales, conform

dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și de partea civilă F.M.

împotriva deciziei penale nr. 33 din 19 februarie 2009 a Curții de Apel Craiova,

secția penală și pentru cauze cu minori, privind pe inculpatul I.I.

Obligă recurenta parte civilă la plata

sumei de 250 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma

de 50 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru

intimatul inculpat I.I. până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 25 mai 2009.