ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 495/2009

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin

sentința comercială nr. 41251 din 29 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul

București, secția a VI-a comercială, în dosar nr. 10364/3/2007, prima instanță

a respins cererea formulată de creditoarea A.V.A.S. împotriva pârâtei SC S.E.

SA, cerere având ca obiect obligarea pârâtei la plata sumei de 625.424,66 lei,

reprezentând dobânda calculată pentru creditul de restructurare acordat pârâtei

prin convenția nr. 535/1994.

Împotriva

acestei sentințe, a declarat apel reclamanta A.V.A.S., solicitând rejudecarea

cauzei în fond și admiterea acțiunii, astfel cum a fost formulată.

Pentru

a se pronunța astfel, curtea de apel a reținut că între Fondul Proprietății de

Stat, antecesorul reclamantei A.V.A.S. și SC S.E. SA s-a încheiat contractul

nr. 535 din 28 octombrie 1994 prin care acesta punea la dispoziția pârâtei-intimate

suma de 1.300.000.000 ROL destinată restructurării societății, suma urmând să

fie rambursată autorității statului în condițiile art. 2 lit. c) din convenția

părților plus dobânda de 50 % din valoarea împrumutară, iar pentru întârzierea

la rambursare societatea creditată plătea penalități egale cu dobânda pieții la

credite bancare, conform art. 4 din contract.

Ulterior,

acestui contract, semnatarii contractului nr. 15 din 12 ianuarie 1999, între

care Fondul Proprietății de Stat avea calitatea de vânzător al acțiunilor SC

S.E. SA au fost negociate și clauzele 6.1.3. și 6.1.4. în care s-a prevăzut că

datoriile societății SC S.E. SA către vânzătorul Fondul Proprietății de Stat -

identificate în Anexa 9 a contractului - sunt reeșalonate pentru o perioadă de

5 ani, cu un termen de grație de 3 luni dar și că sunt anulate majorările

aferente datoriilor societății către vânzător. Anexa 9 a contractului

identifică, între altele, contractul de creditare nr. 535/1994.

Sub

acest aspect, curtea de apel a reținut ca nefondată susținerea apelantei-reclamante

că, potrivit principiului relativității efectelor contractului, nu se puteau

aduce modificări convenției nr. 535/1994, deoarece, în drept, a operat o

stipulație pentru altul, prin angajarea clauzei din contractul de privatizare

nr. 15 din 12 ianuarie 1999 între care Fondul Proprietății de Stat, în

calitatea sa de promitent, se obliga față de cumpărătorul acțiunilor O.B.V.O., stipulant,

pe de o parte, să amâne scadența contractului de credit nr. 535 din 28

octombrie 1994, iar pe de alta, să absolve de datorie SC S.E. SA, pentru

majorările datorate statului în legătură cu acest angajament.

Cât

privește rambursarea datoriei constând în dobândă s-a reținut că, în cauză, a

operat autoritatea de lucru judecat, deoarece potrivit acțiunii înregistrate la

Curtea de Apel Ploiești la 6 mai 2003 (depusă în copie la fila 65 a dosarului

TB), A.V.A.S. a solicitat de la SC S.E. SA plata, între altele, a sumei de

5.290.821.918 ROL reprezentând dobânda calculată conform contractului nr. 535

din 28 octombrie 1994, cauza acestei pretenții fiind art. 2 lit. c) din acest

contract.

Curtea

de Apel Ploiești a pronunțat sentința comercială nr. 162 din 10 iulie 2003,

irevocabilă prin decizia comercială nr. 1544/2005 pronunțată de Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția comercială, în dosar nr. 2157/2003, statuând asupra

obiectului și întinderii obligațiilor de executat în baza contractului,

stabilind cu privire la dobândă că nu se datorează acte jurisdicționale intrate

în puterea lucrului judecat, care nu mai permit, prin efectul lor absolut și

irefragabil, repunerea în discuție a chestiunilor dezlegate prin considerentele

care pregătesc și justifică dispozitivul.

Împotriva

acestei hotărâri, a formulat recurs reclamanta, invocând motivele de recurs,

prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

A

arătat, în esență, că este greșită reținerea de către instanța de apel a

modificării conținutului convenției de acordare a împrumutului prin contractul

de vânzare-cumpărare acțiuni (privatizare) față de principiul relativității

efectelor contractului, iar obligația, oricum, a fost una formală față de

conținutul art. 6.2. din contract.

Totodată,

a arătat că instanța a făcut o aplicare greșită a dispozițiilor privind

autoritatea de lucru judecat, în cauza precedentă neavând loc o judecată pe

fond a pretențiilor deduse acestei judecăți.

Intimata-pârâtă

a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului, ca nefondat.

Analizând

recursul se găsește, nefondat.

În

ceea ce privește primul motiv de recurs, potrivit probelor administrate rezultă

cu evidență că Fondul Proprietății de Stat, antecesorul reclamantei A.V.A.S.

București a înțeles să renunțe la dreptul său de a încasa dobânda la împrumut

în baza convenției ce face obiectul judecății, prin contractul de privatizare

intervenit ulterior, conform clauzelor prevăzute la art. 6.1.3. și art. 6.1.4.,

din care rezultă o obligație de rezultat și nu de diligențe, sub forma stipulației

pentru altul, iar intimata-pârâtă, deși nu a participat la încheierea

contractului de privatizare, are drepturi ce izvorăsc din aceste clauze, ca

terț beneficiar, aceasta fiind voința reală a stipulantului și a promitentului,

care nu este contrară legii, fiind obținut Acordul Ministerului Finanțelor,

care a acceptat la cererea expresă a F.P.S. ca SC S.E. SA să beneficieze de

anularea oricăror majorări de întârziere aferente tuturor datoriilor societății

față de stat, inclusiv a celor ce izvorăsc din convenția de împrumut.

Prin urmare, motivul prevăzut de art. 304 pct. 8 C.

proc. civ., este nefondat.

Cât privește cel de al doilea motiv de recurs,

întemeiat pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ., hotărârea este, de asemenea,

legală, deoarece chiar dacă prin judecata anterioară instanța nu a pronunțat o

hotărâre pe fond, potrivit dispozitivului dat în considerarea legală a

modificării clauzelor convenției, obligația pretinsă nu mai există.

Prin urmare, cu această motivare suficientă,

hotărârile celor două instanțe sunt legale, așa încât, în baza art. 312 alin. (1)

C. proc. civ. găsind și acest motiv ca nefondat, recursul va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. București împotriva

deciziei comerciale nr. 206 din 17 aprilie 2008, pronunțată de Curtea de Apel

București, secția a VI-a comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi

18 februarie 2009.