ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 495/2009

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința comercială nr. 41251 din 29 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, în dosar nr. 10364/3/2007, prima instanță a respins cererea formulată de creditoarea A.V.A.S. împotriva pârâtei SC S.E. SA, cerere având ca obiect obligarea pârâtei la plata sumei de 625.424,66 lei, reprezentând dobânda calculată pentru creditul de restructurare acordat pârâtei prin convenția nr. 535/1994. Împotriva acestei sentințe, a declarat apel reclamanta A.V.A.S., solicitând rejudecarea cauzei în fond și admiterea acțiunii, astfel cum a fost formulată. Pentru a se pronunța astfel, curtea de apel a reținut că între Fondul Proprietății de Stat, antecesorul reclamantei A.V.A.S.

și SC S.E. SA s-a încheiat contractul nr. 535 din 28 octombrie 1994 prin care acesta punea la dispoziția pârâtei-intimate suma de 1.300.000.000 ROL destinată restructurării societății, suma urmând să fie rambursată autorității statului în condițiile art. 2 lit. c) din convenția părților plus dobânda de 50 % din valoarea împrumutară, iar pentru întârzierea la rambursare societatea creditată plătea penalități egale cu dobânda pieții la credite bancare, conform art. 4 din contract. Ulterior, acestui contract, semnatarii contractului nr. 15 din 12 ianuarie 1999, între care Fondul Proprietății de Stat avea calitatea de vânzător al acțiunilor SC S.E. SA au fost negociate și clauzele 6.1.3. și 6.1.4.

în care s-a prevăzut că datoriile societății SC S.E. SA către vânzătorul Fondul Proprietății de Stat - identificate în Anexa 9 a contractului - sunt reeșalonate pentru o perioadă de 5 ani, cu un termen de grație de 3 luni dar și că sunt anulate majorările aferente datoriilor societății către vânzător. Anexa 9 a contractului identifică, între altele, contractul de creditare nr. 535/1994.

Sub acest aspect, curtea de apel a reținut ca nefondată susținerea apelantei-reclamante că, potrivit principiului relativității efectelor contractului, nu se puteau aduce modificări convenției nr. 535/1994, deoarece, în drept, a operat o stipulație pentru altul, prin angajarea clauzei din contractul de privatizare nr. 15 din 12 ianuarie 1999 între care Fondul Proprietății de Stat, în calitatea sa de promitent, se obliga față de cumpărătorul acțiunilor O.B.V.O., stipulant, pe de o parte, să amâne scadența contractului de credit nr. 535 din 28 octombrie 1994, iar pe de alta, să absolve de datorie SC S.E. SA, pentru majorările datorate statului în legătură cu acest angajament. Cât privește rambursarea datoriei constând în dobândă s-a reținut că, în cauză, a operat autoritatea de lucru judecat, deoarece potrivit acțiunii înregistrate la Curtea de Apel Ploiești la 6 mai 2003 (depusă în copie la fila 65 a dosarului TB), A.V.A.S.

a solicitat de la SC S.E. SA plata, între altele, a sumei de 5.290.821.918 ROL reprezentând dobânda calculată conform contractului nr. 535 din 28 octombrie 1994, cauza acestei pretenții fiind art. 2 lit. c) din acest contract. Curtea de Apel Ploiești a pronunțat sentința comercială nr. 162 din 10 iulie 2003, irevocabilă prin decizia comercială nr. 1544/2005 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, în dosar nr. 2157/2003, statuând asupra obiectului și întinderii obligațiilor de executat în baza contractului, stabilind cu privire la dobândă că nu se datorează acte jurisdicționale intrate în puterea lucrului judecat, care nu mai permit, prin efectul lor absolut și irefragabil, repunerea în discuție a chestiunilor dezlegate prin considerentele care pregătesc și justifică dispozitivul.

Împotriva acestei hotărâri, a formulat recurs reclamanta, invocând motivele de recurs, prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. A arătat, în esență, că este greșită reținerea de către instanța de apel a modificării conținutului convenției de acordare a împrumutului prin contractul de vânzare-cumpărare acțiuni (privatizare) față de principiul relativității efectelor contractului, iar obligația, oricum, a fost una formală față de conținutul art. 6.2. din contract. Totodată, a arătat că instanța a făcut o aplicare greșită a dispozițiilor privind autoritatea de lucru judecat, în cauza precedentă neavând loc o judecată pe fond a pretențiilor deduse acestei judecăți. Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului, ca nefondat.

Analizând recursul se găsește, nefondat. În ceea ce privește primul motiv de recurs, potrivit probelor administrate rezultă cu evidență că Fondul Proprietății de Stat, antecesorul reclamantei A.V.A.S. București a înțeles să renunțe la dreptul său de a încasa dobânda la împrumut în baza convenției ce face obiectul judecății, prin contractul de privatizare intervenit ulterior, conform clauzelor prevăzute la art. 6.1.3. și art. 6.1.4., din care rezultă o obligație de rezultat și nu de diligențe, sub forma stipulației pentru altul, iar intimata-pârâtă, deși nu a participat la încheierea contractului de privatizare, are drepturi ce izvorăsc din aceste clauze, ca terț beneficiar, aceasta fiind voința reală a stipulantului și a promitentului, care nu este contrară legii, fiind obținut Acordul Ministerului Finanțelor, care a acceptat la cererea expresă a F.P.S.

ca SC S.E. SA să beneficieze de anularea oricăror majorări de întârziere aferente tuturor datoriilor societății față de stat, inclusiv a celor ce izvorăsc din convenția de împrumut. Prin urmare, motivul prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., este nefondat. Cât privește cel de al doilea motiv de recurs, întemeiat pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ., hotărârea este, de asemenea, legală, deoarece chiar dacă prin judecata anterioară instanța nu a pronunțat o hotărâre pe fond, potrivit dispozitivului dat în considerarea legală a modificării clauzelor convenției, obligația pretinsă nu mai există. Prin urmare, cu această motivare suficientă, hotărârile celor două instanțe sunt legale, așa încât, în baza art. 312 alin. (1) C. proc.

civ. găsind și acest motiv ca nefondat, recursul va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. București împotriva deciziei comerciale nr. 206 din 17 aprilie 2008, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 februarie 2009.