ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3083/2009

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor cauzei, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 13 octombrie 2008, revizuentul G.R. a

solicitat revizuirea deciziei nr. 5264 din 29 septembrie 2008, pronunțată în

dosar nr. 27180/3/2005 de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și

de

proprietate intelectuală, în

contradictoriu cu intimații Primăria municipiului

București și Municipiul București prin Primarul

General în temeiul art. 322 pct. 1

și 2 C. proc. civ.

În motivarea cererii se arată că, deși părțile au susținut

că aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 10/2001, întrucât

imobilul a făcut obiectul Decretului nr. 92/1950, instanța s-a pronunțat pe

incidența art. 11 din

Legea nr. 10/2001, în

cazul în care imobilul nu a făcut niciodată obiect al unui

act de

expropriere.

Se mai susține că,

instanța nu a considerat motivul de recurs formulat în

raport de

incidența Titlului VII Cap. V din Legea nr. 247/2005, dar a admis recursul și a

acordat toate măsurile reparatorii prin echivalent în condițiile în

care s-a solicitat numai măsura compensării

prevăzută de art. 10 alin. (8) din Legea

nr. 10/2001. Mai mult decât

atât se susține că, deși prin motivul de recurs formulat de

intimat s-a solicitat aplicarea Titlului VII Cap.

V din Legea nr. 247/2005, prin

decizia

supusă revizuirii se motivează că Legea nr. 247/2005 nu poate fi aplicată

unei dispoziții emise sub imperiul legii vechi,

dar s-a admis recursul și a fost

modificată hotărârea pronunțată de

instanța de apel.

În final, susține revizuentul că atâta vreme cât s-a

reținut aplicarea Legii nr. 10/2001 în forma veche, dispozitivul cuprinde

acordarea de măsuri

reparatorii care nu se

pot dispune de către Primarul General al municipiului

București sau

Municipiul București.

Instanța a invocat din oficiu excepția tardivității cererii

de revizuire, susținând că, în temeiul art. 324 alin. (1) pct. 1 și 2 C. proc.

civ., termenul de

revizuire este de o lună

și curge „de la data comunicării hotărârii definitive, iar când hotărârile au

fost date de instanțe de recurs după evocarea fondului, de la

pronunțare

".

Examinând cu prioritate excepția

tardivității invocate din oficiu pentru cererea de revizuire întemeiată pe

disp. art. 322 alin. (1) pct. 1 și 2 C. proc. civ., se reține că, în

conformitate cu prevederile art. 324 alin. (1) pct. 1 și 2 C. proc. civ.,

termenul de revizuire este de o lună și se va socoti pentru hotărârile de la

pct. 1 și 2 de la data pronunțării hotărârii.

Din actele dosarului

rezultă că termenul de o lună prevăzut de art. 324 pct. 1

și 2 C. proc.

civ. a fost depășit, întrucât decizia a cărei revizuire se solicită a fost dată

la 29 septembrie 2008, cu încălcarea termenului legal.

Din acest punct de vedere, trebuie subliniat că legea

prevede decăderea pentru nerespectarea termenelor procedurale stabilite pentru

exercitarea căilor de atac și în acest sens, sunt de observat dispozițiile art.

103 alin. (1) C. proc. civ.,

potrivit cărora

neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui act de

procedură în termenul legal atrag decăderea, afară

de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost

împiedicată să o exercite printr-o

împrejurare mai presus de voința sa.       Întrucât

art. 324 alin. (1) C. proc. civ. stabilește un termen de o lună pentru

exercitarea acestei căi de atac, încălcarea acestuia are ca efect pierderea

dreptului procedural care nu a fost exercitat în

termen, iar cererea de revizuire

întemeiată

pe dispozițiile art. 322 pct. 1 și 2 va fi respinsă ca tardivă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 martie

2009.