ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 867/2010

Deliberând asupra recursului civil de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința nr. 1182 din 20 iunie 2008, Tribunalul București, secția a V-a civilă, a admis în parte contestația formulată de reclamanții T.M., D.E., V.D., E.M. și N.G. în contradictoriu cu pârâții Municipiul București prin primarul General, primarul General al Municipiului București și Primăria Municipiului București; a anulat în parte dispoziția din 13 august 2007 emisă de pârâta Primăria Municipiului București; a obligat pârâta să acorde măsuri reparatorii prin echivalent pentru terenul în speță, deși recurentul-pârât și-a întemeiat cererea de recurs pe pct. 9 al art. 304 C. proc. civ., din dezvoltarea criticilor formulate nu rezultă nici un element care să se subsumeze ipotezelor reglementate de acest caz de modificare.

Pct. 9 al art. 304 C. proc. civ. se referă la lipsa de temei legal a hotărârii atacate ori la pronunțarea acesteia cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, ceea ce înseamnă că pentru a atrage o asemenea încadrare în drept a recursului, acesta ar fi trebuit să cuprindă critici prin care să se argumenteze de ce hotărârea atacată și-a pierdut fundamentul juridic sau care să individualizeze dispozițiile legale care au fost interpretate sau aplicate greșit de instanță. Or, prin criticile formulate, recurentul-pârât nu aduce în discuție nici unul din aspectele menționate, nemulțumirea sa vizând exclusiv modul în care instanța de apel a interpretat probele administrate în cauză și a stabilit pe baza acestora situația de fapt cu privire la întinderea dreptului de proprietate deținut de reclamanți anterior exproprierii.

Astfel, instanța de apel a stabilit, în urma aprecierii probelor administrate în cauză - înscrisuri și expertize, că suprafața de teren deținută în proprietate de reclamanți anterior exproprierii a fost de 3.000 mp teren, din care numai o parte a fost preluată prin expropriere, respectiv 2.731 mp, diferența fiind preluată în fapt. Recurentul contestă această situație de fapt, susținând că din probele administrate rezultă că reclamanții au avut în proprietate suprafața totală de 2.731 mp, iar nu de 3.000 mp. În felul acesta, recurentul tinde, practic, la schimbarea situației de fapt stabilită de instanța de apel, prin reaprecierea probelor administrate, ceea ce nu este posibil în calea extraordinară de atac a recursului.

Modul în care instanța de apel a interpretat probele administrate și a stabilit pe baza acestora o anumită situație de fapt nu mai constituie motiv de recurs în actuala reglementare a art. 304 C. proc. civ. Aceasta deoarece, pct. 11 al art. 304 C. proc. civ., singurul care permitea cenzurarea în recurs a modului de apreciere a probelor în faza procesuală anterioară, a fost abrogat la data de 02 mai 2001, odată cu intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 138/2000, deci cu mult înainte de pronunțarea deciziei atacate, care a avut loc la data de 22 ianuarie 2009. Prin urmare, întrucât criticile formulate de recurent vizează exclusiv aspecte de fapt, legate de interpretarea probelor, ele nu se pot încadra nici în cazul de modificare indicat prin cererea de recurs - art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., și nici în celelalte cazuri de modificare sau casare dintre cele expres și limitativ prevăzute de art. 304 C. proc. civ. pentru realizarea controlului judiciar în recurs. În actuala reglementare, art. 304 C. proc. civ. permite reformarea unei hotărâri în recurs numai pentru motive de nelegalitate, nu și de netemeinicie, astfel că instanța de recurs nu mai are competența de a cenzura situația de fapt stabilită prin hotărârea atacată și de a reevalua în acest scop probele, așa cum urmărește în realitate recurentul, ci doar de a verifica legalitatea hotărârii prin raportare la situația de fapt pe care aceasta o constată. Având în vedere că recursul nu poate fi analizat în afara cadrului restrictiv al art. 304 C. proc.

civ., iar criticile formulate de recurent nu se circumscriu acestui cadru legal, Înalta Curte urmează să constate nulitatea recursului declarat în cauză, conform art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. coroborat cu art. 306 alin. (3) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nul recursul declarat de pârâtul Municipiul București prin primarul General împotriva Deciziei nr. 9/A din 22 ianuarie 2009 a Curții de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 12 februarie 2010.