ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2777/2009

Cererea de chemare în judecată 1.1. Obiect Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Satu Mare, secția civilă, la 17 martie 2005, reclamanta S.B. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul Primarul municipiului Satu Mare, anularea Dispoziției nr. 534/2005 emisă de primar, restituirea în natură ori despăgubiri pentru imobilul situat în Satu Mare, înscris în C.F. nr. 18882 Satu Mare, nr. top. 4720/16. 1.2. în fapt În motivarea cererii de chemare în judecată s-a arătat că din cuprinsul dispoziției atacate nu rezultă ce acte lipsesc de la dosarul constituit în temeiul Legii nr. 10/2001, și care este motivul pentru care a fost respinsă notificarea. 1.

Î n drept Reclamanta și-a întemeiat în drept acțiunea pe dispozițiile Legii nr. 10/2001. 2. Completarea cererii de chemare în judecată La 22 septembrie 2005 reclamanta și-a completat cererea inițială solicitând introducerea în cauză în calitate de pârâtă a Primăriei municipiului Satu Mare. La termenul din 21 noiembrie 2005 instanța „a găsit întemeiată" cererea reprezentantului reclamantei de a fi introdus în cauză Ministerul Finanțelor Publice. 3. Conexarea La termenul din 21 noiembrie 2005 a fost conexat la dosarul 995/2005 dosarul 2824/2005.

Hotărârea primei instanțe Prin sentința civilă nr. 815 D din 22 septembrie 2006, Tribunalul Satu Mare a admis în parte cererile conexate și a anulat Dispoziția nr. 534/2005 a Primarului municipiului Satu Mare. S-a constatat dreptul reclamantei la acordarea de despăgubiri pentru cota de ½ din imobilul teren înscris în C.F. 18882 Satu Mare, nr. top. 4720/16, conform Curtea de Apel Pitești, secția civilă, conflicte de muncă și asigurări sociale, minori și de familie. V din titlul VII al Legii nr. 247/2005. Au fost respinse celelalte capete de cerere. A fost respinsă acțiunea față de SC T. SA În considerentele hotărârii s-a arătat că imobilul în litigiu a aparținut părinților reclamantei, în anul 1963 cota de 2/4 părți din imobil trecând în proprietatea statului cu titlu de donație. Prin sentința civilă nr. 1292/2006 s-a constatat nulitatea donației. Imobilul a cărui restituire s-a solicitat este în proprietatea unei alte persoane, astfel încât se impune acordarea de titluri de despăgubiri, conform Capitolului V din Titlul VII al Legii nr. 247/2005.

Hotărârea instanței de apel Prin decizia civilă nr. 19 A din 29 ianuarie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția civilă mixtă, au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de reclamantă și de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, D.G.F.P. Satu Mare. Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că în fața instanței de apel reclamanta a solicitat repetat amânarea cauzei pentru a depune o expertiză extrajudiciară din care să rezulte că imobilul solicitat poate fi restituit în natură. Instanța a acordat 5 termene însă reclamanta nu și-a probat pretențiile iar titlul de proprietate al actualilor proprietari nu a fost anulat. Nu s-a dovedit că pârâta SC T. SA ar deține imobilul din litigiu. Nu se impune desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, la data rămânerii irevocabile a sentinței Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor trebuind să i se conformeze. Apelul declarat de pârât este nefondat, Ministerul Finanțelor Publice fiind administratorul întregului buget al statului, având atribuții de a pune la dispoziția Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor sume pentru plata măsurilor reparatorii cuvenite foștilor proprietari.

Recursurile 6.1. Motive Împotriva deciziei au declarat recurs ambii apelanți. Reclamanta, care și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., a arătat următoarele: Este surprinzătoare susținerea din apel potrivit căreia nu a fost încuviințată expertiza extrajudiciară în condițiile în care reclamanta ajuns nu doar să îl contacteze pe expertul C., dar i-a achitat și onorariul necesar. Este cunoscută criza de experți topografi la Satu Mare „astfel că nu știu dacă voi avea lucrarea aceasta până la soluționarea prezentului recurs, voi încerca, dar o astfel de susținere într-o decizie a Curții de Apel este de neprimit". Terenul solicitat se află în patrimoniul SC T. SA Valoarea terenului conduce la mărirea patrimoniului acestei unități și reprezintă o îmbogățire a societății în detrimentul reclamantei. Se impune trimiterea cauzei spre rejudecare „cu îndrumarul" de a fi introdusă în proces Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor. Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice a declarat recurs prin care, după ce a prezentat soluțiile pronunțate de instanțele de fond, a invocat faptul că nu are calitate procesuală în cauză, față de dispozițiile art. 26 alin. (4) din Legea nr. 10/2001. 6.2. Analiza făcută de instanța de recurs Cât privește recursul declarat de reclamantă, este de reținut că aspectele privitoare la dificultățile sale de a prezenta în etapa recursului o expertiză extrajudiciară nu se încadrează în cerințele art. 304 C. proc. civ., care limitează criticile de nelegalitate în recurs numai la aspectele prevăzute în text. Nu este întemeiată solicitarea de casare cu trimitere spre rejudecare în vederea introducerii în proces a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor. Conform art. 312 C. proc. civ., casarea cu trimitere spre rejudecare poate fi dispusă numai dacă instanța a cărei hotărâre este recurată a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului ori judecata s-a făcut în lipsa părții care nu a fost legal citată atât la administrarea probelor, cât și la dezbaterea fondului. Dacă s-ar dispune introducerea în cauză a unui terț ar fi încălcate limitele cadrului procesual fixat de însăși reclamanta prin cererea de chemare în judecată iar instanța de apel a apreciat corect asupra opozabilității sentinței. Cât privește eventuala îmbogățire fără just temei a SC T. SA, câtă vreme din dovezile administrate, inclusiv din raportul de expertiză extrajudiciară depus în recurs, rezultă că terenul ce formează obiectul litigiului nu este stăpânit de această societate, în mod corect instanțele de fond au respins cererea de obligare a SC T. SA la măsurile reparatorii prevăzute de legea specială. De vreme ce instanțele de fond au făcut aplicarea corectă a prevederilor legii materiale incidente în cauză, criticile formulate nu întrunesc cerințele art. 304 pct. 9 C. proc. civ., motiv pentru care în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul declarat de reclamantă va fi respins ca nefondat. Recursul declarat de pârât va fi anulat pentru motivul prevăzut de art. 133 alin. (2) C. proc. civ. Conform art. 46 alin. (2) din Legea nr. 90/2001 privind organizarea și funcționarea Guvernului României și a ministerelor, ministrul reprezintă ministerul în raporturile cu celelalte autorități publice, cu persoanele juridice și fizice din țară și din străinătate, precum și în justiție. La termenul din 21 octombrie 2008 instanța a pus în vedere reprezentantului pârâtului faptul că recursul acestei părți a fost semnat de o persoană al cărei nume nu este menționat, astfel încât este necesar să se depună înscrisuri din care să rezulte că această persoană a fost abilitată să semneze recursul. Cu toate acestea, nu s-a făcut dovada că ministrul și-ar fi transmis dreptul de reprezentare către directorul executiv și că acesta, la rândul lui, ar fi împuternicit o altă persoană să semneze recursul. În atare condiții, semnătura aplicată pe cererea de recurs nu poate să angajeze pârâtul, iar actul de procedură neratificat de ministrul cu drept de reprezentare nu poate produce efecte juridice, fiind lovit de nulitate în condițiile art. 302 1 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. Față de cele ce preced, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul declarat de Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice va fi anulat.