ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 450/2009

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 4 februarie 2008, reclamantul Sindicatul Funcționarilor Publici din M.E.F. (în prezent M.F.P.) și A.N.A.F. a solicitat obligarea pârâților M.E.F. și A.N.A.F. la plata către membrii de sindicat indicați în anexă a sumelor reprezentând prima de concediu aferentă perioadei 2001 - 2006, actualizată cu rata inflației/dobânda de referință Banca Națională a României, pana la data plații efective. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat ca funcționarii publici sunt beneficiari ai dreptului la primele de vacanță conform art. 34 alin. 2 din Legea nr. 188/1999, însă până în prezent nu au beneficiat de aceste sume, deoarece s-a dispus suspendarea dispozițiilor prin O.U.G.

nr. 33/2001 și, ulterior, prin legile bugetului de stat, până în 2006. Reclamantul a arătat că suspendarea plății drepturilor și-a încetat aplicabilitatea. Pârâtul M.E.F. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepțiile lipsei de interes, a arătat că acțiunea a rămas în parte fără obiect și a solicitat disjungerea cererilor formulate de reclamanții din cele două instituții. Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1758 din 10 iunie 2008, a respins excepția lipsei de interes formulată de pârâtul M.E.F., ca neîntemeiată, a admis excepția lipsei de obiect și a respins acțiunea formulată de reclamant pentru membrii indicați în adresa nr. 355612 din 9 iunie 2008 a M.E.F.

la pct. 1 - perioada 2001 - 2002, respectiv perioada 2001 - 2006, ca rămasă fără obiect. Totodată, a admis în parte acțiunea reclamantului și a obligat pârâții la plata primelor de concediu aferente perioadei 2001 - 2006 pentru membrii de sindicat indicați în tabelele anexă, cu excepția celor indicați în adresa nr. 355612 din 9 iunie 2008 a M.E.F., actualizate cu rata inflației până la data plății efective. Cu privire la excepția lipsei de interes, s-a reținut că este neîntemeiată, deoarece, chiar dacă pretențiile reclamate au fost recunoscute prin O.U.G. nr. 146/2007, plata sumelor de bani nu a fost executată. Referitor la excepția rămânerii fără obiect, s-a apreciat că, întrucât pârâtul a făcut dovada plății primelor de concediu parțial, către membrii de sindicat indicați în adresa nr. 355612 din 9 iunie 2008, pentru sumele achitate cu titlu de primă de vacanță conform adresei menționate, se impune respingerea acțiunii ca rămasă fără obiect.

În ceea ce privește restul cererii, instanța a reținut că, este întemeiată, întrucât potrivit prevederilor art. 34 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, funcționarii publici au dreptul la prima de concediu, suspendarea acestor prevederi nu a afectat substanța dreptului, ci doar posibilitatea executării lui, iar obligația de plată a primelor a devenit executorie la data încetării suspendării, 31 decembrie 2006, moment de la care se datorează și daune moratorii pentru neexecutare. Împotriva sus menționatei sentințe au declarat recurs, în termenul legal, atât pârâta A.N.A.F., cât și pârâtul M.E.F. (în prezent M.F.P.). Pârâta A.N.A.F. a solicitat, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., modificarea hotărârii atacate, în sensul respingerii acțiunii, în principal ca rămasă fără obiect și, în subsidiar, ca neîntemeiată.

În esență, recurenta a susținut că, în temeiul prevederilor art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr. 146/2007 a acordat funcționarilor publici din cadrul A.N.A.F., în luna martie și iunie 2008 primele de concediu pentru 2001 - 2004, actualizate cu indicele de inflație, potrivit art. 5 alin. (1) din O.U.G. nr. 146/2007, astfel încât instanța a admis în mod greșit acțiunea, care a rămas fără obiect cu privire la drepturile pentru anii 2001 - 2004. Referitor la primele de concediu aferente anilor 2005 - 2006, s-a arătat că acestea urmează a se acorda funcționarilor publici din cadrul A.N.A.F. în luna octombrie 2008, dată la care, și cu privire la aceste drepturi, acțiunea va rămâne fără obiect. Recurentul pârât M.E.F.

a solicitat, în baza dispozițiilor art. 304 pct. 7 și 9 și art. 3041 C. proc. civ., modificarea sentinței, în principal, în sensul admiterii excepției lipsei de interes și al respingerii acțiunii ca lipsită de interes și, în subsidiar, în sensul respingerii acțiunii, ca neîntemeiată. Recurentul a menționată că, deoarece o parte dintre membrii de sindicat au raporturi de serviciu cu M.E.F., iar alții cu A.N.A.F., în mod eronat și fără a-și motiva convingător soluția, instanța de fond a respins excepția disjungerii, a admis pentru o parte ai membrilor de sindicat acțiunea iar pentru alții a respins-o, fără a indica numele acestora, printr-o simplă trimitere la o adresă sau la anexe. A susținut că, nici referitor la excepția lipsei de interes, Curtea de Apel nu și-a motivat hotărârea, nu a indicat considerentele pentru care i-a înlăturat susținerile privitoare la incidența prevederilor O.U.G.

nr. 146/2007, rațiunile de politică bugetară expuse în Nota de fundamentare a acestui act normativ și faptul că drepturile pretinse au fost plătite sau urmează a fi plătite în modalitățile prevăzute de lege. Recurentul a mai arătat că, tot în mod superficial, instanța a analizat și fondul cauzei, ignorându-i susținerile referitoare la dispozițiile legale, constituționale sau ale deciziilor Curții Constituționale invocate și care justificau cererea de respingere a acțiunii ca lipsită de interes sau, în subsidiar, ca neîntemeiată. Analizând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu criticile formulate de recurenți, precum și cu reglementările legale incidente, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc.

civ., Înalta Curte va respinge recursurile ca nefondate, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare. Astfel, în mod corect prima instanță a respins excepția disjungerii ca neîntemeiată. Chiar dacă, membrii Sindicatului reclamant au, o parte, raportului de muncă cu A.N.A.F., iar altă parte cu M.F.P., aceștia sunt reprezentați de același Sindicat și pretind aceleași drepturi, care au același temei, fiind în prezența unui litisconsorțiu procesual activ, astfel încât, pe bună dreptate s-a reținut unitatea acțiunii în justiție formulată de Sindicat pentru membrii săi. Nici cu privire la excepția rămânerii fără obiect sau a lipsei de interes a acțiunii susținerile recurenților nu sunt întemeiate.

Chiar dacă prin O.U.G. nr. 146/2007 s-a recunoscut dreptul la primele de concediu aferente anilor 2001 - 2006, actualizate cu indicele de inflație și s-a reglementat modalitatea de acordare a acestor drepturi, nu se poate reține că acțiunea ar fi lipsită de obiect sau lipsită de interes, din moment ce, la data promovării acțiunii sau la cea a pronunțării hotărârii recurate, drepturile nu erau achitate în întregime iar, pe de altă parte, potrivit prevederilor art. 2 alin. (3) din O.U.G. nr. 147/2007, drepturile stabilite după data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, prin hotărâri judecătorești executorii, se puteau plăti într-o singură tranșă. Întrucât textul normativ invocat nu distinge cu privire la momentul introducerii acțiunii, nu se poate reține teza recurentului M.E.F., potrivit căreia legiuitorul ar fi avut în vedere situațiile în care hotărârile judecătorești au fost pronunțate după intrarea în vigoare a O.U.G.

nr. 146/2007, în dosarele constituite anterior intrării în vigoare a acestui act normativ; aceasta fiind o pură speculație. Având în vedere toate cele expuse și ținând cont că nici susținerile recurentei A.N.A.F. privind acordarea drepturilor în discuție nu au fost dovedite, în temeiul prevederilor art. 312 alin. (1) teza a doua C. proc. civ., se vor respinge ambele recursuri, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de pârâții M.E.F. (în prezent M.F.P.) și A.N.A.F. împotriva sentinței civile nr. 1758 din 10 iunie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondate. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 ianuarie 2009.