ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1511/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 109 din 30 martie 2006, pronunțată de Tribunalul Bacău, în dosarul nr. 10/2006, a fost respinsă excepția inadmisibilității și a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta SC A. SA Onești în contradictoriu cu pârâta SC B.P. SA, sucursala Onești, având ca obiect obligarea pârâtei la decontarea filei C.E.C. seria P 30803257002 emisă de către SC L.I. SRL Onești. Totodată, a fost obligată reclamanta să plătească pârâtei suma de 700 lei RON, cheltuieli de judecată. Apelul declarat împotriva acestei hotărâri de către reclamantă a fost respins prin decizia civilă nr. 5 din 18 ianuarie 2007, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ.

Pentru a se pronunța astfel instanța de apel a reținut, în esență, că hotărârea nu încalcă dispozițiile art. 30 din Legea nr. 59/1934, pct. 4 și art. 167 din Normele Cadru nr. 7/1994 ale B.N.R., care vizează raporturile dintre tras și trăgător, ceea ce este relevant pentru cauză fiind nu motivul pentru care trasul a refuzat plata C.E.C. - ului prezentat în termen util, ci regimul juridic aplicabil acestui titlu comercial de valoare, obligația de plată incumbând trasului ca obligat principal, iar în subsidiar celorlalți obligați cambiali, respectiv trăgătorului, giranților și avaliștilor. Prin urmare, când la scadență trasul refuză plata, obligația de garanție a coobligaților devine o obligație de plată și posesorul are posibilitatea să se îndrepte cu o acțiune în regres, potrivit art. 48 din Legea nr. 59/1934.

Chiar și în situația în care posesorul C.E.C. - ului a pierdut acțiunea cambială contra tuturor obligaților, poate acționa pe trăgător care s-a îmbogățit în dauna sa și, nicidecum, nu poate cere pe calea unei acțiuni directe obligarea trasului la decontarea filei C.E.C. Reclamanta a formulat recurs împotriva acestei hotărâri, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., solicitând admiterea acestuia, modificarea hotărârii, admiterea apelului și schimbarea sentinței instanței de fond în sensul obligării pârâtei să dispună decontarea filei C.E.C., seria P 308.03267002. A susținut în dezvoltarea motivului de recurs că instanța de apel a încălcat prevederile pct. 167 – pct. 169 din Normele cadru nr. 7/1994, deoarece dacă le-ar fi aplicat corespunzător ar fi ajuns la concluzia că refuzul băncii de a deconta fila C.E.C.

excede situațiilor expres prevăzute de aceste prevederi, potrivit cărora C.E.C. - ul poate fi onorat chiar și peste termenul său de prezentare, iar revocarea de către trăgător nu poate avea loc decât după expirarea acestui termen, cu excepția situației pierderii sau furtului instrumentului respectiv, ceea ce în cauză nu rezultă. Intimata – pârâtă a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea recursului, reiterând apărările formulate la fond. Analizând recursul pe baza motivului de nelegalitate invocat se găsește nefondat. Ordinul dat de trăgător anterior expirării termenului de plată de a nu plăti suma înscrisă are de fapt și de drept la bază sentința civilă nr. 1981 din 11 august 2004, ce nu face obiectul acestei judecăți, încât nu se poate susține încălcarea Normelor cadru invocate, iar reintroducerea filei C.E.C.

după stingerea efectelor hotărârii judecătorești, s-a făcut cu depășirea termenului de decontare (25 august 2004) trăgătorul interzicând plata, ceea ce justifică legalitatea hotărârii din perspectiva dispozițiilor art. 30 din Legea nr. 59/1934, corect aplicată. Nu poate fi primită nici susținerea recurentei că, pe această perioadă, termenul a fost suspendat, deoarece termenul, prevăzut de art. 30 din Legea nr. 59/1934, este un termen de decădere, potrivit pct. 333 din Normele cadru nr. 7/1994. Așa fiind, hotărârea instanței de apel este legală și recursul nefondat, încât, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC A. SA Onești, împotriva deciziei nr. 5 din 18 ianuarie 2007, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 mai 2008.