ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3178/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin cererea înregistrată la 11 mai 2005,

reclamanta SC G.R.C.I. SRL Târgu Jiu a chemat în judecată pe pârâții

Inspectoratul General al Poliției Române și Inspectoratul de Poliție al județului

Gorj, Serviciul Poliției ordine Publică, solicitând anularea deciziilor nr. 383870

din 11 aprilie 2005 și nr. 377657 din 8 februarie 2005 și obligarea acestora la

eliberarea licenței de funcționare conform art. 20 din Legea nr. 333/2003.

În motivarea acțiunii, reclamanta a

arătat că, nu îi sunt aplicabile dispozițiile referitoare la eliberarea și

reînnoirea licenței de funcționare cuprinse în secțiunea 1 a normelor

metodologice, ci cele ale secțiunii a doua, care se referă la eliberarea

licențelor de funcționare pentru societățile specializate de pază și protecție

autorizate până la data intrării în vigoare a Legii nr. 333/2003.

Prin sentința nr. 329 din 1 septembrie

2005, pronunțată în dosarul nr. 656/A/2005, Curtea de Apel Craiova a respins

acțiunea formulată.

Prin decizia nr. 806 din 9 martie 2006,

pronunțată în Dosarul nr. 13177/1/2005 (3199/2005) Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis recursul

declarat de societate, a casat sentința atacată și a trimis cauza spre

rejudecare la aceeași instanță, reținând aplicarea prevederilor art. 304 pct. 7

C. proc. civ.

Rejudecând cauza, Curtea de Apel Craiova,

prin sentința nr. 713 din 6 octombrie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 8540/54/2006

(1366/CAF/2006) a respins acțiunea.

Pentru a se pronunța astfel, Curtea de

Apel a reținut că sunt aplicabile prevederile art. 20 alin. (9) din Legea nr. 333/2003

și cele ale secțiunii a doua din H.G. nr. 1010/2004.

Pentru acordarea licenței de funcționare,

conducătorul societății specializate trebuie să obțină avizul Inspectoratului

de poliție județean în a cărei rază teritorială își are sediul societatea.

Avizul acordat de inspectoratul județean

de poliție este avizul de principiu, așa cum este definit acesta de art. 2

alin. (1) din H.G. nr. 1010/2004, chiar dacă cele două secțiuni reglementează

tipuri diferite de societăți specializate de pază și protecție.

În conformitate cu art. 2 alin. (1) lit. b)

din normele metodologice, avizul de principiu se acordă în urma verificărilor

asupra asociatului personalului de conducere, extinse și asupra soțului/soției

sau persoanei cu care colaborează asociatul asociației și personalul de

conducere, sub aspectul cunoașterii preocupărilor acestora, modului de

comportare în societate și antecedentelor penale.

Or în cauză, în urma verificărilor impuse

de lege s-a reținut că soțul asociatului unic al societății reclamante are

antecedente penale, fiind respinsă în mod temeinic și legal cererea reclamantei

de eliberare a licenței de funcționare.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs

reclamanta.

S-a invocat prevederile art. 304

1

C. proc. civ.

Recurenta arată că reprezentantul

societății avea avizul organelor de poliție la data la care a intrat în vigoare

Legea nr. 333/2003, aviz care niciodată nu a fost retras.

În condițiile în care avizul era valabil,

se consideră că nu se mai putea pune problema obținerii a încă unui aviz în

baza secțiunii I din H.G. nr. 1010/2004.

În alin. (10) din Legea nr. 333/2003 se

arată care sunt condițiile de obținere a avizului în cazul în care el nu

există.

Atâta timp cât avizul exista nu se mai

putea pune în discuție, aplicabilitatea alin. (10), ci a alin. (9) din art. 20.

Instanța nu a motivat în nici un fel de

ce nu a avut în vedere faptul că la data solicitării licenței de funcționare

avizul exista.

Dacă legiuitorul ar fi considerat că

avizele obținute anterior își pierd valabilitatea ar fi menționat expres.

Toate avizele obținute anterior intrării

în vigoare a Legii nr. 333/2003 ale comandanților de grupă, comandanților de

detașament, agenților de pază, ale directorului au rămas valabile, nemaifiind

necesară o altă procedură de avizare conform secțiunii I din normele

metodologice.

Intimatul-pârât Inspectoratul General al

Poliției Române a formulat întâmpinare.

Intimatul a solicitat respingerea

recursului ca nefondat, considerând că după intrarea în vigoare a Legii nr. 333/2003,

recurenta urma să respecte dispozițiile art. 20 alin. (9) și (10) ale legii,

precum și dispozițiile art. 5 alin. (1) Secțiunea a doua din H.G. nr. 1010/2004.

Recursul nu este fondat.

Potrivit art. 20 alin. (9) din Legea nr. 333/2003,

conducătorul societății specializate de pază și protecție trebuie să obțină

avizul Inspectoratului de Poliție Județean sau al Direcției generale de poliție

a municipiului București, după caz, în a cărei rază teritorială își are sediul

societatea respectivă.

Potrivit alin. (10) al aceluiași articol,

unitatea de poliție competentă poate acorda avizul persoanei prevăzute la alin.

(9), care are cetățenia română și domiciliul în țară, a împlinit vârsta de 21

de ani, posedă pregătire corespunzătoare atribuțiilor ce îi revin, este

cunoscută ca având o bună conduită cetățenească și nu a suferit condamnări

pentru infracțiuni săvârșite cu intenție.

Normele metodologice privind eliberarea,

reînnoirea, suspendarea și anularea licențelor de funcționare pentru

societățile specializate de pază și protecție, avizarea conducătorilor și

atestarea agenților de pază aprobate prin H.G. nr. 101/2004 este alcătuită la

anexa 1 din Cap.1, secțiunea 1 și secțiunea 2.

Capitolul 1 privește eliberarea și reînnoirea

licențelor de funcționare pentru societățile specializate de pază și protecție.

Secțiunea 1 se referă la eliberarea

licențelor de funcționare pentru societățile specializate de pază și protecție,

care solicită licența după data intrării în vigoare a Legii nr. 333/2003.

Secțiunea a 2-a are în vedere eliberarea licențelor

de funcționare pentru societățile specializate de pază și protecție autorizate

până la data intrării în vigoare a Legii nr. 333/2003.

Din economia actelor normative sus

menționate rezultă că și societățile care au fost autorizate până la data

intrării în vigoare a Legii nr. 333/2003 le revine obligația de a solicita

eliberarea autorizației de funcționare.

În acest scop, asemenea societăți trebuie

să îndeplinească condițiile impuse de art. 4, art. 5, art. 6 din secțiunea a

2-a.

În ipoteza în care nu se solicită

eliberarea licenței de funcționare în conformitate cu noua lege, autorizațiile

eliberate în perioada 1996 – 2003, sunt nule de drept.

Art. 4 și art. 5 din secțiunea a 2-a

impune conducătorilor societăților autorizare anterior intrării în vigoare a

Legii nr. 333/2003, obținerea avizului din partea organelor de poliție.

Acest aviz este cel prevăzut la art. 20

alin. (9) și (10) din Legea nr. 333/2003.

Recurenta a interpretat în mod eronat

textele legale analizate, susținând că, întrucât societatea era înființată

anterior intrării în vigoare a Legii nr. 333/2003 nu mai era necesară obținerea

altor avize pentru conducătorul societății.

Recurenta aduce ca argument ideea că

aceste avize nu au fost cerute pentru angajați.

Legea nr. 333/2003 și normele

metodologice cuprinse în H.G. nr. 1010/2004 nu instituie obligația obținerii

avizelor pentru ceilalți angajați ci numai pentru conducătorul societății,

astfel încât argumentul recurentei nu poate fi reținut.

Interpretarea corectă a textelor de lege

aplicabile este aceea în sensul că și unitățile autorizate anterior intrării în

vigoare a Legii nr. 333/2003 sunt obligate să obțină eliberarea licenței de

funcționare în cadrul actelor depuse fiind și obținerea unui nou aviz pentru

conducătorul societății.

Cât timp pentru conducătorul societății

este obligatorie eliberarea unui nou aviz, în condițiile extinderii cercetării

și asupra soțului conform art. 2 alin. (1) lit. b) din norme, iar soțul

acesteia are antecedente penale rezultă că în mod corect eliberarea avizului a

fost respinsă.

Pe cale de consecință se va reține ș i

netemeinicia criticilor aduse sentinței de fond.

Urmează ca în temeiul art. 20 din Legea

nr. 554/2004 și art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., să se respingă

recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul formulat de

SC G.R.C.I. SRL Târgu Jiu împotriva sentinței civile nr. 713 din 6 octombrie

2006 pronunțată în dosarul de Curtea de Apel Craiova, secția de contencios

administrativ și fiscal, în contradictoriu cu Inspectoratul General al Poliției

Române și Inspectoratul de Poliție al județului Gorj, Serviciul Poliției ordine

Publică.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 21

iunie 2007.