ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1734/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința comercială nr. 7202 din 11 iunie 2008,

Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a admis în parte acțiunea

formulată de către reclamanta SC U.M. SRL, în contradictoriu cu pârâta SC D.C.

SRL, a constatat ca fiind nelegală rezilierea contractului de închiriere din 2

aprilie 2005 intervenit între părți, a obligat pârâta să respecte acest

contract și a respins cererea privind obligarea pârâtei la plata daunelor

cominatorii, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe, SC

D.C. SRL a declarat apel, solicitând desființarea sa și, pe fond, respingerea

acțiunii.

În urma probelor administrate,

Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, a pronunțat decizia

comercială nr. 579 din 4 decembrie 2008 prin care a respins, ca nefondat

apelul.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța de apel a reținut că între apelantă, în calitate de locator și

intimată, în calitate de locatar, s-a încheiat contractul de închiriere din 2

aprilie 2005, prin care apelanta a transmis intimatei dreptul de folosință

asupra fațadei clădirii situate în București, sector 1, în scopul amplasării de

mesh-uri de către reclamantă. Părțile au stabilit ca actul să fie valabil până

la data încetării lucrărilor de construcții și amenajări la C.D.C.

A mai reținut că, în mod

eronat, prima instanță a constatat că la data de 27 iunie 2007, apelanta -

pârâtă a denunțat unilateral contractul de închiriere, în realitate, la acea

dată, contractul a fost reziliat de către apelantă, care a considerat că

termenii și condițiile acestuia nu sunt compatibili cu fezabilitatea

proiectului C.D.C.

În acest context, Curtea de Apel,

în deplin acord cu prima instanță, a reținut că apelanta nu a invocat decât

apariția O.U.G. nr. 95/2006, ca motiv al rezilierii, în cuprinsul adresei de

reziliere, nu și eventuale încălcări ale obligației de plată a chiriei, asumată

contractual de către intimată.

În privința acestei

obligații, factura achitată cu întârziere a fost emisă ulterior momentului

rezilierii pentru a fi putut constitui motiv al rezilierii, iar apariția O.U.G.

nr. 95/2006 prin care s-a aprobat actul adițional la contractul de parteneriat

public -privat pentru reconversia funcțională a amplasamentului C.D.C. nu

cuprinde nicio dispoziție care să interzică derularea contractelor de

închiriere deja încheiate.

Împotriva acestei hotărâri,

a formulat recurs, în termenul legal, pârâta invocând critici întemeiate pe

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și a arătat că instanța de apel a

încălcat principiul interdependenței obligațiilor ce își au izvorul în

contract, în sensul că nu se putea dispune obligarea acesteia la respectarea

contractului din 2 aprilie 2005 atât timp cât intimata - reclamantă nu și-a

respectat propria obligație de plată a chiriei, stabilită prin factura emisă la

13 septembrie 2007, pentru o perioadă anterioară rezilierii, ceea ce dovedește

culpa contractuală a intimatei - reclamante.

Este nelegală și reținerea

faptului că O.U.G. nr. 95/2006 nu a avut niciun efect asupra contractului de

închiriere, recurenta - pârâtă având obligația în baza acestei ordonanțe să

demareze de urgență lucrările de finalizare a construcțiilor la C.D.C.

Recursul este nefondat.

Potrivit art. 7.1 din

contract, părțile au convenit ca încetarea contractului de locațiune să aibă

loc la expirarea duratei, prin acordul părților, unilateral de către locator

dacă locatarul nu își îndeplinește obligația asumată conform art. 5 pct. 5.2 lit.

c) privind plata chiriei, respectiv la solicitarea oricărei părți când cealaltă

parte nu și-a executat în mod culpabil obligațiile asumate prin contract, dacă

această încălcare nu este remediată de partea în culpă în termen de 30 de zile

de la data notificării, dacă mai este posibilă remedierea.

Potrivit adresei din 27

iunie 2007, rezultă fără dubiu că recurenta - pârâtă a comunicat intimatei -

reclamante intenția de reziliere unilaterală a contractului având în vedere actul

adițional la contractul de parteneriat public - privat cu autoritățile publice

pentru realizarea proiectului C.D.C., conform aprobării prin O.U.G. nr. 95/2006

și faptul că termenii și condițiile acordului de închiriere sunt incompatibili

cu fezabilitatea proiectului.

Prin urmare, legal, a

reținut instanța de apel că recurenta - pârâtă a reziliat unilateral contractul

contrar dispozițiilor art. 7.1 din contract, rezilierea unilaterală nefiind

posibilă decât pentru culpă contractuală, ceea ce nu rezultă că s-ar fi invocat

prin adresa de notificare a rezilierii.

Raportarea recurentei -

pârâte, la pretinsa neîndeplinire la termen a obligației de plată a chiriei,

este lipsită de relevanță juridică în cauză, chiar dacă ar fi reală, atât timp

cât nu aceasta a fost cauza rezilierii, iar părțile nu au convenit un pact

comisoriu care să fi condus la rezilierea de drept a contractului, fără

intervenția instanței, anterior pronunțării acțiunii în obligarea la executarea

contractului de către co-contractantul acesteia, intimata - reclamantă în

cauză.

Cât privește O.U.G. nr. 95/2006,

aceasta nu poate constitui o cauză legală de încetare a contractului dintre

părți, cum corect a reținut instanța de apel, față de obiectul său de

reglementare, care nu are legătură cu obiectul contractului dedus judecății,

iar imposibilitatea recurentei - pârâte de a-și îndeplini propriile obligații

justifică, dimpotrivă, legalitatea hotărârii instanței de apel de menținere a

hotărârii instanței de fond, prin care recurenta - pârâtă a fost obligată să

execute contractul, în temeiul art. 969 și art. 1073 C. civ., neputându-se

astfel susține încălcarea principiului interdependenței obligațiilor de către

instanța de apel.

Așa fiind, recursul este

nefondat și în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de pârâta SC D.C. SRL București, împotriva deciziei Curții de Apel București nr.

579 din 4 decembrie 2008, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 3 iunie 2009.