ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3044/2009

Asupra recursului civil de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1207 din 26 iunie 2006, Tribunalul Constanta a admis cererea de revizuire formulată de reclamantul C.V. a sentinței civile nr. 270 din 25 februarie 2005, și în consecință : A admis în parte acțiunea formulată de reclamantul C.V. și a obligat pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor către reclamant la plata următoarelor sume : - 13.581,3483 RON reprezentând rețineri din salariu în contul prejudiciului, reactualizate ; - 10.770,1925 RON drepturi salariale neacordate, actualizate ; - 4.328,0857 RON cheltuieli de judecată reactualizate ; - 25.000 dolari USA sau echivalentul în lei la data efectuării plății efective, daune morale.

A fost obligat Statul Român prin Ministerul Finanțelor către reclamantul C.V. la plata sumei de 22.031.300 lei, respectiv 22.03,13 RON debite, imputații achitate cu chitanța nr. 3846 din 13 februarie 1996. A fost obligat Statul Român prin Ministerul Finanțelor către reclamantul C.V. la plata sumei de 2.490 lei cheltuieli de judecată ocazionate de judecata în fond a pricinii. S-au respins restul pretențiilor ca nefondate. Instanța de fond pronunțând această hotărâre a reținut că în cauza de față sunt aplicabile dispozițiile art. 504 C. proc. pen. Prin decizia civilă nr. 41/C din 18 februarie 2008, Curtea de Apel Constanța a admis apelul formulat de apelantul-pârât Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor reprezentat de D.G.F.P.

Constanța împotriva sentinței civile nr. 1207 din 26 iunie 2007 pronunțată de Tribunalul Constanta, secția civilă, în dosarul nr. 808/118/2006 (nr. format vechi 3367/2006), a schimbat în tot sentința apelată în sensul că a respins cererea de revizuire ca nefondată. A respins apelul formulat de apelantul-revizuient C.V. împotriva sentinței civile nr. 1207 din 26 iunie 2007 pronunțată de Tribunalul Constanța, secția civilă, în dosarul nr. 808/118/2006 (nr. format vechi 3367/2006). Împotriva acestei din urmă hotărâri, la data de 10 martie 2008, în termen legal, a declarat recurs reclamantul C.V. recurs pe care, însă, nu 1-a motivat. Recursul este nul pentru considerentele ce succed: Conform art. 302 C. proc.

civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat. Recursul se motivează, conform art.303 C. proc. civ., prin însăși cererea de recurs sau înlăuntrul termenului de recurs, motivele de recurs sunt arătate limitativ de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ., iar art. 306 alin. (1) C. proc. civ. prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute la alin. (2), care se referă la motivele de ordine publică. Cu privire la solicitarea apărătorului ales al recurentului reclamant, ce vizează repunerea în termen a recursului, aceasta nu poate fi primită.

În speța de față nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 103 alin. (1) teza II C. proc. civ. care reglementează repunerea în termen, nefiind dovedită o împrejurare mai presus de voința părții. Din verificarea lucrărilor dosarului a rezultat că recursul nu a fost motivat și nu au fost identificate motive de ordine publică pe care instanța să le invoce din oficiu, astfel încât, în raport de dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va constata nulitatea căii de atac. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nul recursul declarat de reclamantul C.V. împotriva deciziei nr. 41/C din 18 februarie 2008 a Curții de Apel Constanța, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 16 martie 2009.