ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 214/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 759 din 12 decembrie 2007, a

admis acțiunea formulată de reclamanta L.E., în contradictoriu cu pârâta C.J.P.

Cluj, a anulat Hotărârea nr. 21835 din 9 iulie 2007, emisă de pârâtă și a

obligat pe aceasta din urmă să-i recunoască drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000,

pentru perioada septembrie 1940 - martie 1945, începând cu data de 1 septembrie

2006.

Pentru a hotărî astfel,

instanța a reținut că probele existente la dosar, respectiv declarațiile autentificate

ale martorilor L.N. și R.P., atestă împrejurarea că reclamanta s-a refugiat

împreună cu părinții săi, urmare a persecuției etnice instituite, într-o altă

localitate, în septembrie 1940, iar reîntoarcerea a avut loc în martire 1945.

De asemenea,analizând proba

testimonială administrată, în considerarea dispozițiilor art. 129 alin. (5) C.

proc. civ., instanța a apreciat că depoziția martorului B.A., audiat în

instanță, este concludentă, martorul relatând detalii ale refugiului

reclamantei, împreună cu familia, pe care le-a cunoscut direct și în care a

fost implicat personal, el însuși fiind beneficiar al dispozițiilor Legii nr. 189/2000.

Reținând și împrejurarea că,

astfel cum s-a stabilit în jurisprudență, efectul refugiului se produce

nemijlocit și asupra persoanei care, la data respectivă, era minoră, în

considerarea dispozițiilor art. 93 C. civ. și art. 100 alin. (1) C. fam.,

conform cărora copilul minor are domiciliul părinților săi, instanța de fond a

apreciat că acțiunea reclamantei este fondată.

Împotriva acestei sentințe,

în termen legal, a declarat recurs pârâta C.J.P. Cluj, susținând că potrivit

legii sunt necesare două surse de informație care să indice împreună aceleași

date referitoare la motivul, împrejurările și perioada refugiului, pentru a fi

coroborate în favoarea reclamantului, în timp ce instanța a avut în vedere, la

soluționarea cauzei, depoziția unui singur martor, ceea ce este insuficient

pentru a satisface rigorile legii.

Recursul este nefondat și

urmează a fi respins, pentru următoarele considerente.

Potrivit dispozițiilor art. 1

lit. c) din Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestui act normativ

persoana-cetățean român care, în perioada regimurilor instaurate în România, cu

începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945 a avut de suferit

persecuții etnice fiind refugiată, expulzată sau strămutată, în altă

localitate.

În conformitate cu

dispozițiile art. 4 din H.G.nr. 127/2002, dovada acestor împrejurări se poate

face cu înscrisuri oficiale sau, în lipsa acestora, cu declarații de martori.

În speță s-a făcut dovada

incontestabilă a susținerilor reclamantei întrucât atât martorii ale căror

declarații autentificate au fost depuse la dosar, cât și martorul audiat,

nemijlocit, în instanță, au fost unanimi în susținerile lor privind

împrejurările și perioada refugiului reclamantei, împreună cu familia sa, din

comuna Văleni, județul Cluj, în localitatea Baciu, ca urmare a persecuției

etnice îndreptate împotriva populației de origine maghiară după Dictatul de la

Viena, din septembrie 1940.

Așa fiind, instanța de fond

a apreciat în mod judicios ca fiind îndeplinite în cauză cerințele Legii nr. 189/2000.

Față de aceste considerente,

constatând că, potrivit art. 304 și art. 3041 C. proc. civ., nu există motive

de casare sau modificare a hotărârii pronunțate de instanța de fond, Curtea va

respinge, ca nefondat, prezentul recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de C.J.P. Cluj împotriva sentinței civile nr. 759 din 12 decembrie 2007 a

Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal,

ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 20 ianuarie 2009.