ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1739/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea în contencios administrativ

înregistrată la data de 28 octombrie 2008 la Curtea de Apel Craiova, reclamanta

C.C.C. a solicitat în contradictoriu cu pârâta A.N.O.F.M., obligarea acesteia

la plata suplimentului postului, în procent de 25% din salariul de bază și

suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul

de bază pentru perioada 15 aprilie 2006 – 31 decembrie 2006, actualizate la zi

cu indicele de inflație până la data plății efective.

Reclamanta a arătat că, în perioada

menționată a avut calitatea de funcționar public în cadrul A.N.O.F.M. și că nu

a beneficiat de suplimentul postului și de suplimentul gradului, potrivit art. 31

din Legea nr. 188/1999, întrucât aplicarea acestor prevederi a fost suspendată

pentru anul 2005 prin art. 44 din O.U.G. nr. 92/2004 și pentru anul 2006 prin

art. 48 din O.U.G. nr. 2/2006.

Curtea de Apel Craiova, secția contencios

administrativ și fiscal, prin sentința nr. 342 din 2 decembrie 2008 a admis

acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta C.C.C. în

contradictoriu cu pârâta A.N.O.F.M.

A obligat pârâta să acorde reclamantei

suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare, în procent de 25%

pentru fiecare supliment, pe perioada 15 aprilie 2006-31 decembrie 2006, sumele

urmând a fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.

Curtea de apel a reținut că, suplimentul

postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare sunt elemente

componente ale salariului de bază al funcționarului public, așa încât devin

aplicabile prevederile art. 37 din O.G. nr. 6/2007. S-a reținut de asemenea, că

în cauză sunt incidente și prevederile art. 1 din Protocolul 1 adițional la C.E.D.O.,

urmare ratificării Convenției de către România, prin Legea nr. 30/1994 și

prevederilor art. 11 din Constituția României, neacordarea drepturilor de

natură salarială prevăzute de art. 31 alin. (1) lit. c) și d) din Legea nr. 188/1999

republicată, însemnând și încălcare art. 6 din C.E.D.O.

Împotriva acestei hotărâri a declarat

recurs în termen, pârâta A.N.O.F.M., care a invocat prevederile art. 304

1

C. proc. civ. și a susținut, în esență, că instanța de fond a dat o soluție

fără temei legal.

Astfel, susține autoritatea recurentă,

instanța de fond a făcut aplicarea prevederilor art. 31 alin. (1) lit. c) și d)

din Legea nr. 188/1999, republicată, care prevăd că, în compunerea salariului

la care au dreptul funcționarii publici, intră și „suplimentul postului”,

precum și „suplimentul corespunzător treptei de salarizare”, pe care, însă, nu

le-a coroborat cu prevederile alin. (3) din același articol, potrivit cărora

salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii

privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici.

Or, arată în continuare autoritatea

recurentă, în aplicarea art. 31 alin. (1) lit. c) și d) din Legea nr. 188/1999,

republicată, legiuitorul nu a adoptat nicio reglementare, aceste dispoziții

fiind suspendate în perioada în care intimata-reclamantă a avut calitatea de

funcționar public și, pe de altă parte, nici în legile anuale pentru bugetul de

stat, nu au fost prevăzute sume destinate achitării unor astfel de drepturi

salariale.

Recursul este întemeiat.

Într-adevăr, potrivit art. 31 din Legea

nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu

modificările și completările ulterioare, „(1) Pentru activitatea desfășurată,

funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din a) salariul de bază;

b) sporul pentru vechime în muncă; c) suplimentul postului; d) suplimentul

corespunzător treptei de salarizare. (2) Funcționarii publici beneficiază de

prime și alte drepturi salariale, în condițiile legii. (3) Salarizarea

funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind

stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici”.

Deci, dreptul la salariu al funcționarilor

publici este reglementat în Secțiunea I din Capitolul 5 intitulat „Drepturi și

îndatoriri” din Legea nr. 188/1999, dar potrivit art. 31 alin. (3), salarizarea

se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului

unitar de salarizare.

Or, în reglementările drepturilor

salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici în vigoare pentru

perioada 15 aprilie 2006-31 decembrie 2006, când intimata-reclamantă a avut

calitatea de funcționar public în cadrul agenției recurente, nu a fost prevăzut

nici suplimentul postului și nici suplimentul corespunzător treptei de

salarizare.

Astfel fiind, admițând acțiunea și

obligând autoritatea să acorde reclamantei suplimentul postului și suplimentul

treptei de salarizare, în procent de 25% pentru fiecare supliment pentru

perioada 15 aprilie 2006 – 31 decembrie 2006, instanța de fond a pronunțat o

hotărâre lipsită de temei legal.

Mai mult, prin stabilirea unui cuantum

procentual de câte 25% pentru fiecare dintre cele două suplimente salariale,

fără ca acest cuantum să fi fost stabilit printr-o reglementare legală,

instanța de fond s-a imixtionat în domeniul constituțional al puterii

legislative, căreia i s-a substituit în cauza de față, prin depășirea

propriilor competențe, limitate constituțional la aplicarea legii pozitive.

În concluzie, instanța de fond a

pronunțat o hotărâre casabilă pentru motivele prevăzute la art. 304 pct. 4 și

pct. 9 C. proc. civ., depășind atribuțiile conferite puterii judecătorești și

adoptând o hotărâre lipsită de temei legal, astfel că recursul va fi admis.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de A.N.O.F.M.

împotriva sentinței nr. 342 din 2 decembrie 2008 a Curții de Apel Craiova, secția

contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și pe fond,

respinge acțiunea, ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 26

martie 2009.