ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1041/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, reclamantul Ministerul Economiei și Finanțelor, O.P.C.P. a chemat în judecată pe pârâta M.S., societate de drept italian, solicitând obligarea acesteia la plata de despăgubiri în cuantum total de 1.796,949,88 Euro datorate ca urmare a neexecutării parțiale și cu întârziere a unui contract pentru executarea de lucrări de construcție. Prin întâmpinare, pârâta a invocat excepțiile lipsei timbrajului, a necompetenței generale a instanțelor judecătorești de drept comun, a inadmisibilității cererii de chemare în judecată față de dispozițiile O.U.G.

nr. 34/2006 și ale art. 7 alin. (6) din Legea nr. 554/2004 și excepția tardivității acțiunii în daune, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată. De asemenea, pârâta depus la dosar cerere reconvențională prin care a solicitat obligarea reclamantului la plata pretențiilor reprezentând contravaloarea lucrărilor efectuate și a despăgubirilor, la eliberarea garanției de bună execuție a contractului și la restituirea sumei reținută cu titlu de garanție de executare a contractului. La termenul din data de 25 septembrie 2008, reclamantul-pârât și pârâta-reclamantă, prin apărători, au depus la dosar cereri de renunțare la judecată, respectiv de renunțare la cererea reconvențională.

Prin încheierea din 25 septembrie 2008, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a luat act de renunțarea la judecată formulată de reclamantul-pârât și de renunțarea la cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă și a obligat reclamantul-pârât, Ministerul Economiei și Finanțelor, O.P.C.P. la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 14.513 lei reprezentând onorarii de avocat al pârâtei-reclamante. Împotriva acestei încheieri a declarat recurs reclamantul-pârât, solicitând diminuarea cuantumului obligației de plată a cheltuielilor de judecată, în raport cu volumul de muncă efectiv depus de către avocatul intimatei pârâte-reclamante.

Examinând actele și dosarului, în raport cu motivele de recurs invocate, Înalta Curte va admite recursul și va modifica încheierea atacată, în sensul că va reduce cuantumul cheltuielilor de judecată la care a fost obligat recurentul, având în vedere considerentele ce se vor arăta în cele ce succed. În conformitate cu art. 274 alin. (3) C. proc. civ., judecătorii au dreptul să mărească sau să micșoreze onorariul avocaților potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale, ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivit de mici sau de mari, față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat. În cauză, Înalta Curte constată că în fața primei instanțe, a avut loc un singur termen de judecată, termen la care reclamantul-pârât și pârâta-reclamantă au renunțat în mod expres la cererea de chemare în judecată, respectiv la cererea reconvențională.

În aceste condiții, actele depuse la dosar în volum mare de către apărătorul intimatei pârâte-reclamante nu-și găsesc justificarea în ceea ce privește relevanța lor la pronunțarea soluției pe fondul cauzei. Pe de altă parte, examinarea documentelor aflate la dosarul cauzei arată că acestea reprezintă copii ale unor acte normative, ori ale unor acte depuse și în limba engleză, ceea ce a condus la creșterea exagerată a volumului înscrisurilor, lucru inutil față de modalitatea simplă în care s-a soluționat cauza. Prin urmare, Înalta Curte observând că în raport cu complexitatea redusă a demersurilor profesionale și cu volumul scăzut al muncii juridice depuse de avocatul pârâtei-reclamante în fața instanței de fond, cuantumul onorariului de avocat în sumă de 14.513 lei la care a fost obligat recurentul este nepotrivit de mare, va admite recursul și va modifica încheierea atacată, în sensul reducerii onorariului de avocat la suma de 5000 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamantul Ministerul Economiei și Finanțelor, O.P.C.P. împotriva încheierii din 25 septembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal. Modifică încheierea atacată în sensul că reduce cuantumul cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariul de avocat la suma de 5.000 lei. Menține celelalte dispoziții ale încheierii atacate. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 februarie 2009.