ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1041/2009
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1041/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul
Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și
fiscal, reclamantul Ministerul Economiei și Finanțelor, O.P.C.P. a chemat în
judecată pe pârâta M.S., societate de drept italian, solicitând obligarea
acesteia la plata de despăgubiri în cuantum total de 1.796,949,88 Euro datorate
ca urmare a neexecutării parțiale și cu întârziere a unui contract pentru
executarea de lucrări de construcție.
Prin întâmpinare, pârâta a invocat excepțiile
lipsei timbrajului, a necompetenței generale a instanțelor judecătorești de
drept comun, a inadmisibilității cererii de chemare în judecată față de
dispozițiile O.U.G. nr. 34/2006 și ale art. 7 alin. (6) din Legea nr. 554/2004
și excepția tardivității acțiunii în daune, iar pe fond a solicitat respingerea
acțiunii ca nefondată.
De asemenea, pârâta depus la dosar cerere
reconvențională prin care a solicitat obligarea reclamantului la plata
pretențiilor reprezentând contravaloarea lucrărilor efectuate și a
despăgubirilor, la eliberarea garanției de bună execuție a contractului și la
restituirea sumei reținută cu titlu de garanție de executare a contractului.
La termenul din data de 25 septembrie
2008, reclamantul-pârât și pârâta-reclamantă, prin apărători, au depus la dosar
cereri de renunțare la judecată, respectiv de renunțare la cererea
reconvențională.
Prin încheierea din 25 septembrie 2008,
Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal,
a luat act de renunțarea la judecată formulată de reclamantul-pârât și de
renunțarea la cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă și a
obligat reclamantul-pârât, Ministerul Economiei și Finanțelor, O.P.C.P. la
plata cheltuielilor de judecată în sumă de 14.513 lei reprezentând onorarii de
avocat al pârâtei-reclamante.
Împotriva acestei încheieri a declarat
recurs reclamantul-pârât, solicitând diminuarea cuantumului obligației de plată
a cheltuielilor de judecată, în raport cu volumul de muncă efectiv depus de
către avocatul intimatei pârâte-reclamante.
Examinând actele și dosarului, în raport
cu motivele de recurs invocate, Înalta Curte va admite recursul și va modifica
încheierea atacată, în sensul că va reduce cuantumul cheltuielilor de judecată
la care a fost obligat recurentul, având în vedere considerentele ce se vor
arăta în cele ce succed.
În conformitate cu art. 274 alin. (3) C.
proc. civ., judecătorii au dreptul să mărească sau să micșoreze onorariul
avocaților potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale, ori de
câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivit de mici sau de mari, față de
valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat.
În cauză, Înalta Curte constată că în
fața primei instanțe, a avut loc un singur termen de judecată, termen la care
reclamantul-pârât și pârâta-reclamantă au renunțat în mod expres la cererea de
chemare în judecată, respectiv la cererea reconvențională.
În aceste condiții, actele depuse la
dosar în volum mare de către apărătorul intimatei pârâte-reclamante nu-și
găsesc justificarea în ceea ce privește relevanța lor la pronunțarea soluției
pe fondul cauzei.
Pe de altă parte, examinarea documentelor
aflate la dosarul cauzei arată că acestea reprezintă copii ale unor acte
normative, ori ale unor acte depuse și în limba engleză, ceea ce a condus la
creșterea exagerată a volumului înscrisurilor, lucru inutil față de modalitatea
simplă în care s-a soluționat cauza.
Prin urmare, Înalta Curte observând că în
raport cu complexitatea redusă a demersurilor profesionale și cu volumul scăzut
al muncii juridice depuse de avocatul pârâtei-reclamante în fața instanței de
fond, cuantumul onorariului de avocat în sumă de 14.513 lei la care a fost
obligat recurentul este nepotrivit de mare, va admite recursul și va modifica
încheierea atacată, în sensul reducerii onorariului de avocat la suma de 5000
lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamantul
Ministerul Economiei și Finanțelor, O.P.C.P. împotriva încheierii din 25
septembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios
administrativ și fiscal.
Modifică încheierea atacată în sensul că
reduce cuantumul cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariul de avocat la
suma de 5.000 lei.
Menține celelalte dispoziții ale
încheierii atacate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 25
februarie 2009.