ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 349/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 634 din 4 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Olt, secția comercială, în Dosarul nr. 1044/104/2004 s-a respins acțiunea reclamantului D.M. care avea ca obiect anularea notei de constatare din 23 februarie 2005 întocmită de pârâta SC E.O. SA - sucursala de distribuție Slatina și a procesului - verbal din 7 martie 2005 cât și cererea pentru exonerarea de plată a despăgubirilor în cuantum de 6.266.626 ROL.

La pronunțarea acestei soluții, instanța de fond a avut în vedere faptul că procesul verbal de stabilire a despăgubirilor pentru consumul de energie electrică sustrasă s-a întocmit cu respectarea dispozițiilor legale că nota de constatare instrumentată în urma verificării contorului a demonstrat că la montajul acestuia au fost inversate firele folosindu-se priză de pământ pe circuitul de prize pentru a nu se înregistra consumul, că această constatare s-a făcut cu acordul consumatorului și că lipsa semnăturii unuia dintre reprezentanții pârâtei nu duce la nulitatea notei de constatare întrucât aceasta nu are regimul unui proces - verbal de contravenție. Instanța de fond a mai reținut și legalitatea procesului - verbal de constatare în condițiile în care acesta a fost încheiat în prezența unui delegat din partea reclamantului în persoana lui L.M.

în calitate de fiu, cât și în considerarea faptului că în cuprinsul acestui înscris au fost inserate obiecțiunile care au fost făcute de consumator în sensul că „nu știe cine a făcut inversarea montajului” în perioada de recalculare a consumului de energie electrică, cuprinsă între 14 octombrie 2004 – 23 februarie 2005. Au fost înlăturate și susținerile în legătură cu indicarea în actele de constatare a unui act normativ abrogat pe considerentul că aceste mențiuni nu atrag nulitatea constatării și a măsurii de refacere a branșamentului pe cheltuiala consumatorului temeiul răspunderii subzistând din momentul întocmirii notei de constatare și a procesului verbal de expertiză.

Sentința nr. 634 din 4 decembrie 2007 pronunțată de Tribunal Olt, secția comercială, a fost apelată de reclamant care a reiterat situația de fapt și susținerile din acțiune pentru a demonstra că soluția este greșită și că se impunea constatarea nulității notei de constatare, a procesului verbal de expertiză și a procesului verbal de stabilire a despăgubirilor. În esență acesta a susținut că nota de constatare a fost întocmită în lipsa sa și că alimentarea cu energie electrică i-a fost întreruptă un an până a reușit să se rebranșeze pe cale de ordonanță președințială. A mai susținut că nu există temei legal pentru calculul despăgubirilor prin procesul - verbal, pentru că la acea dată era abrogat actul normativ menționat ca temei.

Apelanta a contestat procesul - verbal de expertiză pentru motivul că nu au fost respectate Instrucțiunile O.U. – I – 68/999 și O.U. – 1 203/200. De asemenea a criticat constatarea care a dus la concluzia sustragerii de energie electrică din moment ce nu s-a arătat dacă sigiliul contorului era în bună stare și în ce a constat inversarea firelor la montajul contorului. Apelul a fost soluționat de Curtea de Apel Craiova, secția comercială, care prin Decizia nr. 63 din 11 martie 2008 a reținut că s-au adus critici nefondate sentinței pronunțată de prima instanță. Potrivit instanței de apel, înscrisurile invocate prin acțiune nu sunt lovite de nulitate absolută întrucât nota de constatare s-a întocmit în prezența unei persoane aflată la domiciliul reclamantului.

A mai reținut instanța de apel că lipsa semnăturii unuia din cei patru reprezentanți ai intimatei pârâte nu lovește actul de nulitate din moment ce acesta nu are valoarea unui proces verbal de contravenție. În continuare s-a apreciat că nu se impunea sigilarea și ridicarea contorului din moment ce s-a găsit inversat montajul folosindu-se priza de pământ pe circuit, în așa fel încât consumul nu se înregistra deși era în funcțiune un calorifer electric. S-a mai reținut de Curtea de Apel că s-au calculat despăgubirile pentru consumul ilicit de curent electric ținându-se seama de receptoarele electrice găsite în locuința reclamantului. Pentru toate aceste considerente, apelul declarat de reclamant a fost respins.

Împotriva Deciziei nr. 63/2008 pronunțată de Curtea de Apel Craiova a declarat recurs, reclamantul D.M. În argumentarea criticilor aduse deciziei pronunțată de Curtea de apel, recurentul a susținut că instanța de apel și-a însușit considerentele sentinței de fond apreciind total eronat că erau respectate condițiile pentru efectuarea controlului asupra contorului, control care s-a efectuat în lipsa consumatorului, care nu a fost reprezentat în nici un fel la momentul constatării. A considerat că semnătura persoanei din familie pe procesul verbal nu se încadrează în mențiunea de subsol a notei de constatare prin care sunt enumerate persoanele care pot să semneze valabil actul. A mai susținut recurentul că s-au încălcat normele legale în baza cărora funcționează intimata respectiv Legea nr. 318/2003 și O.U.

– I 203/2000, O.U. – I 68/999 întrucât nu a fost întreruptă alimentarea cu energie electrică a locuinței și nu a fost ridicat contorul sigilat acest mod de a se proceda indicând faptul că în realitate nu s-a găsit nimic la domiciliul său. Recurentul a invocat și faptul că în procesul verbal de constatare și determinare a despăgubirilor nu s-a trecut Legea nr. 318/2003 ceea ce, în opinia sa, a constituit un impediment în formularea apărărilor și că procesul verbal de expertiză nu a respectat normele care se aplică în cazul în care se constată sustrageri de energie. A invocat recurentul și faptul că nu a fost dovedit furtul din instalație, că nu a fost semnat procesul verbal de către unul din agenții constatatori și că mențiunea olografă, în sensul că nu se fac obiecțiuni, a fost scrisă de un agent constatator deși nora sa le-a făcut cunoscut faptul că nu locuiește la acea adresă.

Cu aceste argumente pe care le-a încadrat în motivul prevăzut de art. 304 alin. (9) C. proc. civ., recurentul a solicitat modificarea soluțiilor anterior pronunțate și, în fond, admiterea acțiunii așa cum a fost formulată. Recursul este nefondat. Potrivit art. 304 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ. „Modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere .. numai pentru motive de nelegalitate .. când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii”. Din dispozițiile procedurale amintite rezultă obligația de motivare a recursului cu argumente care să vizeze hotărârea numai din punctul de vedere al dezlegării dată în drept soluției criticate.

Față de această precizare se observă din conținutul argumentelor redate mai sus că recurentul și-a exprimat nemulțumirea asupra analizei situației de fapt, acest mod de abordare a criticilor nefiind suficient pentru modificarea sau casarea soluției pronunțată de instanța de apel. Revenind la critici se constată că recurentul a formulat plângere împotriva actelor întocmite de intimată respectiv a notei de constatare, a procesului - verbal de expertiză și a procesului - verbal de stabilire a despăgubirilor, solicitând instanței ca prin hotărâre să dispună anularea acestor acte și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată. Actele menționate vizează însă constatările care au fost făcute la domiciliul recurentului în legătură cu fapta de sustragere a curentului electric fără ca aceste înscrisuri să aibă caracterul unei sancțiuni contravenționale.

Obligația de control și constatare a fost exercitată în conformitate cu prevederile contractului cadru, ceea ce duce la concluzia că nu sunt întocmite acte de constatare pentru aplicarea unei sancțiuni contravenționale ci pentru angajarea unei răspunderi asumată contractual. În aceste condiții, procesul verbal de constatare a despăgubirilor rezultate din consumul ilicit de curent stabilește că în caz de neplată a sumei calculată, se va aplica măsura întreruperii alimentării cu energie electrică sau vor fi sesizate organele de cercetare penală conform art. 221 C. proc. pen., art. 208 - 209 și art. 78 din O.U.G. nr. 83/1998 astfel că este demonstrat caracterul acestor măsuri care nu sunt de natură contravențională.

În contextul arătat înscrisurile a căror anulare se solicită nu au caracterul unui titlu executoriu și nu pot asimilate cu un proces - verbal de contravenție pentru ca analiza acestora să poată fi făcută sub aspectul formal al întocmirii lor. Nici sub aspectul conținutului nu vor fi reținute motivele de nulitate invocate întrucât împotriva recurentului nu a fost promovată o acțiune în pretenții în cursul căreia să poată fi opuse apărări de fond prin care să se conteste despăgubirile civile. În aceste condiții, criticile aduse deciziei sunt nefondate întrucât nu se fundamentează pe dispoziții imperative ale legii care ar fi fost încălcate. Și în ipoteza în care s-ar critica aspecte formale legate de încheierea actelor, se observă că a fost făcută constatarea în prezența altei persoane din familie care a fost identificată, fapt care nu duce la nulitatea actului.

În ce privește punctul 1 din „observații” la care se referă recurentul ca fiind nerespectat cu ocazia întocmirii actului de constatare, Curtea reține că acesta vizează persoanele care se pot prezenta cu actul doveditor la comisia de analiză și nu vizează constatarea însăși, semnătura de pe acest înscris fiind cea care atestă realitatea faptelor consemnate. Nu vor fi reținute nici susținerile legate de faptul că nu s-a întrerupt curentul cât și cele referitoare la neridicarea contorului întrucât acestea vizează chestiuni de fond și nu pun în discuție nici o prevedere legală care ar fi fost încălcată pentru a putea fi analizată o astfel de critică prin prisma art. 304 pct. 9 C. proc. civ. De altfel aceste susțineri sunt în contradicție cu propriile afirmații care au fost făcute în apel prin care recurentul a arătat că i-a fost întrerupt curentul și a fost rebranșat prin ordonanță președințială.

De asemenea afirmația că s-a încălcat Legea nr. 318/2003, O.U. - I 203/2000 avizată de A.N.R.E. și instrucțiunea O.U. – I 68/1999 nu constituie un motiv suficient pentru analiza nelegalității soluției întrucât nu vizează distinct încălcarea unei dispoziții concrete care să poate fi examinată. În condițiile în care recursul nu este o cale de atac devolutivă nu se poate trece la o cercetare generală a situației de fapt pentru a se vedea care sunt posibilele încălcări ale legii și în ce constă greșeala de judecată știut fiind că ceea ce se examinează în recursul extraordinar este judecata și nu fondul pricinii.

Dar, distinct de aceste susțineri, de esența acestui litigiu este faptul că izvorul obligațiilor și actele întocmite pentru constatarea consumului fraudulos de energie este contractul, că sancțiunile în prima fază a acestor constatări sunt civile și câtă vreme nu s-a demonstrat că suma stabilită drept despăgubire nu a fost corect calculată, afirmațiile recurentului nu au nici o legătură cu nulitatea actului și cu încălcarea unor norme imperative. În fine, temeiul legal al instrumentării actelor pe care le contestă recurentul se bazează pe contractul cadru și pe prevederile Legii nr. 318/2003 invocată drept temei legal în plângerea formulată.

În aceste condiții determinarea sumei de plată ca echivalent al energiei sustrase și plata taxelor pentru refacerea branșamentului chiar și în ipoteza indicării unui act normativ abrogat (al cărui text a fost preluat de Legea în vigoare 318/2003) nu atrage nulitatea actului de vreme ce acesta nu constituie titlu executor sau contravenție. În consecință, rezumând considerentele de mai sus se va reține că argumentele invocate de recurent vizează chestiuni de fapt și nu încălcări ale legii care să lipsească decizia din apel de fundament juridic, astfel că prin respingerea recursului în conformitate cu art. 312 C. proc. civ. decizia Curții de apel va fi menținută.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul D.M., împotriva deciziei nr. 63 din 11 martie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 februarie 2009.