ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 349/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința nr. 634 din 4 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Olt,

secția comercială, în Dosarul nr. 1044/104/2004 s-a respins acțiunea

reclamantului D.M. care avea ca obiect anularea notei de constatare din 23

februarie 2005 întocmită de pârâta SC E.O. SA - sucursala de distribuție Slatina

și a procesului - verbal din 7 martie 2005 cât și cererea pentru exonerarea de

plată a despăgubirilor în cuantum de 6.266.626 ROL.

La pronunțarea acestei soluții, instanța de

fond a avut în vedere faptul că procesul verbal de stabilire a despăgubirilor

pentru consumul de energie electrică sustrasă s-a întocmit cu respectarea

dispozițiilor legale că nota de constatare instrumentată în urma verificării contorului

a demonstrat că la montajul acestuia au fost inversate firele folosindu-se

priză de pământ pe circuitul de prize pentru a nu se înregistra consumul, că

această constatare s-a făcut cu acordul consumatorului și că lipsa semnăturii

unuia dintre reprezentanții pârâtei nu duce la nulitatea notei de constatare

întrucât aceasta nu are regimul unui proces - verbal de contravenție.

Instanța de fond a mai reținut și legalitatea

procesului - verbal de constatare în condițiile în care acesta a fost încheiat

în prezența unui delegat din partea reclamantului în persoana lui L.M. în calitate

de fiu, cât și în considerarea faptului că în cuprinsul acestui înscris au fost

inserate obiecțiunile care au fost făcute de consumator în sensul că „nu știe

cine a făcut inversarea montajului” în perioada de recalculare a consumului de

energie electrică, cuprinsă între 14 octombrie 2004 – 23 februarie 2005. Au

fost înlăturate și susținerile în legătură cu indicarea în actele de constatare

a unui act normativ abrogat pe considerentul că aceste mențiuni nu atrag

nulitatea constatării și a măsurii de refacere a branșamentului pe cheltuiala

consumatorului temeiul răspunderii subzistând din momentul întocmirii notei de

constatare și a procesului verbal de expertiză.

Sentința nr. 634 din 4 decembrie 2007

pronunțată de Tribunal Olt, secția comercială, a fost apelată de reclamant care

a reiterat situația de fapt și susținerile din acțiune pentru a demonstra că

soluția este greșită și că se impunea constatarea nulității notei de constatare,

a procesului verbal de expertiză și a procesului verbal de stabilire a

despăgubirilor.

În esență acesta a susținut că nota de constatare

a fost întocmită în lipsa sa și că alimentarea cu energie electrică i-a fost

întreruptă un an până a reușit să se rebranșeze pe cale de ordonanță

președințială.

A mai susținut că nu există temei legal

pentru calculul despăgubirilor prin procesul - verbal, pentru că la acea dată

era abrogat actul normativ menționat ca temei. Apelanta a contestat procesul - verbal

de expertiză pentru motivul că nu au fost respectate Instrucțiunile O.U. – I –

68/999 și O.U. – 1 203/200. De asemenea a criticat constatarea care a dus la

concluzia sustragerii de energie electrică din moment ce nu s-a arătat dacă

sigiliul contorului era în bună stare și în ce a constat inversarea firelor la montajul

contorului.

Apelul a fost soluționat de Curtea de Apel

Craiova, secția comercială, care prin Decizia nr. 63 din 11 martie 2008 a

reținut că s-au adus critici nefondate sentinței pronunțată de prima instanță.

Potrivit instanței de apel, înscrisurile invocate prin acțiune nu sunt lovite

de nulitate absolută întrucât nota de constatare s-a întocmit în prezența unei

persoane aflată la domiciliul reclamantului. A mai reținut instanța de apel că

lipsa semnăturii unuia din cei patru reprezentanți ai intimatei pârâte nu

lovește actul de nulitate din moment ce acesta nu are valoarea unui proces

verbal de contravenție. În continuare s-a apreciat că nu se impunea sigilarea

și ridicarea contorului din moment ce s-a găsit inversat montajul folosindu-se

priza de pământ pe circuit, în așa fel încât consumul nu se înregistra deși era

în funcțiune un calorifer electric.

S-a mai reținut de Curtea de Apel că s-au

calculat despăgubirile pentru consumul ilicit de curent electric ținându-se seama

de receptoarele electrice găsite în locuința reclamantului. Pentru toate aceste

considerente, apelul declarat de reclamant a fost respins.

Împotriva Deciziei nr. 63/2008 pronunțată de

Curtea de Apel Craiova a declarat recurs, reclamantul D.M.

În argumentarea criticilor aduse deciziei

pronunțată de Curtea de apel, recurentul a susținut că instanța de apel și-a

însușit considerentele sentinței de fond apreciind total eronat că erau

respectate condițiile pentru efectuarea controlului asupra contorului, control care

s-a efectuat în lipsa consumatorului, care nu a fost reprezentat în nici un fel

la momentul constatării. A considerat că semnătura persoanei din familie pe

procesul verbal nu se încadrează în mențiunea de subsol a notei de constatare

prin care sunt enumerate persoanele care pot să semneze valabil actul. A mai

susținut recurentul că s-au încălcat normele legale în baza cărora funcționează

intimata respectiv Legea nr. 318/2003 și O.U. – I 203/2000, O.U. – I 68/999

întrucât nu a fost întreruptă alimentarea cu energie electrică a locuinței și

nu a fost ridicat contorul sigilat acest mod de a se proceda indicând faptul că

în realitate nu s-a găsit nimic la domiciliul său.

Recurentul a invocat și faptul că în procesul

verbal de constatare și determinare a despăgubirilor nu s-a trecut Legea nr. 318/2003

ceea ce, în opinia sa, a constituit un impediment în formularea apărărilor și

că procesul verbal de expertiză nu a respectat normele care se aplică în cazul

în care se constată sustrageri de energie. A invocat recurentul și faptul că nu

a fost dovedit furtul din instalație, că nu a fost semnat procesul verbal de

către unul din agenții constatatori și că mențiunea olografă, în sensul că nu

se fac obiecțiuni, a fost scrisă de un agent constatator deși nora sa le-a

făcut cunoscut faptul că nu locuiește la acea adresă. Cu aceste argumente pe

care le-a încadrat în motivul prevăzut de art. 304 alin. (9) C. proc. civ.,

recurentul a solicitat modificarea soluțiilor anterior pronunțate și, în fond,

admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.

Recursul este nefondat.

Potrivit art. 304 alin. (1) pct. 9 C. proc.

civ. „Modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere .. numai pentru

motive de nelegalitate .. când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal

ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii”. Din dispozițiile

procedurale amintite rezultă obligația de motivare a recursului cu argumente

care să vizeze hotărârea numai din punctul de vedere al dezlegării dată în

drept soluției criticate.

Față de această precizare se observă din

conținutul argumentelor redate mai sus că recurentul și-a exprimat nemulțumirea

asupra analizei situației de fapt, acest mod de abordare a criticilor nefiind

suficient pentru modificarea sau casarea soluției pronunțată de instanța de

apel.

Revenind la critici se constată că recurentul

a formulat plângere împotriva actelor întocmite de intimată respectiv a notei

de constatare, a procesului - verbal de expertiză și a procesului - verbal de

stabilire a despăgubirilor, solicitând instanței ca prin hotărâre să dispună

anularea acestor acte și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Actele menționate vizează însă constatările care au fost făcute la domiciliul

recurentului în legătură cu fapta de sustragere a curentului electric fără ca

aceste înscrisuri să aibă caracterul unei sancțiuni contravenționale. Obligația

de control și constatare a fost exercitată în conformitate cu prevederile

contractului cadru, ceea ce duce la concluzia că nu sunt întocmite acte de

constatare pentru aplicarea unei sancțiuni contravenționale ci pentru angajarea

unei răspunderi asumată contractual.

În aceste condiții, procesul verbal de

constatare a despăgubirilor rezultate din consumul ilicit de curent stabilește

că în caz de neplată a sumei calculată, se va aplica măsura întreruperii

alimentării cu energie electrică sau vor fi sesizate organele de cercetare

penală conform art. 221 C. proc. pen., art. 208 - 209 și art. 78 din O.U.G. nr.

83/1998 astfel că este demonstrat caracterul acestor măsuri care nu sunt de

natură contravențională. În contextul arătat înscrisurile a căror anulare se

solicită nu au caracterul unui titlu executoriu și nu pot asimilate cu un

proces - verbal de contravenție pentru ca analiza acestora să poată fi făcută

sub aspectul formal al întocmirii lor. Nici sub aspectul conținutului nu vor fi

reținute motivele de nulitate invocate întrucât împotriva recurentului nu a

fost promovată o acțiune în pretenții în cursul căreia să poată fi opuse

apărări de fond prin care să se conteste despăgubirile civile.

În aceste condiții, criticile aduse deciziei

sunt nefondate întrucât nu se fundamentează pe dispoziții imperative ale legii

care ar fi fost încălcate. Și în ipoteza în care s-ar critica aspecte formale

legate de încheierea actelor, se observă că a fost făcută constatarea în prezența

altei persoane din familie care a fost identificată, fapt care nu duce la

nulitatea actului.

În ce privește punctul 1 din „observații” la

care se referă recurentul ca fiind nerespectat cu ocazia întocmirii actului de

constatare, Curtea reține că acesta vizează persoanele care se pot prezenta cu

actul doveditor la comisia de analiză și nu vizează constatarea însăși,

semnătura de pe acest înscris fiind cea care atestă realitatea faptelor

consemnate.

Nu vor fi reținute nici susținerile legate de

faptul că nu s-a întrerupt curentul cât și cele referitoare la neridicarea

contorului întrucât acestea vizează chestiuni de fond și nu pun în discuție

nici o prevedere legală care ar fi fost încălcată pentru a putea fi analizată o

astfel de critică prin prisma art. 304 pct. 9 C. proc. civ. De altfel aceste

susțineri sunt în contradicție cu propriile afirmații care au fost făcute în

apel prin care recurentul a arătat că i-a fost întrerupt curentul și a fost

rebranșat prin ordonanță președințială.

De asemenea afirmația că s-a încălcat Legea nr.

318/2003, O.U. - I 203/2000 avizată de A.N.R.E. și instrucțiunea O.U. – I

68/1999 nu constituie un motiv suficient pentru analiza nelegalității soluției

întrucât nu vizează distinct încălcarea unei dispoziții concrete care să poate

fi examinată. În condițiile în care recursul nu este o cale de atac devolutivă nu

se poate trece la o cercetare generală a situației de fapt pentru a se vedea

care sunt posibilele încălcări ale legii și în ce constă greșeala de judecată

știut fiind că ceea ce se examinează în recursul extraordinar este judecata și

nu fondul pricinii. Dar, distinct de aceste susțineri, de esența acestui

litigiu este faptul că izvorul obligațiilor și actele întocmite pentru

constatarea consumului fraudulos de energie este contractul, că sancțiunile în

prima fază a acestor constatări sunt civile și câtă vreme nu s-a demonstrat că

suma stabilită drept despăgubire nu a fost corect calculată, afirmațiile

recurentului nu au nici o legătură cu nulitatea actului și cu încălcarea unor

norme imperative.

În fine, temeiul legal al instrumentării

actelor pe care le contestă recurentul se bazează pe contractul cadru și pe

prevederile Legii nr. 318/2003 invocată drept temei legal în plângerea

formulată. În aceste condiții determinarea sumei de plată ca echivalent al energiei

sustrase și plata taxelor pentru refacerea branșamentului chiar și în ipoteza

indicării unui act normativ abrogat (al cărui text a fost preluat de Legea în

vigoare 318/2003) nu atrage nulitatea actului de vreme ce acesta nu constituie

titlu executor sau contravenție.

În consecință, rezumând considerentele de mai

sus se va reține că argumentele invocate de recurent vizează chestiuni de fapt

și nu încălcări ale legii care să lipsească decizia din apel de fundament

juridic, astfel că prin respingerea recursului în conformitate cu art. 312 C.

proc. civ. decizia Curții de apel va fi menținută.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul D.M.,

împotriva deciziei nr. 63 din 11 martie 2008 pronunțată de Curtea de Apel

Craiova, secția comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 6

februarie 2009.