ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1689/2009

Asupra recursului de față, Examinând actele dosarului constată următoarele: Prin sentința penală nr. 29 din 16 ianuarie 2009, pronunțată în dosarul nr. 7579/105/2008, Tribunalul Prahova, secția penală, a condamnat pe inculpatul A.I. la pedeapsa de 15 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prevăzută de art. 174-175 lit. c) C. pen. I-a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a degradării militare conform art. 67 alin. (2) C. pen. S-au aplicat prevederile art. 71 raportat la art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. S-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus din pedeapsă reținerea și arestarea preventivă de la 30 octombrie 2008 la 16 ianuarie 2009. S-a luat act că Spitalul Județean de Urgență Ploiești nu s-a constituit parte civilă în cauză.

In baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a barei metalice (spiț), folosită de acesta la comiterea faptei de omor calificat. In esență, tribunalul a reținut că în după-amiaza zilei de 22 octombrie 2008, inculpatul, enervat de faptul că tatăl său îi vânduse un sac de ciment pentru a-și cumpăra băuturi alcoolice, 1-a lovit de mai multe ori, cu o bară metalică în zona spatelui, a abdomenului, a membrelor superioare și inferioare, producându-i leziuni care i-au cauzat decesul, în Spitalul Județean Ploiești, la data de 25 octombrie 2008. Raportul medico-legal efectuat în cauză a constatat că moartea victimei a fost violentă și s-a datorat peritonitei fecaloide consecutive unui traumatism abdominal cu ruptură de intestin subțire, iar între aceste leziuni și deces există o legătură indirectă de cauzalitate.

Prin decizia penală nr. 34 din 9 martie 2009, Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova, a desființat, în parte, sentința penală nr. 29 din 16 ianuarie 2009 a Tribunalului Prahova și a majorat pedeapsa aplicată inculpatului A.I. de la 15 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. la 17 ani închisoare și 8 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței. A fost respins, ca nefondat apelul declarat de inculpatul A.I., vizând reducerea pedepsei, și a fost menținută starea de arest preventiv.

A fost computată, în continuare, detenția la zi. Împotriva acestei decizii, inculpatul a declarat recurs, invocând cazul de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., respectiv greșita individualizare a pedepsei, prin neaplicarea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 și art. 76 alin. (2) C. pen. ÎnaltaCurte, examinând probele dosarului constată că recursul este nefondat, pentru următoarele argumente: Se constată că nu este incident în cauză cazul de casare prevăzut de textul procedural menționat, deoarece ambele instanțe au avut în vedere atât gravitatea faptei de omor calificat săvârșită de inculpat asupra tatălui său, care a avut drept consecință suprimarea vieții acestuia, cât și persoana inculpatului, infractor primar.

Sinceritatea inculpatului și lipsa antecedentelor penale nu determină, automat, obligativitatea instanței de aplicare a circumstanțelor atenuante. Astfel, în împrejurările cauzei, inculpatul nu a acționat, (cum ar fi fost firesc pentru un fiu), în vederea înlăturării consecințelor faptei sale, în sensul că, deși a fost înștiințat că, după ce a fost lovit, tatăl său a dormit într-o baracă metalică în noaptea de 22/23 octombrie 2008, nu s-a deplasat cu acesta la spital pentru a i se acorda îngrijiri medicale. Doar la solicitarea medicului de familie, la data de 23 octombrie 2008 orele 14, victima a fost internată la Spitalul de Urgență Ploiești. Nici după internarea în spital a victimei, inculpatul nu s-a interesat de starea de sănătate a tatălui său, prezentându-se la data de 25 octombrie 2008 la orele 4,30, când victima decedase.

Inculpatul prezintă un pericol social deosebit, deoarece în afara comportării violente față de victimă, persoana care i-a dat viață, a manifestat și o totală lipsă de respect față de viața persoanei care trebuia să-i fie cea mai apropiată și față de care avea nu numai obligații morale, ci și legale. Fapta sa a avut un impact negativ în plan social, demonstrând periculozitatea socială a celui care a comis-o. În raport cu aceste considerente, Înalta Curte apreciază că nu se justifică aplicarea circumstanțelor atenuante. Pedeapsa principală de 17 ani închisoare și cea complementară de 8 ani constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. corespunde criteriilor esențiale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen.

În consecință, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 400 lei, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și al Libertăților Cetățenești. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.I. împotriva deciziei penale nr. 34 din 9 martie 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat, durata reținerii și a arestării preventive de la 30 octombrie 2008, la 8 mai 2009. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și al Libertăților Cetățenești. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 8 mai 2009.