ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1689/2009

Asupra recursului de față,

Examinând

actele dosarului constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 29 din 16

ianuarie 2009, pronunțată în dosarul nr. 7579/105/2008, Tribunalul Prahova, secția

penală, a condamnat pe inculpatul A.I. la pedeapsa de 15 ani închisoare și 5

ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pentru

săvârșirea infracțiunii de omor calificat prevăzută de art. 174-175 lit. c) C.

pen.

I-a fost aplicată inculpatului pedeapsa

complementară a degradării militare conform art. 67 alin. (2) C. pen.

S-au aplicat prevederile art. 71

raportat la art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

S-a menținut starea de arest a

inculpatului și s-a dedus din pedeapsă reținerea și arestarea preventivă de la

30 octombrie 2008 la 16 ianuarie 2009.

S-a luat

act că Spitalul Județean de Urgență Ploiești nu s-a constituit parte

civilă în cauză.

In baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus

confiscarea de la inculpat a barei metalice (spiț), folosită de acesta la

comiterea faptei de omor calificat.

In esență, tribunalul a reținut că în

după-amiaza zilei de 22 octombrie 2008, inculpatul, enervat de faptul că tatăl

său îi vânduse un sac de ciment pentru a-și cumpăra băuturi alcoolice, 1-a

lovit de mai multe ori, cu o bară metalică în zona spatelui, a abdomenului, a

membrelor superioare și inferioare, producându-i leziuni care i-au cauzat

decesul, în Spitalul Județean Ploiești, la data de 25 octombrie 2008.

Raportul medico-legal efectuat în cauză a

constatat că moartea victimei a fost violentă și s-a datorat peritonitei

fecaloide consecutive unui traumatism abdominal cu ruptură de intestin subțire,

iar între aceste leziuni și deces există o legătură indirectă de cauzalitate.

Prin decizia penală nr. 34 din 9 martie 2009,

Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie,

a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova, a

desființat, în parte, sentința penală

nr. 29

din 16 ianuarie 2009 a Tribunalului Prahova și a majorat pedeapsa aplicată

inculpatului

A.I. de la 15 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de

art. 64 lit. a) și b) C. pen. la 17 ani închisoare și 8 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., cu excepția dreptului

de a alege.

Au

fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.

A fost respins, ca nefondat apelul declarat de

inculpatul A.I., vizând reducerea pedepsei, și a fost menținută starea de arest

preventiv. A fost computată, în continuare, detenția la zi.

Împotriva acestei decizii, inculpatul a

declarat recurs, invocând cazul de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., respectiv greșita individualizare a pedepsei,

prin neaplicarea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 și art. 76

alin. (2) C. pen.

ÎnaltaCurte, examinând probele dosarului

constată că recursul este nefondat, pentru următoarele argumente:

Se constată că nu este incident în cauză cazul

de casare prevăzut de textul

procedural

menționat, deoarece ambele instanțe au avut în vedere atât gravitatea

faptei

de omor calificat săvârșită de inculpat asupra tatălui său, care a avut drept

consecință suprimarea vieții acestuia, cât și persoana inculpatului, infractor

primar.

Sinceritatea inculpatului și lipsa

antecedentelor penale nu determină, automat, obligativitatea instanței de

aplicare a circumstanțelor atenuante.

Astfel, în împrejurările cauzei, inculpatul

nu a acționat, (cum ar fi fost

firesc

pentru un fiu), în vederea înlăturării consecințelor faptei sale, în sensul că,

deși a fost înștiințat că, după ce a fost lovit, tatăl său a dormit

într-o baracă metalică în noaptea de 22/23 octombrie 2008, nu s-a deplasat cu

acesta la spital pentru a i se acorda îngrijiri medicale. Doar la solicitarea

medicului de familie, la data de 23 octombrie 2008 orele 14, victima a fost

internată la Spitalul de Urgență Ploiești. Nici după internarea în spital a

victimei, inculpatul nu s-a interesat de starea de sănătate a tatălui său,

prezentându-se la data de 25 octombrie 2008 la orele 4,30, când victima

decedase. Inculpatul prezintă un pericol social deosebit, deoarece în afara

comportării violente față de victimă, persoana care i-a dat viață, a manifestat

și o totală lipsă de respect față de viața persoanei care trebuia să-i fie cea

mai apropiată și față de care avea nu numai obligații morale, ci și legale.

Fapta sa a avut un impact negativ în plan social, demonstrând periculozitatea

socială a celui care a comis-o.

În raport cu aceste considerente, Înalta

Curte apreciază că nu se justifică aplicarea circumstanțelor atenuante.

Pedeapsa principală de 17 ani închisoare și cea

complementară de 8 ani constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64

lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. corespunde criteriilor esențiale de

individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen.

În consecință, Înalta Curte va respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpat.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat,

în sumă de 400 lei, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul

apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției

și al Libertăților Cetățenești.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D

E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

inculpatul A.I. împotriva deciziei penale nr. 34 din 9 martie 2009 a Curții de

Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Deduce din pedeapsa aplicată recurentului

inculpat, durata reținerii și a arestării preventive de la 30 octombrie 2008,

la 8 mai 2009.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de

400 lei, cu titlu de cheltuieli

judiciare

către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului

desemnat

din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și al Libertăților

Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 8 mai 2009.