ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1612/2008

Asupra recursului de față;

Prin sentința nr. 650

din 23 noiembrie 2007, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul M.P.V., în

contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, dispunând anularea

hotărârii nr. 21987 din 17 iulie 2007 emisă de pârâtă și obligarea acesteia

să-i recunoască reclamantului calitatea de refugiat pentru perioada 1 decembrie

1940-6 martie 1945, cu acordarea drepturilor prevăzute de O.G. nr. 105/1999,

începând cu data de 1 ianuarie 2007.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța de fond a reținut, în baza probelor administrate în

cauză, că reclamantul, împreună cu familia sa, s-a refugiat, în perioada

septembrie 1940 - martie 1945, din cauza persecuțiilor etnice suferite din

partea populației de etnie maghiară, din localitatea de domiciliu Săvădisla, în

localitatea Baciu.

Împotriva

acestei soluții a declarat recurs Casa Județeană de Pensii Cluj, susținând că

este netemeinică și nelegală și invocând prevederile

art. 304 C. proc. civ. In motivarea recursului, Casa

Județeană de Pensii Cluj susține, în esență, că instanța de fond a făcut o

apreciere eronată a probelor, întrucât martorii care au dat declarații în

cauză, raportat la

împrejurările în care a avut loc refugiul acestora, nu puteau cunoaște

circumstanțele refugiului reclamantului. De asemenea, susține recurenta, în mod

greșit instanța de fond a acordat reclamantei

drepturile prevăzute de lege,

începând cu data de 1 ianuarie 2007 și nu cu data de 1 august 2007, cum ar fi

fost corect în raport cu data de 17

iulie 2007, când a fost formulată cererea.

Examinând

sentința atacată în raport cu actele și lucrările

dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum și cu dispozițiile

legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304

1

C.

proc. civ.

, Curtea constată că recursul este

nefondat, după cum se

va arăta în continuare.

Potrivit art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999 privind

acordarea unor drepturi

persoanelor persecutate de către regimurile

instaurate în România cu

începere de la 6 septembrie 1940 până la 6

martie 1945 din motive etnice,

cu modificările și completările ulterioare,

de prevederile acestui act normativ beneficiază

persoana, cetățean român, care, în perioada sus menționată, a avut de suferit

persecuții

etnice, în sensul că a fost

refugiată, expulzată sau strămutată în altă

localitate.

De asemenea, în conformitate cu art. 6

1

din același act

normativ,

dovada încadrării în

situațiile prevăzute la art. 1 se face de către persoanele interesate, cu acte

oficiale eliberate, la cerere, de către organele competente, iar în cazul în

care aceasta nu este posibil, prin orice mijloc de probă prevăzut de lege.

Or, din declarațiile notariale ale martorilor L.N. și R.P.

, precum și a martorului B.A.,

audiat nemijlocit de către instanța de fond

(f.62-63 - dosar fond) rezultă

într-adevăr

că, din cauza persecuțiilor etnice la care au fost supuși,

reclamantul și mama sa s-au refugiat, în cursul

lunii septembrie 1940,

din

localitatea de domiciliu Săvădisla, în localitatea Baciu, reîntorcându-

se

în localitatea de domiciliu în martie 1945.

În cauză,

dovada refugiului reclamantului s-a făcut, așadar,

conform legii, instanța de fond în mod corect admițând acțiunea și

obligând-o pe pârâtă să-i recunoască

reclamantului drepturile prevăzute

de

O.G. nr. 105/1999, pentru perioada refugiului.

Nu poate fi

reținută nici critica vizând (ne)veridicitatea declarațiilor martorilor audiați

în cauză, întrucât cu privire la acest

aspect

recurenta-pârâtă s-a rezumat a-și exprima numai suspiciunea de

fals a

probelor respective, fără a face, însă, demersurile prevăzute de lege pentru

aceste situații.

De asemenea,

este neîntemeiată critica privind data începând de la care au fost acordate

reclamantei drepturile prevăzute de lege, aceasta fiind corect stabilită de

instanța de fond în raport cu data de 13 decembrie 2006, când a fost

înregistrată cererea la instituția recurentă (f. 8 - dosar fond).

Pentru

motivele arătate, recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se sentința

criticată, ca fiind temeinică și legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge

recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței

nr. 650 din 23 noiembrie 2007 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de

contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 15 aprilie 2008.