ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2115/2008
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2115/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea în contencios administrativ
înregistrată la Curtea de Apel Cluj la data de 5 septembrie 2007, reclamanta L.E.
a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj,
anularea hotărârii nr. 21849 din 9 iulie 2007 emisă de pârâtă, necunoașterea
calității sale de refugiat din motive etnice și acordarea drepturilor prevăzute
de lege.
Curtea de Apel Cluj, secția comercială,
de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 14 din 10
ianuarie 2008 a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta
L.E. în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj și în consecință
a dispus anularea hotărârii nr. 21849 din 9 iulie 2007 emisă de pârâtă. A
obligat pârâta să-i recunoască reclamantei, calitatea de refugiat în perioada
30 iunie 1942 - 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de O.G.
nr. 105/1999 aprobată de Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare,
începând cu data de 1 ianuarie 2007.
În motivarea soluției s-a
reținut că, reclamanta a făcut dovada calității sale de refugiat din motive
etnice, fiind nevoită împreună cu mama sa să se refugieze din Satul Văleni, în
localitatea Baciu.
Împotriva acestei hotărâri a
declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, criticând-o pentru
nelegalitate, susținând în esență că, probele administrate în cauză sunt
insuficiente, contradictorii, martorii apelând la prezumția generală de
persecutat din motive etnice, datorată contextului istoric.
Examinând sentința atacată
în raport cu motivarea recursului, probele administrate în cauză, dispozițiile
legale incidente pricinii, precum și potrivit art. 3041 C. proc. civ., se
constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 1
din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de
prevederile acestui act normativ, persoana cetățean român care în perioada
regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie
1945 a suferit persecuții etnice, aflându-se în una din situațiile enumerate în
actul normativ.
Art. 2 din Normele de
aplicare ale prevederilor O.G. nr. 105/1999 stabilește că, persoana strămutată
este aceea care a fost mutată sau a fost obligată să-și schimbe domiciliul în
altă localitate, din motive etnice.
Contrar susținerilor
recurentei, din probele administrate în cauză rezultă că, reclamanta L.E.,
născută V., la data de 5 iunie 1942, din părinții F. și E., în localitatea
Văleni, județul Cluj a fost nevoită împreună cu mama sa să-și schimbe
domiciliul în localitatea Baciu, din cauza persecuțiilor etnice.
În consecință, soluția
instanței de fond este legală și temeinică, recursul urmând să fie respins ca
nefondat, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile n. 14 din 10 ianuarie
2008 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și
fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 27 mai 2008.