ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 943/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe

rolul Tribunalului Comercial Cluj, la data de 22 august 2006, reclamantul

Consiliul Local al Municipiului Cluj Napoca a chemat în judecată pe pârâta SC A.I.

SRL, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să constate

încetarea, prin împlinirea termenului, a contractului de asociere din 15 mai

2001 încheiat între părți având ca obiect imobilul situat în Cluj Napoca, să se

constate că după încetarea contractului de asociere raporturile contractuale

dintre părți au continuat în temeiul tacitei relocațiuni, să se dispună

încetarea locațiunii tacite prin denunțarea unilaterală și evacuarea pârâtei

din imobilul menționat, să fie obligată pârâta la plata sumei de 33.587,31 lei

reprezentând cota de asociere neachitată, dobânzile și penalitățile de

întârziere aferente perioadei 1 august 2002 – 28 februarie 2006, cu dobânda

legală aferentă debitului începând cu data pronunțării hotărârii și până la

plata lui, cu cheltuieli de judecată.

Tribunalul Comercial Cluj,

prin sentința comercială nr. 1535 din 19 iunie 2008 a respins petitele 1 și 2

ale cererii de chemare în judecată, ca urmare a admiterii excepției

inadmisibilității față de aceste petite. A respins prima parte a petitului 3 al

cererii de chemare în judecată, respectiv să se dispună încetarea locațiunii

tacite prin denunțarea unilaterală, ca urmare a admiterii excepției lipsei de

interes față de acesta.

A admis în parte cererea de

chemare în judecată precizată formulată de reclamantul Consiliul Local al Municipiului

Cluj Napoca și a dispus evacuarea pârâtei din spațiul în suprafață de 44,48 mp

situat în Cluj Napoca.

A obligat pârâta să-i

plătească reclamantului suma de 26.668,49 lei, reprezentând chirie aferentă

perioadei 1 mai 2004 – 28 februarie 2006 și rata inflației aferentă aceleeași

perioade.

A obligat pârâta să-i

plătească reclamantului dobânda legală aferentă plăților efectuate cu

întârziere și chiriei restante, în cuantum de 3.561,72 lei, pentru perioada

august 2002 – februarie 2006 și plata dobânzii legale în materie comercială,

aplicabilă asupra debitului principal, de la data pronunțării hotărârii și până

la achitarea integrală a acestuia.

A respins restul

pretențiilor solicitate de reclamant și a obligat pârâta la plata cheltuielilor

de judecată în favoarea reclamantului în cuantum de 4.133,60 lei, reprezentând

taxă judiciară de timbru și timbrul judiciar, proporțional cu admiterea acțiunii

și onorariul de expert.

Pentru a dispune astfel,

instanța de fond a reținut următoarele:

La data de 15 mai 2001 între

părți s-a încheiat contractul de asociere având ca obiect spațiul situat în

Cluj Napoca, respectiv spațiul alcătuit din 4 încăperi în suprafață de 44,48

mp, din care 2 încăperi în suprafață, de 32,14 mp, ca suprafață locativă

principală necesară desfășurării activității de bază – casa de amanet și 2

încăperi în suprafață de 12,34 mp ca dependințe, durata contractului fiind de 5

ani, calculată de la data de 4 mai 2002, cota de asociere fiind stabilită la

suma de 7.000.000 lei/lună, indexabilă cu rata inflației, plătibilă până la

data de 10 a fiecărei luni, fiind stabilită prin H.C.L. nr. 158 din 3 mai 2001,

contract recalificat de instanța de control judiciar, în contract de

închiriere.

Contractul a expirat la data

de 3 mai 2006, iar locațiunea a continuat în temeiul tacitei relocațiunii, iar

prin acțiunea dedusă judecății reclamantul a solicitat a se constata încetarea

relocațiunii cu consecința evacuării pârâtei din spațiu și obligarea la plata

chiriei restante, a penalităților și dobânzilor.

Raportat probatoriului

administrat în cauză, instanța din oficiu a invocat excepția lipsei de interes

față de prima parte a petitului 3 din cererea de chemare în judecată, iar față

de petitele 1 și 2 a fost invocată excepția inadmisibilității raportat la

dispozițiile art. 111 C. proc. civ., excepții ce au fost soluționate în ședința

de judecată din 19 iunie 2008.

În ceea ce privește petitul

4 al cererii de chemare în judecată, instanța a reținut poziția procesuală a

pârâtei exprimată prin întâmpinare, care a arătat că o parte din sumele

solicitate ar fi prescrise, însă este de observat faptul că această problemă a

fost tranșată de instanța de control judiciar, prin decizia civilă nr. 82/2007,

prin care s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare, după ce, prima instanță

investită cu judecarea fondului pricinii, admițând excepția prescripției, a

respins acțiunea.

De asemenea, instanța a

reținut precizarea pârâtei potrivit căreia nefiind vorba de obligații

prescrise, nu se opune admiterii acțiunii.

Curtea de Apel Cluj, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 147 din 1

septembrie 2008 a respins apelul declarat de reclamantul Consiliul Local al

Municipiului Cluj Napoca împotriva sentinței nr. 1535 din 19 iunie 2007,

pronunțată în dosarul nr. 2793/1285/2007 al Tribunalului Comercial Cluj pe care

o menține în întregime.

Instanța de apel a reținut

că obiectul contractului de asociere din 15 mai 2001 l-a constituit asocierea

în participațiune a părților contractante în vederea exploatării spațiului

situat în Cluj-Napoca.

Această convenție este

guvernată de dispozițiile dreptului privat și nu de cele ale legislației

fiscale.

Prin cererea de recurs

formulată, reclamantul Consiliul Local al Municipiului Cluj Napoca a susținut

că decizia recurată a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art. 315 alin.

(1) C. proc. civ., a dispozițiilor art. 28 alin. (3) din Legea nr. 273/2006

coroborat cu H.G. nr. 874/2002, H.G. nr. 1513/2002, Legea nr. 210/2005, O.G. nr.

26/2001, a dispozițiilor art. 8 coroborat cu art. 56 C. com., precum și a

dispozițiilor art. 969 C. civ. și a prevederilor art. 13 din contract.

Se susține în continuare că

potrivit art. 8 C. com., Statul, județul și comuna nu pot avea calitate de

comercianți, iar art. 56 C. com. dispune că atunci când un act este comercial

numai pentru una din părți toți contractanți sunt supuși, în cât privește acest

act, legii comerciale, afară de dispozițiile privitoare la persoana chiar a

comercianților și de cazurile în care legea ar dispune altfel.

În ceea ce privește natura

veniturilor obținute de Municipiul Cluj Napoca, urmare a încheierii

contractului din 15 mai 2001, potrivit art. 28 alin. (3) din Legea nr. 273/2006,

sumele încasate din concesionarea sau din încheierea unor bunuri aparținând

domeniului public sau privat al unităților administrativ - teritoriale

constituie venituri ale bugetului local.

Ori, toate actele normative

în baza cărora s-au calculat dobânzile și penalitățile aferente solicitate prin

acțiune introductivă precizată sunt aplicabile veniturilor publice.

Recurentul a precizat că în

temeiul actelor normative mai sus enunțate, este îndreptățit a solicita

dobânzile și penalitățile calculate, întrucât Consiliul Local al Municipiului

Cluj Napoca este necomerciant și există dispoziții legale care, în materie de

cuantum al dobânzilor și penalităților, dispun altfel decât legislația

comercială.

Temeiul de drept invocat de

recurent îl constituie art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Intimata nu a depus

întâmpinare conform art. 308 alin. (2) C. proc. civ. și nu s-au depus

înscrisuri potrivit prevederilor art. 305 C. proc. civ.

Recursul nu este fondat.

Înalta Curte analizând

decizia recurată în raport de motivul invocat de recurent, de actele dosarului

și de dispozițiile incidente constată că acestea nu sunt de natură să conducă

la modificarea sau casarea hotărârii, în cauză nefiind întrunită situația prevăzută

de dispoziția invocată.

Criticile sunt nefondate,

neîntemeindu-se pe dispozițiile legale invocate, respectiv art. 304 pct. 9 C.

proc. civ.

Soluția instanței de fond,

menținută de instanța de apel este corectă, fără a fi lipsită de temei legal

ori dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.

Ambele instanțe au reținut

corect că înscrisul încheiat între părți la data de 15 mai 2001, este o

convenție comercială, iar faptul că acest contract a fost încheiat în temeiul

unei hotărâri de Consiliul local, respectiv H.C.L. nr. 158/2001 nu poate

conduce la ideea potrivit căreia este supus legislației administrative sau

fiscale, aceasta fiind forma de exprimare valabilă a consimțământului

municipiului, ca persoană juridică.

Potrivit art. 28 alin. (3)

din Legea nr. 273/2006, sumele încasate din concesionarea sau din încheierea

unor bunuri aparținând domeniului public sau privat al unităților administrativ

- teritoriale constituie venituri ale bugetelor locale, însă, în speță, ipoteza

normei legale invocate nu este incidentă, astfel că nu se poate discuta despre

venituri bugetare.

Temeiul juridic de drept

material, corect reținut de instanța îl constituie art. 969 C. civ. și

respectiv art. 3 din O.G. nr. 9/2000.

Pentru aceste considerente,

în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează

a respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul Consiliul Local al

Municipiului Cluj Napoca împotriva deciziei nr. 147/2008 din 1 septembrie 2008

pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția comercială de contencios

administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamantul Consiliul Local al Municipiului Cluj Napoca împotriva deciziei nr.

147/2008 din 1 septembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția

comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința

publică, astăzi 20 martie 2009.