ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1252/2009

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 23 din 12 februarie 2009,

Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în temeiul art.

278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen. a respins, ca tardiv formulată,

plângerea formulată de petentul V.G. împotriva rezoluției nr. 1255/II/2/2007

din 11 iunie 2007 dată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea

de Apel Craiova în Dosarul nr. 205/P/2007 prin care a fost respinsă plângerea

petentului împotriva rezoluției din 3 mai 2007 a Parchetului de pe lângă Curtea

de Apel Craiova.

Petentul a fost obligat să

plătească 20 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel,

prima instanță a reținut următoarele:

La 17 aprilie 2007, petentul

V.G. a formulat plângere penală împotriva magistraților procurori M.S. și P.N.,

solicitând efectuarea de cercetări și condamnarea acestora pentru săvârșirea

infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art.

246 C. pen., motivând în fapt că în soluționarea Dosarului penal nr. 302/P/2006,

cu știință nu și-au îndeplinit ori și-au îndeplinit în mod defectuos

atribuțiile de serviciu, cu consecința scoaterii de sub urmărire penală a

numitului Bogdan Aurel, reclamat în acest dosar.

În urma actelor

premergătoare administrate, prin rezoluția din 3 mai 2007 s-a dispus neînceperea

urmăririi penale față de magistrații procurori S.M. și P.N., din cadrul

Parchetului de pe lângă Judecătoria Băilești, cu motivarea că intimații și-au

îndeplinit în mod corect atribuțiunile de serviciu, iar soluția de scoatere de

sub urmărire penală din acea cauză a fost determinată de faptul că nu a

rezultat cu certitudine săvârșirea de către B.A. a faptelor pentru care s-a

început urmărirea penală.

Împotriva acestei rezoluții

a formulat plângere petentul, criticând-o ca fiind netemeinică, apreciind că la

dosar există suficiente probe care susțin demersul său, plângere ce a fost

respinsă ca fiind neîntemeiată prin rezoluția nr. 1255/II/2/2007 din 11 iunie

2007, dată în Dosarul nr. 205/P/2007, cu motivarea că rezoluția atacată este

temeinică și legală.

Petentul s-a adresat cu

plângere în temeiul art. 278

1

C. proc. pen., invocând netemeinicia

rezoluțiilor dispuse la 15 octombrie 2008, plângere care este tardivă.

Analizând probatoriile

administrate în cauză și plângerea formulată, în raport de motivele invocate de

petent, pe cale de excepție, Curtea a reținut că rezoluția nr. 1255/II/2/2007

dispusă de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Craiova, i-a fost comunicată petentului la data de 18 iunie 2007, așa cum

rezultă din borderoul nr. 95/2007 (poziția 4), iar plângerea împotriva acestei

rezoluții a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova

la data de 16 octombrie 2008.

Împotriva acestei sentințe,

în termen legal, a formulat recurs petentul V.G.

Prin motivele de recurs

petentul a criticat hotărârea pronunțată în cauză pentru netemeinice,

solicitând admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei la

procuror în vederea începerii urmăririi penale față de cei doi magistrați.

Examinând hotărârea

pronunțată în cauză sub aspectele invocate de petent, cât și din oficiu conform

art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul

formulat de petent nu este fondat, soluția primei instanțe fiind legală și

temeinică.

Potrivit art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen., după respingerea plângerii făcute conform art. 275-278

C. proc. pen. împotriva soluției de netrimitere în judecată dată de procuror,

se poate formula plângere, în termen de 20 de zile de la data comunicării de

către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 și 278, la judecătorul

de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza

în primă instanță.

Din actele dosarului rezultă

că petentului V.G. i-a fost comunicată rezoluția procurorului general al Parchetului

de pe lângă Curtea de Apel Craiova la data de 18 iunie 2007, dată de la care a

început să curgă termenul de 20 zile prevăzut în art. 278

1

alin. (1)

C. proc. pen.

Petentul a formulat plângere

împotriva soluției de neurmărire penală abia în data de 16 octombrie 2008, cu

mult peste termenul legal de introducere al unei astfel de cereri.

În consecință, având în

vedere considerentele expuse, Înalta Curte constată că prima instanță, în mod

corect a dispus respingerea plângerii ca tardiv formulată.

În temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul petiționarului va fi respins ca

nefondat.

Văzând și dispozițiile art. 192

alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de petiționarul V.G. împotriva sentinței penale nr. 23 din 12

februarie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul petiționar la

plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 3 aprilie 2009.