ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4636/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată în luna mai 2008,

reclamanta C.S.S.A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a

României, anularea Deciziei nr. 7 din 18 aprilie 2008 emisă de Curtea de

Conturi a României și suspendarea executării măsurilor dispuse până la

pronunțarea hotărârii.

În motivarea acțiunii

reclamanta a arătat că, prin decizia menționată, pârâta a apreciat că au fost

instituite taxe fără bază legală, încălcându-se dispozițiile Legii finanțelor

publice.

Mai susține reclamanta că în

mod nereal s-a reținut că nu avea normative proprii și pentru cheltuielile

privind acțiunile de protocol în concordanță cu prevederile O.G. nr. 80/2001.

Cu privire la susținerea că

nu a fost actualizat Regulamentul de Organizare și funcționare, reclamanta a

menționat că, modul de desfășurare activității de asigurare și supraveghere a

asigurărilor a fost stabilit în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 32/2000,

organigrama și structura de personal fiind aprobate de C.C.S.A.

Curtea de Apel Brașov, secția

a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 332 din 29

ianuarie 2009 a admis în parte acțiunea, a anulat în parte decizia atacată,

privitor la pct. 1 din aceasta, a dispus restituirea sumelor încasate fără

temei legal, respingând ca neîntemeiată acțiunea cu privire la celelalte capete

de cerere.

Împotriva acestei soluții au

declarat recurs atât reclamanta C.S.A. cât și pârâta Curtea de Conturi a

României.

În recursul său, reclamanta susține

în esență că, motivarea instanței de fond privind cheltuielile de cazare pentru

delegațiile străine invitate în țară, precum și cheltuielile de protocol

efectuate fără ca acestea să fie prevăzute în O.G. nr. 80/2001 este

neîntemeiată limitarea acestora prin Ordonanță referindu-se doar la limitele

maxime în cadrul cărora se pot aproba și efectua cheltuielile. Cu privire la

cele reținute în sentință referitor la neactualizarea Regulamentului de

Organizare și Funcționare, recurenții-reclamanți susțin că toate posturile

existente în cadrul instituției au fost aprobate de către C.C.S.A., aceste

posturi fiind prevăzute în organigrama și statul de funcții și nu Regulamentul

de organizare și funcționare, cum în mod eronat a fost reținut de instanța de

fond.

În ultimul motiv de recurs

reclamata, combate susținerile instanței de fond, precizând că, din decizia

menționată rezultă că vicepreședintelui B.T. i-au fost delegate atribuții de

ordonator  principal de credite și coordonator al Departamentului Fondului de

garantare, nefiind încălcate dispozițiile Legii nr. 500/2002.

Curtea de Conturi a

României, în recursul său susține în esență că, în mod eronat instanța de

judecată a reținut că a solicitat anularea Ordinului nr. 10/2007 emis de

președintele Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, că în realitate Curtea de

Conturi, prin emiterea Deciziei nr. 7/2008 nu a procedat ea însăși la anularea

actului administrativ.

Precizează recurenta-pârâtă

că a dispus ordonatorului principal de credite să ia măsuri în sensul anulării

prevederilor privind încasarea taxei de avizare pentru agenții de asigurare

subordonați prin Ordinul C.S.A. nr. 10/2007.

Recursul formulat de

reclamantă este fondat, urmând ca recursul declarat de pârâtă să fie respins ca

nefondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.

Prin Decizia nr. 7 din 18

aprilie 2008 a cărui anulare a solicitat-o C.S.A. Curtea de Conturi a dispus

anularea prevederilor Ordinului nr. 10/2007 privind încasarea taxei de avizare

pentru agenții subordonați prin Ordinul nr. 10/2007 și instituirea prin lege a

acestei taxe, asimilând-o pe recurenta-reclamantă instituții publice reglementate

de Legea nr. 500/2002, privind finanțele publice.

Potrivit dispozițiilor Legii

nr. 32/2000, C.S.A. este „autoritate administrativă de specialitate,

autofinanțată cu personalitate juridică…”.

Potrivit directivelor U.E. și

principiilor care au stat la baza înființării autorității de supraveghere,

aceasta trebuie să fie independentă din punct de vedere financiar și politic.

Bugetul C.S.A. nu face parte

din bugetul de stat.

Potrivit dispozițiilor art. 5

lit. o) ale Legii nr. 32/2000, autoritatea de supraveghere aprobă propriul

buget de venituri și cheltuieli.

Pe cale de consecință,

recurenta-reclamantă nu beneficiază de fonduri de la bugetul statului. C.S.A. adoptă

norme în aplicarea prevederilor acestei legi, precum și norme prudențiale

specifice.

Prin urmare, Normele privind

Registrul intermediarilor în asigurări și reasigurări aprobate prin Ordinul nr.

10/2007 al președintelui C.S.A. transpun pe plan național Directiva 2002/92 CE

a Parlamentului European și a Consiliului U.E. privind intermedierea în

asigurări.

Pe cale de consecință, așa

cum corect a reținut instanța de fond, competența de anulare a prevederilor

dispozițiilor legale ale normelor în discuție aparține instanței  de contencios

administrativ, care poate constata nulitatea acestora, iar măsurile impuse

recurentei-reclamante nu se încadrează în dispozițiile art. 94 din Legea nr. 94/1992.

Având în vedere aceste

argumente, recursul declarat de pârâtă va fi respins ca nefondat.

În ceea ce privește primul

motiv de recurs al reclamantei privind elaborarea unor normative proprii de

cheltuieli privind acțiunile de protocol în concordanță cu prevederile O.G. nr.

80/2001, motivarea instanței contravine dispozițiilor acestui act normativ,

limitarea acestora se referă doar la limitele maxime în cadrul cărora se pot

aproba și efectua cheltuieli pentru acțiunile de protocol (anexa nr. 2 la Ordonanță).

Singura condiție stabilită de

dispozițiile Legii nr. 32/2000 este ca aceste cheltuieli să fie aprobate de

ordonatorul principal de credite, care în cazul în speță au fost aprobate de

către C.C.S.A.

Referitor la motivul de

casare privind reținerea de către instanța de fond a neactualizării

Regulamentului de Organizare și Funcționare, cu probele de la dosar s-a dovedit

că toate posturile prevăzute în organigrama și statul de funcționar al

recurentei-reclamante au fost aprobate de C.C.S.A. ele nefiind prevăzute în

Regulamentul de Organizare și Funcționare cum în mod greșit a reținut instanța

de fond.

Referitor la motivul de

casare privind Decizia ordonatorului de credite al Fondului de garanții,

susținerea instanței de fond potrivit căreia nu au fost delegate către vicepreședintele

C.S.A. toate atribuțiile privind Fondul de garantare, nu poate fi reținută.

În Decizia nr. 113618/2006

se prevede că „d-l T.B. – vicepreședinte al C.S.A. se deleagă cu atribuțiile de

ordonator principal de credite privind repartizarea disponibilităților Fondului

de Garantare aferent asigurărilor de viață și asigurărilor generale...”

Ținând seama de cele mai sus

expuse, se va admite recursul declarat de reclamantă și se va respinge ca

nefondat recursul declarat de pârâtă și se va modifica sentința atacată în

sensul admiterii în totalitate a acțiunii formulată de reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursul declarat de C.S.A. împotriva

sentinței civile nr. 332 din 29 ianuarie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Respinge recursul declarat

de Curtea de Conturi a României împotriva aceleiași sentințe civile, ca

nefondat.

Modifică sentința atacată în

sensul că admite acțiunea formulată de C.S.A. și anulează Decizia nr. 7 din 12

aprilie 2008 a Curții de Conturi.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 27 octombrie 2009.