ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4636/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată în luna mai 2008, reclamanta C.S.S.A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, anularea Deciziei nr. 7 din 18 aprilie 2008 emisă de Curtea de Conturi a României și suspendarea executării măsurilor dispuse până la pronunțarea hotărârii. În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că, prin decizia menționată, pârâta a apreciat că au fost instituite taxe fără bază legală, încălcându-se dispozițiile Legii finanțelor publice. Mai susține reclamanta că în mod nereal s-a reținut că nu avea normative proprii și pentru cheltuielile privind acțiunile de protocol în concordanță cu prevederile O.G.

nr. 80/2001. Cu privire la susținerea că nu a fost actualizat Regulamentul de Organizare și funcționare, reclamanta a menționat că, modul de desfășurare activității de asigurare și supraveghere a asigurărilor a fost stabilit în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 32/2000, organigrama și structura de personal fiind aprobate de C.C.S.A. Curtea de Apel Brașov, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 332 din 29 ianuarie 2009 a admis în parte acțiunea, a anulat în parte decizia atacată, privitor la pct. 1 din aceasta, a dispus restituirea sumelor încasate fără temei legal, respingând ca neîntemeiată acțiunea cu privire la celelalte capete de cerere. Împotriva acestei soluții au declarat recurs atât reclamanta C.S.A.

cât și pârâta Curtea de Conturi a României. În recursul său, reclamanta susține în esență că, motivarea instanței de fond privind cheltuielile de cazare pentru delegațiile străine invitate în țară, precum și cheltuielile de protocol efectuate fără ca acestea să fie prevăzute în O.G. nr. 80/2001 este neîntemeiată limitarea acestora prin Ordonanță referindu-se doar la limitele maxime în cadrul cărora se pot aproba și efectua cheltuielile. Cu privire la cele reținute în sentință referitor la neactualizarea Regulamentului de Organizare și Funcționare, recurenții-reclamanți susțin că toate posturile existente în cadrul instituției au fost aprobate de către C.C.S.A., aceste posturi fiind prevăzute în organigrama și statul de funcții și nu Regulamentul de organizare și funcționare, cum în mod eronat a fost reținut de instanța de fond.

În ultimul motiv de recurs reclamata, combate susținerile instanței de fond, precizând că, din decizia menționată rezultă că vicepreședintelui B.T. i-au fost delegate atribuții de ordonator principal de credite și coordonator al Departamentului Fondului de garantare, nefiind încălcate dispozițiile Legii nr. 500/2002. Curtea de Conturi a României, în recursul său susține în esență că, în mod eronat instanța de judecată a reținut că a solicitat anularea Ordinului nr. 10/2007 emis de președintele Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, că în realitate Curtea de Conturi, prin emiterea Deciziei nr. 7/2008 nu a procedat ea însăși la anularea actului administrativ. Precizează recurenta-pârâtă că a dispus ordonatorului principal de credite să ia măsuri în sensul anulării prevederilor privind încasarea taxei de avizare pentru agenții de asigurare subordonați prin Ordinul C.S.A.

nr. 10/2007. Recursul formulat de reclamantă este fondat, urmând ca recursul declarat de pârâtă să fie respins ca nefondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare. Prin Decizia nr. 7 din 18 aprilie 2008 a cărui anulare a solicitat-o C.S.A. Curtea de Conturi a dispus anularea prevederilor Ordinului nr. 10/2007 privind încasarea taxei de avizare pentru agenții subordonați prin Ordinul nr. 10/2007 și instituirea prin lege a acestei taxe, asimilând-o pe recurenta-reclamantă instituții publice reglementate de Legea nr. 500/2002, privind finanțele publice. Potrivit dispozițiilor Legii nr. 32/2000, C.S.A. este „autoritate administrativă de specialitate, autofinanțată cu personalitate juridică…”.

Potrivit directivelor U.E. și principiilor care au stat la baza înființării autorității de supraveghere, aceasta trebuie să fie independentă din punct de vedere financiar și politic. Bugetul C.S.A. nu face parte din bugetul de stat. Potrivit dispozițiilor art. 5 lit. o) ale Legii nr. 32/2000, autoritatea de supraveghere aprobă propriul buget de venituri și cheltuieli. Pe cale de consecință, recurenta-reclamantă nu beneficiază de fonduri de la bugetul statului. C.S.A. adoptă norme în aplicarea prevederilor acestei legi, precum și norme prudențiale specifice. Prin urmare, Normele privind Registrul intermediarilor în asigurări și reasigurări aprobate prin Ordinul nr. 10/2007 al președintelui C.S.A.

transpun pe plan național Directiva 2002/92 CE a Parlamentului European și a Consiliului U.E. privind intermedierea în asigurări. Pe cale de consecință, așa cum corect a reținut instanța de fond, competența de anulare a prevederilor dispozițiilor legale ale normelor în discuție aparține instanței de contencios administrativ, care poate constata nulitatea acestora, iar măsurile impuse recurentei-reclamante nu se încadrează în dispozițiile art. 94 din Legea nr. 94/1992. Având în vedere aceste argumente, recursul declarat de pârâtă va fi respins ca nefondat. În ceea ce privește primul motiv de recurs al reclamantei privind elaborarea unor normative proprii de cheltuieli privind acțiunile de protocol în concordanță cu prevederile O.G.

nr. 80/2001, motivarea instanței contravine dispozițiilor acestui act normativ, limitarea acestora se referă doar la limitele maxime în cadrul cărora se pot aproba și efectua cheltuieli pentru acțiunile de protocol (anexa nr. 2 la Ordonanță). Singura condiție stabilită de dispozițiile Legii nr. 32/2000 este ca aceste cheltuieli să fie aprobate de ordonatorul principal de credite, care în cazul în speță au fost aprobate de către C.C.S.A. Referitor la motivul de casare privind reținerea de către instanța de fond a neactualizării Regulamentului de Organizare și Funcționare, cu probele de la dosar s-a dovedit că toate posturile prevăzute în organigrama și statul de funcționar al recurentei-reclamante au fost aprobate de C.C.S.A.

ele nefiind prevăzute în Regulamentul de Organizare și Funcționare cum în mod greșit a reținut instanța de fond. Referitor la motivul de casare privind Decizia ordonatorului de credite al Fondului de garanții, susținerea instanței de fond potrivit căreia nu au fost delegate către vicepreședintele C.S.A. toate atribuțiile privind Fondul de garantare, nu poate fi reținută. În Decizia nr. 113618/2006 se prevede că „d-l T.B. – vicepreședinte al C.S.A. se deleagă cu atribuțiile de ordonator principal de credite privind repartizarea disponibilităților Fondului de Garantare aferent asigurărilor de viață și asigurărilor generale...” Ținând seama de cele mai sus expuse, se va admite recursul declarat de reclamantă și se va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtă și se va modifica sentința atacată în sensul admiterii în totalitate a acțiunii formulată de reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de C.S.A. împotriva sentinței civile nr. 332 din 29 ianuarie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Respinge recursul declarat de Curtea de Conturi a României împotriva aceleiași sentințe civile, ca nefondat. Modifică sentința atacată în sensul că admite acțiunea formulată de C.S.A. și anulează Decizia nr. 7 din 12 aprilie 2008 a Curții de Conturi. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 octombrie 2009.