ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1100/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă, fluvială, contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 3/COM din 19 martie 2008, a respins ambele acțiuni în anulare formulate de reclamanta pârâtă SC B.S.M. SRL cu sediul social în Lazu județul Constanța și de pârâta reclamantă SC C.F. TURNU SEVERIN SA cu sediul social în Drobeta Turnu Severin județul Mehedinți, ca nefondate, îndreptate împotriva hotărârii nr. 30/2007 a Curții de Arbitraj Comercial și Maritim Constanța.

În fundamentarea acestei soluții s-a reținut, în principal, că potrivit contractului de subantrepriză nr. 387 din 1 iunie 2006 încheiat între părți, obiectul acestuia l-a constituit amenajarea structurilor acostare în cadrul proiectului de Amenajare Faleză Turistică a Municipiului Orșova, având ca termen de execuție 4 luni de la data semnării contractului, cu o valoare a lucrărilor de 221.411 EURO fără TVA. Conform capitolului VIII din contract au fost stabilite termenele de plată, iar la capitolul XIII s-a menționat ca motiv al rezilierii contractului neonorarea plății la scadență. Contractul de subantrepriză a suportat modificări vizând prețul lucrării, la graficul de plăți, la termenul de livrare și executarea structurilor de acostare, fiind încheiate trei acte adiționale la contractul inițial.

Conform expertizei efectuate în cauză a rezultat că prin însumarea facturilor emise a reieșit un debit în valoare de 1.018.117,50 lei din care a fost încasată suma de 968.882,26 lei, rămânând o sumă restantă de 49.235,24 lei. Neplata sumei restante nu poate fi considerată o neexecutare esențială a contractului, prin aceea că această sumă în raport cu valoarea contractului este foarte mică, iar pe de altă parte neplata acestei sume se întemeiază pe actul adițional nr. 3, respectiv lucrările nu au fost recepționate conform clauzei contractuale. Faptul că aceste lucrări au fost executate și urmează a fi recepționate, nu conduc la neplata ulterioară a acestora. Pârâta reconvențională a solicitat acordarea sumei de 10.000 lei, iar instanța s-a pronunțat în limita cererii reconvenționale, neputându-se reține un motiv de plus petita.

Susținerea pârâtei reconvenționale în sensul că tribunalul arbitral nu a dispus compensarea în concordanță cu suma reținută în raportul de expertiză este neîntemeiată, întrucât această parte nu și-a majorat cuantumul pretențiilor. De asemenea, pentru aceleași aspecte corect nu a fost compensată nici suma reprezentând diferență avans. În ce privește critica hotărârii arbitrale pentru nefixarea unui termen de aducere la îndeplinire a obligațiilor, s-a apreciat că nicicuna din părți nu a solicitat acest lucru, iar lipsa acestui termen nu împiedică executarea dispozițiilor hotărârii arbitrale. Împotriva sentinței civile nr. 3/COM din 19 martie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă, fluvială, contencios administrativ și fiscal, a promovat recurs pârâta SC C.F.

TURNU SEVERIN SA, care în temeiul dispozițiilor art. 299-301 C. proc. civ. a criticat pentru nelegalitate și netemeinice această hotărâre judecătorească, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate, iar pe fond anularea hotărârii arbitrale, constatarea necompetenței materiale a instanțelor de arbitraj de a soluționa acest litigiu, iar în subsidiar obligarea reclamantei pârâte la finalizarea lucrărilor asumate prin contractul de subantrepriză în termen de 30 de zile de la data pronunțării hotărârii, precum și compensarea obligațiilor de plată reciproce, până la concurența sumei celei mai mici, rămânând un debit de achitat în cuantum de 24.625,32 lei. Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, în raport de toate criticile formulate în cererea de recurs, constată că acestea sunt neîntemeiate, urmând a respinge ca nefondat recursul pârâtei SC C.F.

TURNU SEVERIN SA, pentru următoarele considerente. Prin hotărârea nr. 30 din 24 octombrie 2007 a Curții de Arbitraj Comercial și Maritim de pe lângă Camera de Comerț Industrie, Navigație și Agricultură Constanța a fost admisă în parte acțiunea principală formulată de reclamanta SC B.S.M. SRL în contradictoriu cu pârâta SC C.F. TURNU SEVERIN SA, în sensul că a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 49.235,24 lei reprezentând contravaloare debit și suma de 3.209,17 lei cu titlu de penalități de întârziere. De asemenea a fost admisă în parte cererea reconvențională formulată de SC C.F. TURNU SEVERIN SA și obligată reclamanta pârâtă să finalizeze montarea structurilor de acostare de tip II și să execute remedierile necesare cu privire la structurile de acostare de tip I. A mai fost obligată reclamanta pârâtă la plata sumei de 10.000 lei reprezentând contravaloare materiale marfă către pârâta reconvenientă.

În final au fost compensate sumele de mai sus, urmând ca pârâta SC C.F. TURNU SEVERIN SA să plătească reclamantei SC B.S.M. SRL suma de 42.444,41 lei. Critica recurentei pârâte SC C.F. TURNU SEVERIN SA privitor la împrejurarea că instanța de arbitraj nu era competentă material a soluționa litigiul de natură comercială dedus judecății, nu-și găsește corespondent în clauzele contractuale stabilite de comun acord de părțile litigante. Este de necontestat că potrivit dispozițiilor cuprinse în art. 343 C. proc. civ., convenția arbitrală se încheie în scris, sub sancțiunea nulității, iar ea poate fi încheiată fie sub forma unei clauze compromisorii înscrisă în contractul principal, fie sub forma unei înțelegeri de sine stătătoare, denumită compromis.

Din verificarea contractului de subantrepriză nr. 387 din 1 iunie 2006, apare fără echivoc, că părțile, prin reprezentanții lor legali, au precizat cu maximă claritate, în capitolul XIV intitulat „Soluționarea litigiilor”, la art. 14.1, că litigiile nesoluționate pe cale amiabilă sunt de competența Tribunalului Arbitral de pe lângă Camera de Comerț și Industrie, care va constitui și va judeca potrivit regulamentului acestui Tribunal. Prin această clauză compromisorie părțile au convenit, prin libera lor manifestare de voință, ca prezentul litigiu să fie soluționat pe calea arbitrajului. Mai mult, încheierea convenției arbitrale exclude, pentru litigiul care face obiectul ei, competența instanțelor judecătorești.

De remarcat că Tribunalul arbitral și-a verificat propria sa competență de a soluționa litigiul și a dat eficiență art. 14.1 din contractul părților. Există o deplină concordanță între dispozitivul hotărârii arbitrale și obiectul cererii reconvenționale și este unanim admis că din perspectiva motivului de anulare întemeiat pe reglementările cuprinse în art. 364 lit. i) C. proc. civ. nu se pot include criticile cu privire la stabilirea situației de fapt, pe larg evocată de recurentă și care vizează problemele de fond. Pentru aceste rațiuni urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC C.F. TURNU SEVERIN SA împotriva sentinței nr. 3/COM din 19 martie 2008 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă, fluvială, contencios administrativ și fiscal, neregăsindu-se nici o cerință prevăzută de dispozițiile art. 304 C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta SC C.F. TR.SEVERIN SA Drobeta Turnu Severin împotriva sentinței nr.3/COM din 19 martie 2008 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă, fluvială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 aprilie 2009.