ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1100/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Curtea de Apel Constanța, secția

comercială, maritimă, fluvială, contencios administrativ și fiscal, prin

sentința civilă nr. 3/COM din 19 martie 2008, a respins ambele acțiuni în

anulare formulate de reclamanta pârâtă SC B.S.M. SRL cu sediul social în Lazu

județul Constanța și de pârâta reclamantă SC C.F. TURNU SEVERIN SA cu sediul

social în Drobeta Turnu Severin județul Mehedinți, ca nefondate, îndreptate

împotriva hotărârii nr. 30/2007 a Curții de Arbitraj Comercial și Maritim

Constanța.

În fundamentarea acestei soluții s-a

reținut, în principal, că potrivit contractului de subantrepriză nr. 387 din 1

iunie 2006 încheiat între părți, obiectul acestuia l-a constituit amenajarea

structurilor acostare în cadrul proiectului de Amenajare Faleză Turistică a

Municipiului Orșova, având ca termen de execuție 4 luni de la data semnării

contractului, cu o valoare a lucrărilor de 221.411 EURO fără TVA.

Conform capitolului VIII din

contract au fost stabilite termenele de plată, iar la capitolul XIII s-a

menționat ca motiv al rezilierii contractului neonorarea plății la scadență.

Contractul de subantrepriză a

suportat modificări vizând prețul lucrării, la graficul de plăți, la termenul

de livrare și executarea structurilor de acostare, fiind încheiate trei acte

adiționale la contractul inițial.

Conform expertizei efectuate în

cauză a rezultat că prin însumarea facturilor emise a reieșit un debit în

valoare de 1.018.117,50 lei din care a fost încasată suma de 968.882,26 lei,

rămânând o sumă restantă de 49.235,24 lei.

Neplata sumei restante nu poate fi

considerată o neexecutare esențială a contractului, prin aceea că această sumă

în raport cu valoarea contractului este foarte mică, iar pe de altă parte

neplata acestei sume se întemeiază pe actul adițional nr. 3, respectiv

lucrările nu au fost recepționate conform clauzei contractuale. Faptul că

aceste lucrări au fost executate și urmează a fi recepționate, nu conduc la

neplata ulterioară a acestora.

Pârâta reconvențională a solicitat

acordarea sumei de 10.000 lei, iar instanța s-a pronunțat în limita cererii

reconvenționale, neputându-se reține un motiv de plus petita.

Susținerea pârâtei reconvenționale

în sensul că tribunalul arbitral nu a dispus compensarea în concordanță cu suma

reținută în raportul de expertiză este neîntemeiată, întrucât această parte nu

și-a majorat cuantumul pretențiilor. De asemenea, pentru aceleași aspecte

corect nu a fost compensată nici suma reprezentând diferență avans.

În ce privește critica hotărârii

arbitrale pentru nefixarea unui termen de aducere la îndeplinire a

obligațiilor, s-a apreciat că nicicuna din părți nu a solicitat acest lucru,

iar lipsa acestui termen nu împiedică executarea dispozițiilor hotărârii

arbitrale.

Împotriva sentinței civile nr. 3/COM

din 19 martie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția comercială,

maritimă, fluvială, contencios administrativ și fiscal, a promovat recurs

pârâta SC C.F. TURNU SEVERIN SA, care în temeiul dispozițiilor art. 299-301 C.

proc. civ. a criticat pentru nelegalitate și netemeinice această hotărâre judecătorească,

solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate, iar pe fond

anularea hotărârii arbitrale, constatarea necompetenței materiale a instanțelor

de arbitraj de a soluționa acest litigiu, iar în subsidiar obligarea

reclamantei pârâte la finalizarea lucrărilor asumate prin contractul de

subantrepriză în termen de 30 de zile de la data pronunțării hotărârii, precum

și compensarea obligațiilor de plată reciproce, până la concurența sumei celei

mai mici, rămânând un debit de achitat în cuantum de 24.625,32 lei.

Înalta Curte, analizând materialul

probator administrat în cauză, în raport de toate criticile formulate în

cererea de recurs, constată că acestea sunt neîntemeiate, urmând a respinge ca

nefondat recursul pârâtei SC C.F. TURNU SEVERIN SA, pentru următoarele

considerente.

Prin hotărârea nr. 30 din 24

octombrie 2007 a Curții de Arbitraj Comercial și Maritim de pe lângă Camera de

Comerț Industrie, Navigație și Agricultură Constanța a fost admisă în parte

acțiunea principală formulată de reclamanta SC B.S.M. SRL în contradictoriu cu

pârâta SC C.F. TURNU SEVERIN SA, în sensul că a obligat pârâta să plătească

reclamantei suma de 49.235,24 lei reprezentând contravaloare debit și suma de

3.209,17 lei cu titlu de penalități de întârziere.

De asemenea a fost admisă în parte

cererea reconvențională formulată de SC C.F. TURNU SEVERIN SA și obligată

reclamanta pârâtă să finalizeze montarea structurilor de acostare de tip II și

să execute remedierile necesare cu privire la structurile de acostare de tip I.

A mai fost obligată reclamanta

pârâtă la plata sumei de 10.000 lei reprezentând contravaloare materiale marfă

către pârâta reconvenientă.

În final au fost compensate sumele

de mai sus, urmând ca pârâta SC C.F. TURNU SEVERIN SA să plătească reclamantei

SC B.S.M. SRL suma de 42.444,41 lei.

Critica recurentei pârâte SC C.F.

TURNU SEVERIN SA privitor la împrejurarea că instanța de arbitraj nu era

competentă material a soluționa litigiul de natură comercială dedus judecății,

nu-și găsește corespondent în clauzele contractuale stabilite de comun acord de

părțile litigante.

Este de necontestat că potrivit

dispozițiilor cuprinse în art. 343 C. proc. civ., convenția arbitrală se

încheie în scris, sub sancțiunea nulității, iar ea poate fi încheiată fie sub

forma unei clauze compromisorii înscrisă în contractul principal, fie sub forma

unei înțelegeri de sine stătătoare, denumită compromis.

Din verificarea contractului de

subantrepriză nr. 387 din 1 iunie 2006, apare fără echivoc, că părțile, prin reprezentanții

lor legali, au precizat cu maximă claritate, în capitolul XIV intitulat

„Soluționarea litigiilor”, la art. 14.1, că litigiile nesoluționate pe cale

amiabilă sunt de competența Tribunalului Arbitral de pe lângă Camera de Comerț

și Industrie, care va constitui și va judeca potrivit regulamentului acestui

Tribunal.

Prin această clauză compromisorie

părțile au convenit, prin libera lor manifestare de voință, ca prezentul

litigiu să fie soluționat pe calea arbitrajului. Mai mult, încheierea convenției

arbitrale exclude, pentru litigiul care face obiectul ei, competența

instanțelor judecătorești.

De remarcat că Tribunalul arbitral

și-a verificat propria sa competență de a soluționa litigiul și a dat eficiență

art. 14.1 din contractul părților.

Există o deplină concordanță între

dispozitivul hotărârii arbitrale și obiectul cererii reconvenționale și este

unanim admis că din perspectiva motivului de anulare întemeiat pe

reglementările cuprinse în art. 364 lit. i) C. proc. civ. nu se pot include

criticile cu privire la stabilirea situației de fapt, pe larg evocată de

recurentă și care vizează problemele de fond.

Pentru aceste rațiuni urmează a

respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC C.F. TURNU SEVERIN SA

împotriva sentinței nr. 3/COM din 19 martie 2008 a Curții de Apel Constanța, secția

comercială, maritimă, fluvială, contencios administrativ și fiscal,

neregăsindu-se nici o cerință prevăzută de dispozițiile art. 304 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta

SC C.F. TR.SEVERIN SA Drobeta Turnu Severin împotriva sentinței nr.3/COM din 19

martie 2008 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă, fluvială,

contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 aprilie 2009.